Sfinții zilei din calendarul ortodox. Sinaxar 29 aprilie: Sfinții 9 Mucenici din Cizic; Sfântul Cuvios Mamnon, făcătorul de minuni și Sfântul Ierarh Vasile din Ostrog. Despre viețile lor pe scurt puteți citi în continuare…
În luna aprilie, înziua douăzeci și nouă, pomenim pe Sfinții 9 Mucenici care au pătimit în Cizic
Cetatea Cizicului se află în Asia Mică, lângă marea Helespontului, care desparte Asia de Europă. Și era Cizicul acesta la hotarul cu Troda, unde vasul alegerii, Sfântului Pavel, a pus, cel dintâi, sămânța cuvântului lui Dumnezeu. Dar, până la marele Constantin, cetatea Cizicului nu avea mulți creștini, din pricina păgânilor împărați ai Romei, care prigoneau Biserica lui Hristos. Că dădeau înfricoșate porunci și trimiteau crânceni dregători, prin toate țările împărăției romanilor, și-i sileau pe toți cetățenii să se închine la idoli, iar cei ce nu se supuneau, cu groaznică moarte erau pedepsiți. Atunci, mulți credincioși se ascundeau, fugind prin munți și prin pustii, iar alții, mai tari în credință, râvnind să mărturisească la arătare numele lui Hristos, își puneau sufletul lor pentru El.
Așa a fost și cu acești nouă bărbați viteji, nemișcați în dreapta credință, arzând de râvnă pentru Dumnezeu, ale căror nume sunt acestea: Teognis, Ruf, Antipatru, Teostin, Artemas, Magnon, Teodot, Tavmasie și Filimon. Că, fiind ei din locuri și țări diferite, s-au adunat în Cizic, și nebăgând în seamă groaznicele chinuri împărătești și frica de tirani, preamăreau pe Hristos-Adevărul și defăimau cinstirea idolilor, ca pe o închinăciune adusă diavolului.
Aceasta văzând-o slujitorii, îndată, ca niște lupi pe oi, i-au prins cu sălbăticie, pe cei nouă bărbați și fără de omenie legându-i, i-au dus la judecată înaintea dregătorului cetății Cizic. Și au fost aruncați în temniță și chinuiți, ca să se lepede de Hristos și să jertfească idolilor, dar Mucenicii lui Hristos nu s-au depărtat de Domnul, rușinând și ocărând pe stăpânitori. Drept aceea, s-au tăiat capetele și tot în acel loc li s-au îngropat și trupurile.
După câțiva ani, însă, împărățind Marele Constantin, a încetat prigoana și lumina dreptei credințe a răsărit în toată lumea. Atunci și în Cizic, binecredincioșii creștini au scos din pământ moaștele Sfinților nouă Mucenici, pe care, găsindu-le nestricate, le-au pus în racla nouă și au zidit o biserică pentru pomenirea lor. Și s-au înmulțit, de atunci, creștinii în Cizic și multe tămăduiri și minuni s-au făcut prin acele sfinte moaște. Tot prin puterea lor a fost eliberat, din temniță și Elevsie, episcopul Cizicului, murind în războiul cu perșii împăratul Iulian, luptătorul împotriva credinței, care-l băgase la închisoare.
Și strălucea cetatea Cizicului cu lumina sfintei credințe, întărindu-se, ca și cu un zid nesurpat, prin mijlocirile acelor Sfinți Mucenici, către Dumnezeu cu ale căror sfinte rugăciuni, să ne învrednicim și noi de darul și de mila Domnului nostru Iisus Hristos, totdeauna acum și în veci. Amin.
Tot în această zi, pomenim pe Sfântul Cuvios Mamnon, făcătorul de minuni
Cuviosul Părintele nostru Memnon s-a dat din tinerețe lui Dumnezeu și s-a făcut locaș curat al Sfîntului Duh; pentru că a supus pe trup duhului, omorîndu-și patimile cu petrecerea cea aspră în multe osteneli și a fost mai mare al călugărilor. Iar pentru viața sa asemenea cu îngerii, a luat de la Dumnezeu dar îndestulat de faceri de minuni; căci tămăduia boli netămăduite și făcea multe minuni. Pentru că în loc uscat a scos izvor de apă cu rugăciunea sa; o corabie, înviforîndu-se și afundîndu-se în învăluirile mării, prin arătarea sa, a izbăvit-o de la înnecare de multe ori; lăcustele ce năvăliseră și prăpădeau tot felul de roduri și iarbă, le-a izgonit, și altele preaslăvite minuni făcea.
De aceea s-a numit făcător de minuni și, nevoindu-se în pustnicie mulți ani și plăcînd lui Dumnezeu prin viața lui cea îmbunătățită, s-a dus bucurîndu-se la Domnul, pe Care L-a iubit. Dar nu numai în viața sa, ci și după mutare făcea minuni. Pentru că de la mormîntul lui se dădeau tămăduiri de toate bolile și prin chemarea numelui cuviosului se goneau lăcustele și toată vătămarea diavolească, preamărind pe alesul Său, Dumnezeu Cel slăvit între sfinții Săi. Amin.
Tot în această zi, pomenim pe Sfântul Ierarh Vasile din Ostrog
Sfântul Vasile s-a născut la Popova, un sat din Herțegovina, din părinți simpli și temători de Dumnezeu, încă din tinerețe el era plin de dragostea de biserică și de Dumnezeu și ajungând la vârsta adultă el a intrat călugăr în Mânăstirea Adormirii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu din Trebinie.
Ca monah el s-a făcut repede cunoscut pentru viața lui plină de râvna tuturor nevoințelor monahicești. Căci Sfântul Vasile lua asupră-și nevoință peste nevoință, fiecare tot mai grea față de cea pe care o avusese mai înainte.
După o vreme, el a fost ridicat, în pofida voinței lui, Episcop de Zahum și Skenderia. Ca ierarh el a locuit mai întâi la Mânăstirea Tvrdos, iar de acolo, ca un bun păstor, și-a întărit toată turma în credința ortodoxă, păzind-o de cruzimile turcilor și de viclenia latinilor [romano-catolicilor].
Dar când sfințitul Vasile a fost împresurat din toate părțile de dușmanii lui care voiau să-i scoată sufletul, pe al lui și pe al turmei și când Tvrdos a fost devastată de turci, el a hotărât să plece la Ostrog, unde a dus o viață de încă și mai aspre nevoințe, păzindu-și de acum turma sa cu rugăciunea cea cu picuri de sânge, făcută noaptea și ziua.
El a adormit în Domnul cu pace, în veacul al șaisprezecelea, lăsând în urmă sfintele sale moaște întregi și făcătoare de minuni, până în ziua de astăzi.
Minunile care se lucrează la racla Sfântului Vasile din Ostrog sunt nenumărate. Creștini, dar și musulmani vin la sfintele acestea moaște și își află vindecarea celor mai grele și mai cumplite boli. La aceste sfinte moaște are loc un mare pelerinaj anual, la Sfântul Praznic al Pogorârii Sfântului Duh.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.