Distribuie

Sfinții zilei din calendarul ortodox. Sinaxar 3 martie: Sfinții Mucenici Eutropie, Cleonic și Vasilisc; Sfântul Mucenic Teodoret, care a fost preot în Antiohia și Sfânta Cuvioasă Piamun, fecioara. Despre viețile lor pe scurt puteți citi în continuare…

În luna martie, în ziua a treia, pomenim pe Sfinții Mucenici Eutropie, Cleonic și Vasilisc

Aceștia au trăit pe vremea împăraților Dioclețian și Maximian (284-305), rudenii și împreună ostași cu Sfântul Teodor Tiron, iar cu neamul în Pontul Capadochiei, Eutropiu și Cleonic erau frați între ei, iar Vasilisc era nepot Sfântului Teodor. Și, fiind ei creștini cu credință, încă și propovăduitori ai credinței, au fost prinși, împreună cu Sfântul Teodor, și au rămas în temniță multă vreme, după mucenicia lui.

Deci, venind din Amasia Capadochiei un alt dregător, Asclepiodot cu numele, acesta a luat seama celor închiși în temniță de mulți ani. Și, chemați fiind, cei trei tineri ostași creștini, s-au înfățișat înaintea dregătorului, mărturisindu-și credința lor în Hristos și bucuria de a pătimi pentru El, batjocorind idolii și pe cei ce se închina lor. Deci, dovedindu-se zadarnice toate încercările dregătorului de a-i atrage cu vorba bună și cu făgăduința înaltelor dregătorii, Asclepiodot a dată porunca aspră, să fie supuși la grele chinuri. Drept aceea, Eutropiu, socotit dascălul vrăjitoriei, pentru puterea cu care apără credința, a fost mai întâi bătut peste gură și peste tot trupul, până la desfacerea cărnii de pe oase, apoi au turnat, peste ei, găleți de smoală topită și, din nou, au fost aruncați în temniță.

Fiind duși, apoi în capiștea Artemidei ca, în fața poporului, să aducă jertfa idolilor, idolul a căzut la pământ și s-a sfărâmat în bucăți, la rugăciunea lor către Dumnezeu. Deci, fiind învinuiți de vrăjitorie, Eutropiu și Cleonic și-au primit sfârșitul, prin răstignire pe cruce, asemenea Mântuitorului. Cât despre Vasilisc, care se ruga să fie și el răstignit, o dată cu prietenii săi, Asclepiodot, nevoind să-i dea această mângâiere, l-a aruncat în temniță și, abia mai târziu, s-a mutat la Domnul, tăindu-i-se capul cu sabia.

Despre viața lor pe larg puteți citi aici.

Tot în această zi, pomenim pe Sfântul Mucenic Teodoret, care a fost preot în Antiohia

Sfântul sfințitul mucenic Teodoret, preotul din Antiohia, a trăit pe vremea împăratului Iulian Apostatul. Unchiul acestui împărat cu numele tot Iulian, fusese mai întâi creștin și ajunsese chiar anagnost al Bisericii din Antiohia. Înduplecat de nepotul său, care se găsea pe tronul împărăției, s-a lepădat de credința în Hristos, a început să se închine idolilor și a primit de la împărat toată bogăția, și sfintele odoare, pe care marele Constantin le dăruise Bisericii Antiohiei și pe deasupra a mai fost pus și prigonitor și judecător al creștinilor din Antiohia. Deci, pornind prigoană împotriva creștinilor și clerul Bisericii împrăștiindu-se a rămas în Antiohia numai sfântul Teodoret singur cu credincioșii de acolo, propovăduind cu îndrăzneală și mărturisind credința în Hristos. Din porunca lui Iulian a fost însă prins și adus înaintea judecății, după ce mai întâi a fost ținut câtva vreme în închisoare. La judecată, sfântul Teodoret a fost supus la multe și îngrozitoare chinuri, încât chiar cei care-l chinuiseră au încetat a mai da ascultare poruncilor de chinuire. De aceea tiranul, înfuriindu-se, a poruncit ca aceștia să fie aruncați în adâncul râului Oronte, iar pe când erau duși la moarte, sfântul le zicea: duceți-vă, fiii mei, pe calea cea fericită, în pace, căci voi veni și eu, urmându-vă vouă și mă voi bucura cu voi de bucuria cea veșnică întru împărăția cerurilor. Astfel au primit aceștia sfârșitul lor mucenicesc. Iar sfântul Teodoret, fiindcă Iulian Tiranul se năpustise asupra lui și-l silea să aducă jertfă idolilor, a proorocit sfârșitul cu care aveau să moară și Iulian împăratul și unchiul lui, Iulian prigonitorul. Atunci tiranul a poruncit îndată să i se taie capul. Și în vreme ce-l duceau spre tăiere, sfântul se ruga plin de veselie sufletească, iar tăindu-i-se capul, s-a mutat către Domnul. Sfintele lui oseminte au fost îngropate, cu multă evlavie de niște creștini, care au pus la inimă cuvintele sfântului și care au văzut, după câtva vreme, că cei doi Iuliani, atât răucredinciosul unchi, cât și preaînrăutățitul nepot, și-au primit sfârșitul după cum spusese sfântul.

Tot în această zi, pomenim pe Sfânta Cuvioasă Piamun, fecioara

Sfânta Piamun era o tânără fecioară care trăia cu maica sa într-un sat din Egipt. Ea mânca o dată la două zile, seara, și lucrul ei era torsul lânii. Iar Dumnezeu a învrednicit-o de darul proorociei.

Și era în acea vreme ceartă între sate la împărțirea apei, încât au ajuns până la ucideri și nimiciri. Si s-a sculat un sat mai puternic asupra satului fecioarei și, înarmându-se cu sulițe și săbii, veneau să năvălească asupra lui ca să-l nimicească. Iar un înger al Domnului s-a arătat lui Piamun și i-a arătat ei venirea dușmanilor. Și a alergat fecioara la bătrânii satului spunându-le să iasă în întâmpinarea năvălitorilor ca să le ceară să se întoarcă cu pace. Dar bătrânii s-au temut să meargă, știind vrăjmășia și nebunia acelora, și au căzut la picioarele cuvioasei, rugând-o să se ducă ea înaintea lor. Atunci fecioara, închizându-se în cămara ei, s-a rugat toată noaptea în genunchi ca Domnul cel milostiv să oprească pe năvălitori.

Deci când se aflau aceia la trei stadii depărtare de satul cuvioasei, o putere nevăzută i-a legat, nemaiputând să înainteze. Și li s-a descoperit că opreliștea le venea lor de la rugăciunile Piamunei, drept pentru care au trimis vorbă în satul ei, zicând: „Dați slavă lui Dumnezeu și rugăciunilor Piamunei, care ne-au oprit pe noi să venim asupra voastră”.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește. Amin.

Distribuie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *