Sfinții zilei din calendarul ortodox. Sinaxar 29 iulie: Sfântul Mucenic Calinic; Sfânta Muceniță Serafima fecioara; Sfânta Muceniță Teodota cu fiii săi și Sfântul Mucenic Eustatie din Mtskheta. Despre viețile lor pe scurt puteți citi în continuare…
În luna iulie, în ziua douăzeci și nouă, pomenim pe Sfântul Mucenic Calinic
Sfântul Mucenic Calinic se trăgea cu neamul din Cilicia și a fost crescut în credința lui Hristos, pe vremea când, la Roma, împăratul era păgân și prigonea pe creștini. Și, ajungând el la vârsta bărbatului desăvârșit, vedea pe mulți oameni, care se lepădau de stăpânul Hristos și, trecând la credința păgână, aduceau jertfă idolilor. Deci, plângând pentru pierzarea lor, Sfântul Calinic s-a făcut multora dascăl de mântuire, învățându-i să cunoască pe Atotțiitorul Dumnezeu și să se lase de cele deșarte.
Deci, pe când se găsea în cetatea Anciră, din Galatia, propovăduind pe Hristos, a fost prins de necredincioși și adus înaintea dregătorului Sacerdon, care l-a dat la tot felul de chinuri și la strujirea trupului cu piepteni de fier. Și, încălțându-l în încălțăminte de fier, care avea piroane ascuțite, l-au silit să alerge până la cetatea Gangra, departe de Ancira, ca la optzeci de stadii. Și, mergând numai șapte stadii, ostașii ce-l trăgeau s-au oprit, de sete, și nu puteau să meargă mai departe. Iar Sfântul, rugându-se, a făcut de a izvorât apă, dintr-o piatră seacă. Deci, sosind la Gangra, a fost aruncat într-un cuptor de foc, și așa și-a dat sufletul lui Dumnezeu.
Tot în această zi, pomenim pe Sfânta Muceniță Serafima fecioara
În zilele păgânilor împărați ai Romei ridicându-se prigonire înfricoșată împotriva creștinilor, mulți credincioși de prin toată lumea au pătimit pentru Hristos multe feluri de munci. In acea vreme, Sfânta fecioară Serafima petrecea în satul Vidiniei, în casa unei femei de neam bun și cetățeană a Antiohiei, anume Savina, și a tăcut, cu învățăturile sale, că Savina a crezut în Iisus Hristos și s-a întărit în sfânta credință. Atunci ighemonul Viril a trimis în casa ei pe slujitori, ca să răpească pe fecioara lui Dumnezeu, pe Sfânta Serafima, și s-o aducă înaintea lui, la judecată. Dar fericita Savina o apăra și nicidecum nu-i lăsa pe ei să prindă pe fecioară. Iar Sfânta Serafima a zis către dânsa: „Doamnă maică, lasă-mă să merg cu dânșii, iar tu roagă-te lui Dumnezeu pentru mine, căci eu nădăjduiesc spre Domnul meu, Iisus Hristos, și cred, deși sunt păcătoasă, că îmi va sta de față și mă va întări, ca să fiu roaba Lui”.
Iar fericita Savina, nedând în mâinile slujitorilor păgâni pe sfânta fecioară, s-a dus ea însăși împreună cu dânsa la ighemon. Iar ighemonul, rușinându-se de cinstea ei, pentru că Savina era de mare neam senatoresc, a liberat-o pe dânsa împreună cu Sfânta Serafima. Dar după trei zile, ighemonul a poruncit să se pregătească divan de partea cealaltă a podului, la locul care se numea Alvina și unde era obiceiul a se face judecăți, ca acolo să aducă la judecată înaintea lui pe Serafima. Deci păgânii stăpânitori, prinzând-o pe dânsa, au adus-o înaintea ighemonului, iar fericita Savina a urmat-o pe jos, dar când a văzut că nu poate s-o scoată din mâinile vrăjmașilor ei, a strigat către ighemon: „Câine sălbatic din Asia, să nu îndrăznești să faci vreun rău acestei sfinte și dumnezeiești fecioare, căci Hristos, Dumnezeul nostru, este aproape, și pe tine și pe împărații tăi cu veșnice munci vă va pedepsi pentru tirania voastră cea mare, pe care voi ați aflat-o asupra celor ce slujesc Dumnezeului celui viu”. Acestea zicându-le, s-a dus plângând la casa ei.
