Sfinții zilei din calendarul ortodox. Sinaxar 3 iulie: Sfântul Mucenic Iachint; Sfântul Ierarh Anatolie, patriarhul Constantinopolului; Sfinții Mucenici Teodot și Teodota; Diomid, Evlampie, Meliton, Petru, Asclipiodot și Golinduh; Sfântul Cuvios Alexandru, întemeietorul Mănăstirii Neadormiţilor din Constantinopol și Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Cea care alăptează” (Galaktotrofousa). Despre viețile lor pe scurt puteți citi în continuare…
În luna iulie, în ziua a treia, pomenim pe Sfântul Mucenic Iachint
Sfântul Mucenic Iachint era din Cezareea Capadochiei și a trăit pe vremea împăratului Traian. Și slujea la curte, la paza camerelor împărătești, și era un tânăr, în vârstă ca de 20 de ani, și, în taină, era creștin, rugându-se lui Dumnezeu și păzind poruncile Lui. Dar, cu toate că Traian era luminat și cu judecată, iubitor de popor și iubit de supușii săi, totuși, împăratul era păgân, închinător la idoli și prigonitor al creștinilor.
Deci, într-o zi de mare praznic păgânesc, fiind de față și împăratul, tânărul Iachint a fost pârât de un oștean, din aceeași gardă, dar păgân cu credință, că îl văzuse și îl auzise, rugându-se, în taină, unui anume Iisus, numindu-L Dumnezeul său. S-a mâniat, atunci, cumplit împăratul și a poruncit să fie adus înaintea sa, tânărul cutezător, care, sub același acoperământ împărătesc, calcă legile țării. Și Iachint a fost adus, în grabă, înaintea împăratului.
Deci, fiind silit de împărat, să guste din cărnurile jertfite idolilor, tânărul creștin nu s-a plecat la aceasta, ci, mai mult, a mărturisit, pe față, credința lui în Hristos. Pentru aceasta, a fost bătut peste tot trupul și l-au închis în temniță, punând înaintea lui, numai mâncări gătite din jertfele idolilor. Că poruncise împăratul, temnicerilor, să nu-i dea lui pâine și mâncare curată, că, prin aceasta, să-i silească să mănânce din acele bucate. Dar, viteazul nevoitor al lui Hristos, până la sfârșit, n-a vrut să guste din ele, ci a rămas postind patruzeci de zile. Și, slăbind de foame, și-a dat sufletul la Dumnezeu.
Tot în această zi, pomenim pe Sfântul Ierarh Anatolie, patriarhul Constantinopolului
Acesta, fiind preot, era purtătorul de răspunsuri al Bisericii Alexandriei. A fost hirotonit arhiepiscop al Constantinopolului în vremea lui Teodosie cel Mic, pentru că rătăcitul Dioscor avea nădejde să-i fie ajutător în erezia sa. Dar nimic n-a reușit acesta cu meșteșugirile sale, căci, fericitul Anatolie l-a caterisit la Sinodul al IV-lea a toată lumea de la Calcedon din anul 451 și a pus în diptice numele Sfîntului Flavian, care fusese caterisit de Dioscor și de tîlhărescul lui sinod. Apoi a trimis Sfîntul Anatolie epistole episcopilor, îndemnîndu-i să-i anatematizeze pe începătorii eresurilor, adică pe Nestorie, Eutihie și Dioscor.
Sfîntul Anatolie a urmat Sfîntului Flavian și, păstorind Biserica cu dreaptă credință opt ani, s-a mutat la Domnul, lăsînd în locul său pe Sfîntul Ghenadie.
Tot în această zi, pomenim pe Sfinții Mucenici Teodot și Teodota; Diomid, Evlampie, Meliton, Petru, Asclipiodot și Golinduh
Sfântul Mucenic Diomid din Cezareea și Mucenicii Evlampie, Asclipiodot și Mucenița Golinduha au suferit împreună cu Sfântul Mucenic Iachint din Roma, și cu Mucenicii Teodot și Teodotia în anul 108 în Cezareea Cappadociei.
Tot în această zi, pomenim pe Sfântul Cuvios Alexandru, întemeietorul Mănăstirii Neadormiţilor din Constantinopol, care în pace s-a săvârșit
Tot în această zi, pomenim Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Cea care alăptează” (Galaktotrofousa)
Icoană numită „Galaktotrofusa” este o reprezentare a Maicii Domnului cu Pruncul Iisus, în care Pruncul se hrănește de la sânul Maicii Domnului. Această icoană, foarte rară, și-a făcut loc în evlavia poporului mai mult în Grecia, Serbia și Rusia. Icoanele Maicii Domnului sunt foarte variate în Rusia, unde Calendarul Bisericii menționează 260 de icoane ale Fecioarei Maria, cunoscute pentru minuni și celebrate liturgic.
