Sfinții zilei din calendarul ortodox. Sinaxar 28 noiembrie: Sfântul Cuvios Mucenic Ștefan cel Nou; Sfântul Mucenic Irinarh și cei împreună cu dânsul și Sfântul Teodor, arhiepiscop de Rostov.
În luna noiembrie, în ziua a douăzeci și opta pomenim pe Sfântul Cuvios Mucenic Ștefan cel Nou
Sfântul Ștefan, numit cel Tânăr, a trăit pe vremea împărăției lui Anastasie (713-715), patriarh al Bisericii fiind Sfântul Ghermano. Era născut în cetatea împărătească, fiu al unor părinți creștini, Ioan și Ana. Din tinerețe, s-a deprins cu cartea și, copil fiind, în toate zilele, se afla cu maica sa în Biserica lui Dumnezeu, ducând o viață aspră și cu fapte bune.
Venind Leon Isaurul la împărăție (717-741) a ridicat război în popor, zicând că, adică, este o meșteșugire idolească a cinsti Sfintele icoane și a pus la chinuri pe cei ce erau prinși că se închină icoanelor. Înainte de a fugi în Sicilia, părinții lui Ștefan își puseseră la adăpost copilul, care era acum un tânăr ca de 16 ani, în mănăstirea Sfântului Auxenție, așezată nu departe de Calcedon, unde starețul Ioan îl primi cu multă bucurie și unde curând, fu așezat în rândul călugărilor și mult sporea în duhovniceștile nevoințe, biruind pornirile trupului. Tânărul Ștefan nu împlinise 30 de ani când fericitul Ioan, starețul și egumenul său, s-a odihnit în pace în Domnul și, timp de zece ani, Sfântul, fiind ales egumen, purta grija mănăstirii sale, cu multă inimă, după care, începu și pentru el vremea schivniciei și a pătimirilor.
Că, între timp, muri și Leon împăratul, fiind mustrat din destul de fericitul Ghermano patriarhul, și, în locul lui veni la împărăție fiul său Constantin, zis Copronim (741-775), care a făcut rele și mai mari decât tatăl său, prădând și pustiind bisercile, sfărâmând cu toporul și arzând Sfintele icoane, izgonind și chinuind în tot felul pe monahi. Deci, acesta, aflând și de Sfântul Ștefan, că se închină icoanelor, iar pe el, împăratul îl numește eretic, a trimis de l-au prins și, după multe chinuri, l-au închis în temniță ce se zice Pretorion, unde erau închiși și alți părinți aleși, că erau toți la număr patruzeci și doi. Și mai erau acolo și alții de prin alte țări, trei sute la număr, dintre care unora le erau tăiate nasurile, altora urechile, altora ochii scoși și mâinile tăiate și bărbiile râse, pe care aflându-i, fericitul Ștefan îi sărută și-i îndemnă spre pocăință și făceau împreună, la închisoarea Pretorionului, toată rânduiala și slujba călugărească, ca și cum s-ar fi aflat într-o mănăstire.
Deci, aflând împăratul de aceasta, că Pretorionul s-a făcut mănăstire, prin Ștefan, la unsprezece zile de la intrarea în acel Pretorion, l-au scos de la închisoare și, stând înaintea împăratului, acesta a poruncit de l-au trântit la pământ, bătându-l cu pietre și cu toiege, iar unul din ucigașii aceia a luat un lemn și, lovindu-l în cap, i-a despicat sfântul cap și așa și-a dat cinstitul său suflet în mâinile lui Dumnezeu și a luat cununa mărturisirii. Iar ceilalți ucigași, legând trupul său de cai, l-au târât gol pe uliți, încât i se zdrobeau mâinile și picioarele, în vreme ce un altul, vrând să facă mai multă mulțumire împăratului, luând o piatră mare, i-a spart Sfântului trupul. Deci, ce a mai rămas din trupul Sfântului, l-au aruncat la locul ce se chema al lui Pelaghie. Iar de aici, luându-l niște creștini, l-au îngropat la loc de cinste. Dumnezeului nostru, slavă!
