Sfinții zilei – Sinaxar 3 aprilie

Sfinții zilei din calendarul ortodox. Sinaxar 3 aprilie: Sfântul Cuvios Nichita Mărturisitorul, egumenul mănăstirii Midichiei; Sfântul Cuvios Ilirie din Muntele Mirsiona și Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Floarea nepieritoare”. Despre viețile lor pe scurt puteți citi în continuare…

În luna aprilie, în ziua a treia, pomenim pe Sfântul Cuvios Nichita Mărturisitorul, egumenul mănăstirii Midichiei

Cuviosul Nichita era din Bitinia și a trăit pe vremea luptei împotriva Sfintelor icoane. Născut din părinți dreptcredincioși, iar tatăl său părăsind lumea, după moartea soției sale, copilul a fost crescut, din frageda vârstă, în lumea bisericii și a mănăstirilor, îndeletnicindu-se cu nevoințele pustnicești și cu cercetarea Sfintelor Scripturi, în evlavie și viața curată.

Dornic de viață îmbunătățită și povățuit de un om al lui Dumnezeu, Ștefan sihastrul, tânărul Nichita a fost trimis la mănăstirea Midichiei, a neadormiților, zidită pe muntele Olimp, de patriarhul Tarasie al Constantinopolului, unde era egumen bătrânul și înțeleptul stareț Nichifor, care l-a primit pe el cu multă dragoste în mănăstirea sa. Și mult a sporit cu pustniceștile nevoințe, în smerenie și în ascultare. Și, încă neîmplinind el șapte ani în mănăstire, a fost silit de egumen să ia rânduiala preoției și l-a sfințit pe el preot însuși Sfințitul patriarh Tarasie. Deci, îndată i s-a încredințat lui toată rânduiala mănăstirii, ca ajutor al cuviosului Nichifor, slăbit de bătrânețe. Și mult sporea numărul fraților ce veneau, între care și prietenul său Atanasie, precum sporea și viața plăcută lui Dumnezeu, în mănăstire. Iar după moartea Cuviosului Nichifor (800), Nichita, rugat de frații din obște, a luat cârmuirea mănăstirii. Și așa, cu plăcere viețuind, a ajuns la anii bătrâneților și a sosit la vremea mărturisirii și a pătimirii celei vitejești, pe care a răbdat-o, pentru cinstea Sfintelor Icoane.

Lupta, în noul ei val, după moartea împărătesei Irina, a fost deschisă de împăratul Leon Armeanul, în anul 813. Dreptcredincioșii erau prigoniți, clericii surghiuniți și însuși patriarhul a fost înlocuit cu un om al împăratului, trecut în câteva zile prin toate treptele ierarhiei, Teodosie cu numele. Împreună cu alți egumeni, Cuviosul Nichita a fost închis în temniță și, apoi, trimis în surghiun, mărturisind și suferind neclintit timp de șase ani, pentru credința pe care a mărturisit-o la al șaptelea Sinod, de la Niceea, din anul 787.

Slăbit de suferințe și de bătrânețe, la sfârșitul prigoanei, în anul 820, fericitul Nichita nu s-a mai întors la mănăstirea sa, ci a rămas la liniște, într-un schit la marginea orașului, de unde, luând îndoite cununi, ale mărturisirii și ale nevoinței pustnicești, s-a mutat la Domnul la 3 aprilie 824.

Tot în această zi, pomenim pe Sfântul Cuvios Ilirie din Muntele Mirsiona

Tot în această zi, pomenim Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Floarea nepieritoare”

Icoana Maicii Domnului „Floarea nepieritoare” este prăznuită pe 3 aprilie. Această icoană mai este numită și „Floarea neprihănită” sau „Floarea de crin”.

Preasfânta Născătoare de Dumnezeu este zugrăvită în această icoană ținându-L pe Pruncul Hristos cu mâna Sa dreaptă, iar în mâna stângă poartă un buchet simbolic de flori, în care predomină crinii albi (sau chiar un singur crin alb). Crinul simbolizează floarea cea nepieritoare a fecioriei și neprihănirii Preacuratei Fecioare Maria, căreia Biserica i se adresează în imnuri cu „Tu ești rădăcina fecioriei și Floarea cea neveștejită a curăției”. Din aceste cântări închinate Maicii Domnului se trage și denumirea icoanei.

În unele icoane, pe lângă crini mai sunt zugrăviți trandafiri, bujori sau alte flori.

Hristos este zugrăvit purtând coroană și îmbrăcat cu veșminte împărătești. El binecuvântează cu mâna Sa stângă, iar în mâna dreaptă ține un glob pământesc (cu toate ca Scriptura nu spune ca pământul are formă de glob) ce are deasupra o cruce (glob crucifer), ceea ce înseamnă că El este Stăpânul lumii și Mântuitorul tuturor. În unele copii ale icoanei, Pruncul Hristos ține în mâna stângă sceptrul, ca simbol al autorității supreme.

Nu se cunoaște când și unde a apărut această icoană în Rusia. Copii ale acestei icoane făcătoare de minuni s-au proslăvit în Moscova, în Voronej, dar și în alte locuri din Rusia și Ucraina, tămăduind mulți bolnavi.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește. Amin.