„Și când zicea El acestea, o femeie din mulțime, ridicând glasul, I-a zis: Fericit este pântecele care Te-a purtat și fericiți sunt sânii pe care i-ai supt!” (Luca 11, 27) „Cum să-ți deschid eu izvorul laptelui, Ție, o, Izvorule?! Cum să Te hrănesc eu pe Tine, Cel ce hrănești toate de la masa Ta? Cum să mă apropii de scutecele Tale, care ești înfășat în raze?”, rostește Maica Domnului într-o rugăciune-imn la Nașterea Domnului scrisă de Sfântul Efrem Sirul.
Icoana cu Maica Domnului care alăptează este prăznuită de două ori pe an: în data de 2 iulie și în data de 12 ianuarie. Mulți închinători consideră această icoană a Maicii Domnului drept ajutătoare în dobândirea de prunci, mai ales în familiile care nu pot avea copii.
Icoană Galactotrofusa – scurt istoric al icoanei athonite
Primele reprezentări ale acesteia se pierd în negura vremii, unele dintre ele găsindu-se chiar și în catacombele romane. Un astfel de loc este „Catacomba Priscillei” , așezată în apropierea Romei. De asemenea, multe vechi manuscrise mai strecoară câte o miniatură cu o asemenea compoziție rară, originală sau bine cunoscută.
Una dintre cele mai vechi astfel de reprezentări a Maicii Domnul se află în Sfântul Munte Athos, în Tipiconul din Căreia, în partea dreaptă a iconostasului, acolo unde, de obicei, se așează icoana Mântuitorului Iisus Hristos. Această icoană, aflată inițial în Lavra Sfântul Sava cel Sfințit, de lângă Ierusalim, a fost dăruită mai apoi Mănăstirii Hilandar.
Sfântul Sava cel Sfințit, ctitorul acestei mărețe Lavre, a lăsat un minunat testament, în ceea ce privește toiagul său de stareț și icoana cu Maica Domnului care alăptează. El a zis că următorul călugăr cu acest nume – Sava – care va ajunge să se închine în mănăstire, să le moștenească.
În jurul secolului al XIII-lea, Arhiepiscopul Sava al Serbiei a vizitat Lavra de lângă Ierusalim, fără a ști nimic despre testamentul Sfântului Sava, ori despre icoană. În momentul în care s-a închinat la Moaștele Sfântului Sava, toiagul acestuia i-a căzut la picioare. Făcând cercetare frații în legătură cu închinătorul, au identificat în acesta pe cel căruia se adresase cu mulți ani în urmă starețul lor.
Arhiepiscopul a primit odoarele cu multă emoție. Icoana a dus-o imediat în Sfântul Munte Athos, în Mănăstirea Hilandar. Aceasta a fost așezată însă într-un metoc al mănăstirii, închinat chiar Sfântului Sava, în Căreia. Un lucru unic poate în lumea ortodoxă este acela că icoana se află așezată în catapeteasma, în partea dreaptă a ușilor împărătești, în locul în care, în toate celelalte biserici ortodoxe, se află icoana Mântuitorului.
Icoană Galactotrofusa – Icoana Maicii Domnului cea care Alăptează
De ce a apărut această icoană? Ce a determinat pe zugrav să o înfățișeze astfel pe Maica Domnului cu Pruncul? Motivele și scopul acesteia nu sunt întocmai cunoscute, însă multe păreri au fost rostite în legătură cu aceasta. Cea mai importantă rămâne însă una de ordin dogmatic, anume că icoana înfățișează natura deplin umană a Mântuitorului, fără a o trece cu vederea pe cea dumnezeiască.
Aceste imagini apar foarte de timpuriu în arta creștină. Se regăsesc la copți, în Mănăstirea lui Ieremia de la Sakkara și în bisericile și capelele din Bauit. În Egipt a fost înfățișată pentru prima oară Maica Domnului alăptând Pruncul, sub influența cultului lui Isis, care era încă foarte prezent la sfârșitul secolului al V-lea. Caracterul prea naturalist și prea uman a făcut ca acest tip de icoane să fie dat uitării. Cu toate acestea, tema a fost reluată în secolul al XVI-lea și o regăsim în Grecia și în Rusia. În Apus, în special pictura italiană, umanizând istoria mântuirii, a preluat tema Maicii Domnului alăptându-și Pruncul, aceasta devenind una din temele preferate ale iconografiei mariale.
Trupul Maicii Domnului este și el îndumnezeit, natura firească nu arată cum arată a noastră, este curată întru toate, este deplin fecioară, este deplin cuviincioasă. Elementul aparte al acestei icoana este și el unul cuviincios. „Sânul” la care a fost alăptat Mântuitorul este unul minunat, iar nu unul carnal, unul trupesc. Vedem cum sânul Maicii Domnului nu este în locul lui natural, ci într-un loc aparte, aproape de umăr. Aceasta nu este o eroare de pictare, ci un element esențial.
Zugravul acestei icoane biruiește și el „rânduiala firii”, împreună cu Maica Domnului, lucrând împreună cu harul dumnezeiesc. Astfel, lucrarea divino-umană reușește să înfățișeze altfel trupul Maicii Domnului, tocmai pentru a nu sminti cu nimic mintea începătoare și slabă a omului.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.