Sfinții zilei din calendarul ortodox. Sinaxar 3 mai: Sfinții Timotei și soția sa, Mavra; Sfântul Cuvios Irodion de la Lainici; Sfinții Mucenici Diodor și Rodopian diaconul și Sfântul Cuvios Teodosie, egumenul Lavrei Peșterilir din Kiev. Despre viețile lor pe scurt puteți citi în continuare…
În luna mai, în ziua trei, pomenim pe Sfinții Timotei și soția sa, Mavra
Sfântul Timotei era din satul Penapion, cleric al Bisericii și a trăit pe vremea lui Dioclețian, împăratul Romei. Deci, tânăr fiind, Timotei și-a luat, ca soție, o fecioară, cu numele Mavra. Și, nefiind ei împreună nici douăzeci de zile de la nunta lor, s-a pornit prigoana împotriva creștinilor, iar Timotei, fiind prins, a fost adus înaintea lui Arian, dregătorul Tebaidei, spre cercetare.
Drept aceea, i-a poruncit dregătorul să înfățișeze cărțile, din care citea creștinilor, învățându-i, dar el n-a voit să facă una ca aceasta, ci, încă, a răspuns dregătorului, că el ține cărțile ca pe niște copii ai săi și că se întărește din ele și capătă ajutor, cu puterea dumnezeieștilor cuvinte, scrise într-însele și că nimeni nu-și dă de bună voie copiii la moarte. Deci, prigonitorul, mâniindu-se de îndrăzneala lui Timotei, a dat porunca să-l pună la grele chinuri. Și degrabă, la porunca dregătorului, slujitorii i-au străpuns urechile lui Timotei cu fiare înroșite în foc, încât acesta și-a pierdut lumina ochilor, scurgându-i-se ochii. I-au legat apoi gleznele la o roată și i-au pus o zăbală în gură, iar, după aceea, spânzurându-l cu capul în jos, i-au atârnat de grumazi o piatră grea, mărindu-i astfel, și mai mult, durerea. Dar, neslăbind el în credință, la aceste chinuri, prigonitorii au crezut că vor putea îndupleca pe femeia lui să slujească idolilor.
Iar ea, neascultând de ei, ci mai mult luând aminte la cele ce o învață Sfântul Timotei, soțul ei, a mărturisit că este creștină. Pentru aceasta i-au smuls părul capului, și i-au tăiat toate degetele și au aruncat-o într-un cazan cu apă clocotită, în care, nearzându-se Sfântă, dregătorul gândea că apa nu este clocotită și că este apă rece. Și, cerând el să i se toarne apă din cazan pe mână, îndată i s-a jupuit pielea de pe mână. Și multe alte chinuri și răni au îndurat Timotei și soția sa, dar n-au încetat o clipă, a mărturisi credința lor în Hristos și a defăima păgâneasca închinare la idoli.
Deci, văzându-i tari în credință, dregătorul a dat porunca să fie răstigniți amândoi, unul în fața altuia. Și, după nouă zile de chin și-au dat duhul, în ziua de trei mai. Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.
Tot în această zi, pomenim pe Sfântul Cuvios Irodion de la Lainici
Acest cuvios părinte a fost unul din marii Stareți ai monahismului românesc care a strălucit în mănăstirile Olteniei în a doua jumătate a secolului XIX. Era de loc din București. Intrând de mic în nevoința călugărească la Mănăstirea Cernica, în puțină vreme a deprins bine meșteșugul luptei duhovnicești, încât pe mulți întrecea cu rugăciunea, cu smerenia și ascultarea. Apoi a primit marele și îngerescul chip al schimniciei cu numele de Irodion.
Sfântul Ierarh Calinic, pe când păstorea Eparhia Râmnicului, cunoscând petrecerea Cuviosului schimonah Irodion, în vara anului 1853 l-a hirotonit diacon și preot și l-a numit egumen la Schitul Lainici de pe Valea Jiului. Apoi l-a făcut arhimandrit și îl avea de sfetnic și duhovnic. Și atât de mult îl iubea și se cucerea de sfințenia vieții lui, că adeseori îl vizita la schit, numindu-l „luceafărul de la Lainici”. Numele acesta a rămas în graiul poporului până astăzi. De la Cuviosul Irodion se întorcea Sfântul Calinic peste munți spre Râmnicu-Vâlcea, în vara anului 1854, când i s-a descoperit de la Dumnezeu moartea arhimandritului Nicandru, starețul Cernicăi.
Pentru multa lui smerenie, arhimandritul Irodion s-a învrednicit de la Hristos de darul preasfintei rugăciuni și al izgonirii duhurilor necurate. De aceea, nu puțini bolnavi și neputincioși de prin satele Olteniei și Transilvaniei alergau la el și se vindecau, încât numele său se făcuse cunoscut peste tot. Acest mare stareț se învrednicise și de darul înaintevederii. Că multora le spunea gândurile cele de taină și le vestea cele viitoare.
Odată, o femeie i-a adus, după obicei, un vas cu lapte de la capra ei. Iar cuviosul i-a răspuns:
– Nu primesc laptele, că nu este de la capra ta!
– Ba da, părinte – a zis femeia -, de la capra mea este.
– Dar n-ai dat-o ieri diavolului? Cum să primesc, că nu mai este capra ta! Deci, vădită fiind femeia, și-a mărturisit păcatul și, luând binecuvântare, din ziua aceea n-a mai drăcuit.
Așa a trăit Sfântul Irodion, totdeauna arzând pentru dragostea lui Hristos, ca o făclie în sfeșnic, mângâind, vindecând și folosind duhovnicește atât pe mireni, cât și pe călugări. Și a fost duhovnic și egumen vestit la Schitul Lainici peste 35 de ani, adunând în jurul său cam la 30 de ucenici.
Deci, ajungând în vârstă de 79 de ani și simțindu-și aproape sfârșitul, a chemat la sine pe toți și le-a dat binecuvântarea cea mai de pe urmă, zicând:
– Fiii mei, să știți că puțin după ducerea mea, schitul acesta va rămâne mulți ani pustiu. Voi, însă, îngropați lângă altar trupul meu și nu uitați făgăduințele călugărești ce le-ați dat lui Hristos!
Apoi s-a mutat la cele veșnice în primăvara anului 1900, pentru a lua plata ostenelilor sale.
În toamna anului 1916 s-a împlinit prezicerea Cuviosului Irodion, căci, fiind lupte grele pe Valea Jiului, Schitul Lainici a rămas pustiu 13 ani. Chiliile au fost arse, odoarele jefuite, iar biserica transformată în grajd pentru cai. Abia în anul 1929 Schitul Lainici a luat din nou ființă prin grija Protosinghelului Visarion Toia.
Noul stareț, auzind de viața și faptele Cuviosului Irodion Ionescu, l-a dezgropat în toamna aceluiași an și a găsit trupul său întreg și nevătămat ca al unui adevărat sfânt. Dar, luând poruncă de la episcopul Râmnicului, l-a îngropat din nou în mormântul său. În anul 2009 moaștele sale au fost descoperite și așezate spre închinare, iar în anul următor Biserica Ortodoxă Română l-a trecut în rândul sfinților cu zi de prăznuire 3 mai.
Tot în această zi, pomenim pe Sfinții Mucenici Diodor și Rodopian diaconul
Aceștia au trăit în zilele aceleiași persecuții a lui Dioclețian, iar pentru credința în Hristos au suferit ocări multe și chinuri și bătăi, la Afrodisia Cariei, în Asia Mică, mai apoi fiind uciși cu pietre și-au dat sufletele lui Dumnezeu.
Tot în această zi, pomenim pe Sfântul Cuvios Teodosie, egumenul Lavrei Peșterilor din Kiev
Încă din tinerețile lui, Teodosie a urât râsul și ușurătatea și a iubit mult singurătatea, rugăciunea și cugetările dumnezeiești. Pentru aceasta el era de multe ori ocărât de maica lui și mai mult decât oricând într-o zi, când a băgat de seamă că fiul ei este încins cu un lanț în jurul mijlocului, pe sub haine, care de la rană îi pătase cu sânge cămașa.
Citind întru o bună zi în Sfânta Scriptură cuvintele: Cela ce iubește pe tată sau pe mamă mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine (Matei 10:37), Teodosie a părăsit casa părinților lui și a scăpat la Mânăstirea Peșterilor din Kiev ca să afle sfat de la Preacuviosul Antonie.
Preacuviosul l-a primit și la scurt timp după aceea l-a tuns monah. Când maica lui l-a aflat și i-a cerut să se întoarcă acasă, el a sfătuit-o mult și a convins-o să primească călugăria, lucru pe care maica l-a și făcut, intrând într-o mânăstire de femei.
Teodosie repede a ajuns pildă tuturor fraților întru toate nevoințele: postiri, blândețe, bunătate, făcându-se pentru aceasta foarte iubit de starețul Antonie, care l-a și așezat egumen mânăstirii.
În timpul egumeniei lui Teodosie frăția mânăstirii a sporit foarte mult, astfel încât s-au zidit multe chilii și mai multe biserici, în Mânăstirea Pecerska introducându-se pe de-a întregul Pravila Mânăstirii Studiților din Constantinopol.
Dumnezeu a vărsat asupra lui Teodosie har din belșug datorită marii lui feciorelnicii curate și jertfitoare, marii lui râvne pentru rugăciune, marii lui iubirii pentru toți frații și tot omul. Astfel, acest bărbat al lui Dumnezeu a luat putere asupra duhurilor necurate și a început să vindece bolile oamenilor, prorocind despre mulți.
Împreună cu Sfântul Antonie, Sfântul acesta Preacuvios Teodosie este considerat întemeietorul și organizatorul vieții monahale în Rusia.
Sfântul Teodosie a adormit cu pace la anul 1074. Sfintele lui moaște făcătoare de minuni se odihnesc alături de cele ale părintelui lui duhovnicesc, Antonie.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.