Atunci ighemonul a zis către Serafima, care stătea înaintea lui: „Adu jertfă zeilor noștri fără de moarte, cărora le aduc și stăpânii noștri, împărațil Serafima a răspuns: „Eu mă tem și slujesc Atotputernicului Dumnezeu, Care a făcut cerul și pământul și toate cele văzute și nevăzute. Iar aceia cărora tu îmi poruncești să mă închin, nu sunt dumnezei, ci demoni, pe care mie nu mi se cade a-i cinsti, pentru că sunt creștină”. Ighemonul a zis: „Apropie-te atunci, și acea jertfă, care este pregătită zeilor noștri, tu adu-o Hristosului tău”. Serafima a răspuns: „Eu în toate zilele îi aduc jertfă Lui, închinându-mă și rugându-mă ziua și noaptea”.
Atunci ighemonul a întrebat-o pe ea, zicând: „Unde este biserica Hristosului tău și ce fel de jertfă îi aduci Lui? ” Serafima a răspuns: „Această jertfă îi este plăcută Lui, ca pe mine singură, fără de prihană, să mă păzesc întru curăția fecioriei mele, asemenea și pe altele să le aduc la aceasta, prin ajutorul Lui cel atotputernic”. Ighemonul a zis: „Dar aceasta este biserica și jertfa voastră?” Ea a răspuns: „Nimic mai covârșitor nu este decât a cunoaște pe Dumnezeul cel adevărat și viețuind cu cucernicie, Lui Unuia a-i sluji”. Ighemonul a zis: „Dar tu însuți, precum zici, ești biserica Dumnezeului tău? ” Serafima a răspuns: „De vreme ce, cu ajutorul Lui, mă păzesc fără prihană, sunt cu adevărat biserică a Lui, pentru că Scriptura noastră zice: voi sunteti biserici ale Dumnezeului celui viu și Duhul lui Dumnezeu vietuiește întru voi”.
Ighemonul a zis: „Deci dacă vei fi silită la păcat, atunci oare vei înceta a mai fi biserica Dumnezeului tău? ” Serafima a răspuns: De va strica cineva biserica lui Dumnezeu, pe acela îl va strica Dumnezeu. Dar ighemonul neînțelegând aceasta, a poruncit să dea pe Sfânta Serafima la doi tineri egipteni fără de rușine, ca să o batjocorească pe ea toată noaptea. Deci au luat-o pe ea acei tineri necurați și au dus-o într-o casă foarte întunecoasă. Iar ea, stând acolo cu umilință, se ruga lui Dumnezeu așa: „Pe Tine Te chem Doamne, Iisuse Hristoase, adevăratul păzitor și apărător al fecioriei mele; către Tine strig, lumina și veselia cea veșnică. Tu pe Sfântul Apostol Pavel, cel ținut în temniță, prin ușile încuiate l-ai cercetat și l-ai întărit; caută și spre mine, smerita roaba Ta, miluiește-mă și mă izbăvește de necurata poftă a acestor tineri. Fă ca să se întunece ochii lor, ca să nu se poată atinge de roaba Ta, care nădăjduiește spre Tine, nici să-mi necinstească trupul meu cel însemnat cu a Ta sfințenie. Să se înfrunte nerușinarea lor și să nu mă lași să fiu batjocorită, ci mai bine poruncește-mi să vin la Tine. Și caută și spre roaba Ta, Savina, și întărește-o cu puterea Ta, bunule Iisuse, ca să nu se bucure de dânsa diavolul, cumplitul vrăjmaș, căci și ea a răbdat mult la lucrul meu pentru numele Tău cel sfânt. Auzi-mă, Doamne, Iisuse Hristoase, Tu care ești binecuvântat, preaslăvit și preaînălțat împreună cu Tatăl și cu Sfântul Duh, în vecii vecilor. Amin” .
Deci, în ceasul cel dintâi al nopții, când tinerii aceia voiau să se apropie de dânsa, deodată s-a făcut un zgomot mare și pământul s-a cutremurat atât de înfricoșat, încât toți care locuiau împrejur au auzit acel zgomot. Iar tinerii aceia au căzut îndată cu fața la pământ, fiind slăbiți cu toate mădularele lor. Atunci curata fecioară, văzând ajutorul lui Dumnezeu cel grabnic făcut ei, ridicându-și mâinile, a mulțumit Domnului, petrecând toată noaptea aceea în rugăciune. Iar a doua zi de dimineață, trimișii ighemonului au venit să întrebe pe tineri dacă și-au făcut pofta lor. Si, intrând ei, au văzut pe sfânta fecioară rugându-se, iar pe tineri aruncați la pământ ca niște morți, încât nu aveau nici o putere să se scoale sau să grăiască, ci numai țineau ochii deschiși.