Tot în această zi pomenim pe Sfântul Mucenic Irinarh și cei împreună cu dânsul
Mucenicul Irinarh se trăgea cu neamul din cetatea Sevastia. Deci, tânăr fiind, făcea slujba ucigașilor și, când erau chinuiți Mucenicii, slujea și el la chinuirea lor. Deci, întâmplându-se că, în zilele împăratului Dioclețian, niște femei creștine, șapte la număr, au fost date la chinuri de Maxim, domnul Sevastiei, sufletul lui Irinarh s-a luminat cu dumnezeiescul dar al lui Dumnezeu, văzând pe femeile acelea îmbărbătându-se pentru Hristos și rușinând pe tiran cu minunile ce făceau. Pentru aceasta, mărturisind și el, pe față, cu îndrăzneală, pe Hristos, și, descoperindu-se că este creștin, a fost aruncat mai întâi într-un iezer adânc, din porunca tiranului. Deci, ieșind de acolo viu, l-au băgat într-un cuptor aprins și, fiind păzit și de foc, prin minune, i-au tăiat capul și, împreună cu el, și preotului Acachie, care-l botezase.
Tot în această zi pomenim pe Sfântul Teodor, arhiepiscop de Rostov
Sfântul Teodor, Arhiepiscopul de Rostov, numit ca mirean Ioan, a fost fiul lui Ștefan (fratele Sfântului Serghie de Radonej), care a avut o funcție importantă în conducerea Cnezatului, sub Cneazul Andrei de Radonej.
Rămas văduv, Ștefan a devenit călugăr, și împreună cu fiul său de doisprezece ani a mers la Mănăstirea Sfântului Serghie, care prevedea viața ascetică a copilului Ioan. Acesta l-a tuns în monahism cu numele de Teodor la praznicul Sfântului Teodor Trihina (20 aprilie).
După ce Teodor a ajuns la maturitate a primit binecuvântare pentru a primi hirotonia în treapta preoției. Cu binecuvântarea Sfântului Serghie, Teodor a construit o biserică în cinstea Nașterii Preasfintei Fecioare Maria și a fondat o mănăstire pe malul râului Moscova, la locul numit Simonovo. Curând mănăstirea a început să atragă o mulțime de oameni. Sfântul Teodor a construit o chilie la cinci vestre de Kremlin, unde s-a retras petrecând în asceză strictă. Și aici ucenicii s-au adunat în jurul lui.
Sfântul Serghie a vizitat acel loc și a dat binecuvântare pentru întemeierea unei mănăstiri, iar Mitropolitul Alexie a dat binecuvântare pentru construirea unei biserici cu hramul Adormirii Maicii Domnului de la Novoe Simonovo, punând piatra de temelie în 1379. Vechea mănăstire Simonov a rămas la locul de înmormântare a călugărilor.
Datorită vieții sale virtuoase și ascetismului aspru, Sfântul Teodor a devenit cunoscut în Moscova. Sfântul Mitropolit Alexie l-a ridicat pe Teodor la rangul de egumen, iar Cneazul Dimitrie de Don l-a ales ca duhovnic al său.
Sfântul Teodor a călătorit la Constantinopol de mai multe ori pentru problemele Bisericii ruse. La prima sa călătorie, în 1384, Patriarhul Nil l-a făcut arhimandrit. Mănăstirea Simonov a fost pusă direct sub ascultarea Patriarhului, devenind astfel stavropighie patriarhală.
În 1387, Teodor a fost uns arhiepiscop de Rostov.
Fiind egumen și apoi arhimandrit al mănăstirii Simonov, cu toate că a fost preocupat cu multe problemele bisericești, Sfântul Teodor a fost model în viața monahală și a avut numeroși ucenici cunoscuți ca mari asceți: Sfinții Chiril (9 iunie) și Therapon (27 mai), fondatorii cunoscutei Mănăstiri Lacul Alb, care au fost tunși la mănăstirea Simonov.
Sfântul Teodor s-a ocupat cu pictura de icoane, cu care a împodobit atât mănăstirea Simonov, dar și multe biserici din Moscova.
La Rostov, Arhiepiscopul Teodor a înființat Mănăstirea Nașterea Maicii Domnului.
Moartea binecuvântata a sfântului a avut loc pe 28 noiembrie 1394.
Moaștele sale se află în Catedrala Adormirii Maicii Domnului Rostov.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.