Și s-a adunat mult popor la o minune ca aceasta, iar ighemonul auzind aceea, a poruncit ca iarăși să se pregătească divan și să aducă înaintea sa pe Serafima, roaba lui Dumnezeu, către care a zis așa: „Ce este, Serafimo? Te-ai îndestulat oare de pofta ta trupească sau încă te mai aprinzi cu pofta? ” Sfânta Serafima a răspuns: „Tu, precum văd, având inimă îndărătnică, în care locuiește diavolul, zici acestea glumind. Iar eu pe tinerii aceștia despre care zici tu, nu i-am cunoscut și nici nu știu de au fost la mine”, Ighemonul a zis: „Vrei să zici că aceia n-au fost toată noaptea la tine?” Serafima a răspuns: „Cu mine a fost numai Acela, a Cărui roabă sunt eu și Care m-a câștigat pe mine, prin sângele Său”. Ighemonul a zis: „Dar cine este Acela?” Serafima a răspuns: „Domnul nostru Iisus Hristos, păzitorul și apărătorul meu”. Ighemonul a zis: „Pentru ce vorbești atâtea vorbe fără de înțeles? Spune-mi cu ce fel de vrăji ai slăbănogit pe acei tineri? ”
Sfânta Serafima a răspuns: „Nouă, creștinilor, nu ni se cade a ne învăța la meșteșugul vrăjitoresc; iar cei pe care voi îi ucideți cu răutățile voastre vrăjitorești, îi înviază Iisus Hristos, Domnul nostru și Stăpânul tuturor, dacă este chemat”. Ighemonul a zis: „Dacă Hristos covârșește astfel meșteșugurile de farmece, atunci cheamă-L pe El, ca să le întoarcă acestor tineri puterea lor trupească care au avut-o și așa vom afla ce au făcut ei la tine toată noaptea, că mie cu adevărat așa mi se pare, că i-ai înnebunit pe ei cu oarecare farmece rele, ca să nu spună despre necurăția ta”. Serafima a răspuns: „Dumnezeu, a Cărui roabă sunt, este Atotputernic și nu este ceva care să-I fie Lui cu neputință”. Ighemonul a zis: „Atunci fă ca tinerii aceștia să-și vină în fire și să-și capete sănătatea cea dintâi, ca să grăiască”.
Serafima a răspuns: „Ție ți se pare că sunt fermecătoare, dar eu nu știu deloc meșteșugul vrăjitoresc. Însă rugăciunile mele le aduc Dumnezeului meu, prin care nu numai mie singură îmi dă cele cerute, dar și fiecăruia care-L cheamă pe El cu toată inima” Ighemonul a zis: „Fă ceea ce voiești, numai să tămăduiești pe acești tineri, ca astfel să ne putem încredința despre întregimea fecioriei tale! ” Serafima a răspuns: „Acum ți-am spus că vrăji nu știu, dar știu să mă rog lui Dumnezeu, ca să fie milostiv”. Ighemonul a răspuns: „Du-te dar la locul unde sunt tinerii și roagă-te pentru dânșii Dumnezeului tău”. Serafima a răspuns: „Cu necuviință îmi este ca să mă duc la dânșii acolo, pe de o parte, ca să nu se lipsească alții de vederea unei minuni ca aceasta, iar pe de alta, ca să nu socotească rău din necredință, precum și tu socotești, părându-ți-se că sunt fermecătoare. Deci poruncește mai bine ca acei tineri amorțiți să fie aduși aici” .
Atunci ighemonul a poruncit să aducă pe acei tineri la judecată. Si arătau de parcă nu aveau nici limbă, nici picioare, nici mâini, așa erau de slăbănogi și netrebnici cu mădularele. Deci, toți mirându-se, ighemonul a zis: „Serafimo, roagă-te Dumnezeului tău, ca acești tineri să se facă sănătoși”. Atunci Sfânta Serafima, ridicându-și mâinile spre cer, s-a rugat cu umilință, astfel: „Doamne, Dumnezeule Atotputernice, Cel ce ai făcut cerul și pământul, marea și toate cele dintr-însele, Cel ce prin sfinții Tăi Apostoli pe cei morți i-ai înviat, pe cei leproși i-ai curățat, muților le-ai dat grăire; surzilor auzire și orbilor vedere; auzi-mă și pe mine, roaba Ta, care nădăjduiesc spre Tine; nu trece cu vederea rugăciunea mea și nu Te întoarce pentru necredința acestui ticălos ighemon. Tămăduiește pe acești tineri înaintea feței tuturor care privesc, și celor care așteaptă minunea aceasta, ca să se rușineze cel care, fiind nebun și îndemnându-se din sălbăticie, prigonește pe cei ce cred în Tine. Grăbește, Doamne, ca să cunoască că Tu ești Unul Dumnezeu, Care faci minuni, și nu este altul afară de Tine” .
Astfel rugându-se eą, s-a apropiat de tineri și, atingându-se de dânșii, a zis către ei: „In numele Domnului nostru Iisus Hristos, sculați-vă pe picioarele voastre! ” Atunci ei îndată s-au sculat și au început a vorbi. Acest lucru văzându-l poporul, cu spaimă s-a mirat, iar ighemonul a zis: „O vedeți oare pe ea, că nu putea în alt chip să-și săvârșească meșteșugul farmecelor sale, până ce nu s-a atins cu mâinile de tineri?” După aceea a zis către tineri: „Cum v-a luat vouă femeia aceasta și mintea, și puterea cea trupească? ” Iar ei au răspuns: „Domnule ighemon, când noi am intrat la dânsa, după porunca ta, s-a arătat un tânăr oarecare, frumos la chip și strălucitor ca soarele. Acela a stat între fecioara aceasta și între noi, iar pe noi ne-a cuprins frică de strălucirea cea mare a lui, cutremur, întuneric și slăbirea mădularelor. Astfel, din ceasul acela până acum, am fost în uimire. Deci socotește tu acum, dacă ea este fermecătoare sau dacă Dumnezeul ei este cu adevărat mare” .
Iar ighemonul a zis către Serafima: „Spune-mi, Serafimo, cu ce meșteșug ai făcut acestea, și îndată te voi slobozi pe tine”. Serafima a răspuns: „Eu am urât învățăturile cele rele, și toți creștinii, chemând numele Domnului, gonesc toate descântecele și farmecele și nicidecum nu sunt vătămați de ele”. Ighemonul a zis către dânsa:
„Văd că mult poți cu vrăjile tale, însă îți zic ție că de nu vei aduce jertfă zeilor mei, îți voi tăia capul”. Serafima a răspuns: „Fă precum îți place, dar eu niciodată nu voi aduce jertfă diavolilor tăi și nici nu voi face voia tatălui tău, satana, fiindcă sunt creștină” .
Atunci ighemonul a poruncit să ardă trupul ei cu două făclii aprinse. Dar îndată făcliile s-au stins și cei ce o ardeau pe ea au căzut ei înșiși la pământ. Iar Sfânta Serafima, ridicându-și ochii spre cer, a zis: „Doamne, Iisuse Hristoase, să se înfrunteze și să se rușineze toți vrăjmașii mei. Să se întoarcă înapoi și să se rușineze foarte degrab”. Ighemonul a zis către dânsa: „Adu jertfă zeilor, ca să nu mori în chinuri grele”. Serafima a răspuns: „Eu chiar pentru aceea nu aduc jertfi zeilor voștri, ga să nu mor cu moartea cea veșnică”. Ighemonul a zis către dânsa: „Indrăcito și nebuno, ascultă poruncile împărătești și, închinându-te zeilor celor fără de moarte, izbăvește-te de munci și de pierzare”.
Serafima a răspuns: „Voi înșivă sunteți nebuni și îndrăciți, căci vă lepădați de Dumnezeul cel viu și adevărat și vă închinați demonilor, cu care o să pieriți împreună. Iar eu mă aduc jertfă pe mine însumi lui Dumnezeu Cel fără de moarte, numai să binevoiască să mă primească pe mine, chiar și păcătoasă, însă cu adevărat creștină ”.
Acestea auzind ighemonul, a pus s-o bată cu bețe. Si, împlinindu-se această poruncă, deodată s-a făcut cutremur mare pământului și rupându-se o bucată dintr-un băț cu care sfânta era bătută, a sărit în ochiul cel drept al ighemonului, încât după trei zile a și orbit. Deci ighemonul, aprinzându-se foarte tare de mânie, a dat împotriva ei o osândă ca acesta: „Pe Serafima, care nu numai poruncile împărătești le-a defăimat, ci și în mari fapte rele s-a aflat, poruncim să fie tăiată cu sabia”.
Astfel a tăiat capul Sfintei fecioare Serafima. Iar Savina cea de neam bun, luând cu bună cucernicie sfântul ei trup, a făcut îngropare cinstită și cuviincioasă unei fecioare și mucenițe a lui Hristos ca aceasta. Și a pus-o pe ea chiar în mormântul său, ca pe o vistierie preamare și ca pe un mărgăritar preascump, slăvind pe Hristos adevăratul Dumnezeu, Cel slăvit în veci împreună cu Tatăl și cu Sfântul Duh. Amin.
Tot în această zi, pomenim pe Sfânta Muceniță Teodota cu fiii săi
Această sfântă a fost din cetatea Ciliciei, binecredincioasă, și se nevoia la poruncile lui Dumnezeu, învățându-și pruncii spre cunoștința dumnezeiască pe vremea când trăia și Sfânta Muceniță Anastasia. Stăpânitorul Lefcait îi făcea silă să și-o ia femeie, dar ea nu a vrut nicidecum. Pentru aceea a fost trimisă către Nichitie, stăpânitorul Bitiniei, care a poruncit să fie băgată, împreună cu cei trei prunci ai săi, într-un cuptor de foc, unde și-a luat cununa muceniciei. Și se face soborul lor în locul muceniciei lor, ce este la Cambo.
Tot în această zi, pomenim pe Sfântul Mucenic Eustatie din Mtskheta
Sfântul Mucenic Eustatie din Mtskheta se trăgea din Perși adoratori ai focului și înainte de a fi botezat se numea Bgrobandaves. Tatăl și frații săi, slujitori în cultul lui Zoroastru, încercară zadarnic să facă din el un preot păgân.
În timpul domniei împăratului georgian Guram Kuropalat (575-600), la vârsta de 30 de ani, el se mută din satul persan Arbuketi (de lângă orașul Gândrakili) în vechea capitală a Georgiei, cetatea Mtskheta. Își câștigă viața de zi cu zi lucrând sandale. Sfântul Eustatie începu să se ducă la catedrala din Mtskheta unde slujbele creștine îi umpleau sufletul de bucurie. Arhidiaconul Samuel (viitorul Arhiepiscop Samuel IV, 582-591), remarcă înclinațiile spirituale ale păgânului pers și îi vorbi despre învățăturile creștine. Ajungând la credința în Hristos, Bgrobandaves fu luat în calitate de catecumen pe lângă arhidiaconul Samuel. După un anumit timp, când Samuel deveni catolicos (patriarh, la armeni și la alți orientali creștini), primi Sfântul Botez cu numele Eustatie. Eustatie s-a căsătorit apoi cu o soție creștină și a dus o viață pioasă, rodnică în virtute.
Perșii care mai trăiau la Mtskheta nu reușiră să îl readucă pe Sfântul Eustatie la cultul focului și de aceea l-au convins pe capul perșilor din cetate să îl trimită la Tbilisi la tiranul Arvand-Gubnav, satrap (adică prim-demnitar) al șahului persan Chosroes Nushirvanes. Trimiși la încercare sub ordinul tiranului erau și alți perși împreună cu Sfântul Eustatie care acceptaseră să fie creștinați : Gubnak, Bagdad, Panaguznas, Perozav, Zarmi și Ștefan. Doi dintre ei însă, Bagdad și Panaguznas, se lepădară de Hristos când fură amenințați cu moartea.
Sfântul Eustatie și ceilalți mărturisitori ai lui Hristos suferiră cu cinste șase luni de închisoare și prin mijlocirea catolicosului Samuel IV și a unui notabil georgian fură eliberați.
Noul satrap al Persiei, Bezhan-Buzmil (numit la Tbilisi trei ani mai târziu), instigat de foștii dușmani ai Sfântului Eustatie, dădu ordin să fie adus în fața lui și îi ceru să se lepede de Hristos și să să întoarcă la cultul lui Zoroastru. Sfântul Eustatie răspunse cu demnitate : „Poate cineva să îl părăsească pe Făcătorul lumii și să adore o simplă creatură a Lui ? Nu se va întâmpla niciodată! Nici soarele nici luna nici stelele nu sunt Dumnezei, ci Dumnezeu e cel care a făcut soarele să strălucească ziua și luna cu stelele să strălucească în întunericul nopții. Focul nu este Dumnezeu, focul e făcut de om și e stins de om”.
Din ordinul satrapului, Sfântului Eustatie i se taie capul la 29 iulie 589. Înainte de a primi cununa muceniciei, s-a rugat ca după moartea sa trupul să îi fie înmormântat creștinește în cetatea Mtskheta. Pătimitorul a auzit Glasul de sus: „Cu nimic nu vei fi mai prejos celor dintâi mucenici, nici în har nici în tămăduiri. Nu-ți fă griji pentru trupul tău, va fi după cum îți dorești”.
Trupul Sfântului Eustație, aruncat noaptea peste un câmp, a fost adus de Creștini la Mtskheta și cu mare cinste așezat de catolicosul Samuel IV sub masa altarului din Svetitskhoveli. Catolicosul Samuel IV a rânduit Prăznuirea lui la 29 iulie, ziua în care sfântul martir s-a săvârșit cu mărire.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.