Sfinții zilei din calendarul ortodox. Sinaxar 3 octombrie: Sfântul Sfințit Mucenic Dionisie Areopagitul și ucenicii lui Sfinții Mucenici Elefterie și Rustic; Sfântul Cuvios Ioan Hozevitul, episcopul Cezareii și Sfântul Isihie Horevitul, cel din liniște. Despre viețile lor pe scurt puteți citi în continuare…
În luna octombrie, în ziua a treia pomenim pe Sfântul Sfințit Mucenic Dionisie Areopagitul și ucenicii lui Sfinții Mucenici Elefterie și Rustic
Sfântul Dionisie s-a născut în Atena și făcea parte dintre bărbații de frunte ai Areopagului, adică din sfatul înțelepților cetății. Din copilărie, Dionisie deprinsese învățătura înțelepciunii grecești și, dorind să o știe mai desăvârșit, s-a dus și în părțile Egiptului. Întorcându-se la Atena, Sfântul s-a căsătorit și, fiind de bun neam, la 25 de ani ocârmuia cetatea și poporul, cu pricepere și cu cinste. Căci, cu toate că era cucerită de romani, Atena era socotită încă Tronul filosofiei, al vorbirii și al artelor frumoase.
Când Sfântul Apostol Pavel a mers la Atena, pe la anul 51 de la Nașterea Domnului, propovăduind pe Hristos ce răstignit și înviat, înaintea celor mai mari, în mijlocul Areopagului, pe vremea împărăției lui Claudiu Cezarul (41-54), atunci Dionisie, ascultând cu luare aminte cuvintele lui Pavel le-a pus pe ele la inima sa. Și, fiindcă Pavel spunea că văzuse la Atena un altar închinat unui Dumnezeu necunoscut pe care el, Pavel îl vestește, Dionisie a început a-l întreba pe Apostol: „Cine este acest necunoscut Dumnezeu?” (Fapte 17, 23)
Și a început Pavel a-i spune, zicând: „Acum Dumnezeul Acela a venit și S-a născut din Preacurată pururea Fecioară Măria și a răbdat, pentru mântuirea noastră, pironirea pe cruce. Acest Dumnezeu a înviat din morți și S-a suit la ceruri. În aceasta să crezi, frate Dionisie, pe Acesta să-L cunoști și Lui să-i slujești: adevăratului Dumnezeu Iisus Hristos”.
Și și-a lăsat Dionisie femeia și copiii săi și toată casa lui și s-a botezat de mâna Apostolului și s-a lipit de Pavel și i-a urmat lui, timp de trei ani, învățând de la el tainele lui Dumnezeu, după care a fost așezat de Pavel episcop în Atena. Tradiția sfântă știe însă ca Dionisie a cunoscut înțelepciunea cea descoperită de Dumnezeu oamenilor și de la alți Apostoli și Învățători, precum Apostolul Iacov, ruda Domnului, Petru Verhovnicul și Ioan Teologul precum și de la preaînțelepții Ierotei și Timotei, ucenicii Apostolilor. Păstorind deci biserica lui Dumnezeu din Atena, nu puțină vreme și nu fără roadă, Sfântul Dionisie a dorit să propovăduiască Evanghelia și în alte țări, pătimind până la sânge pentru numele Domnului. Drept aceea, așezând un alt episcop în locul său, s-a dus la Roma, iar Sfântul Clement, episcopul Romei, l-a trimis în Galia, ca să propovăduiască acolo, la necredincioși, cuvântul lui Dumnezeu. Mergând deci în Galia, Dionisie, s-a făcut apostolul acelui ținut și a întors mult popor de la idoli la Dumnezeu, în cetatea Parisului, zidind acolo și o biserică, din milostenia credincioșilor, și săvârșind acolo Jertfa cea fără de sânge.
Deci, s-a pornit atunci a doua prigoană împotriva creștinilor, pe vremea lui Domnitian Cezarul (81-96). Și, din porunca dregătorului a fost prins Dionisie, împreună cu prietenii lui de lucru: Luchian episcopul, Rustic preotul și Elefterie diaconul. Și au mărturisit credința lor, zicând: „Creștini suntem și un Dumnezeu avem, Care este în ceruri, pe Acela Îl cinstim, iar idolilor nu jertfim”. Și, fiind puși la chinuri și rămânând nestrămutați în credință, li s-au tăiat capetele. Și spune tradiția ca, la tăierea capului său, în cetatea Parisului, Sfântul Dionisie a mers câțiva pași, ținându-și în mâini capul său tăiat și l-a încredințat ca pe un odor, în mâinile unei femei credincioase, Catula cu numele, spre uimirea ucigașilor săi. Și așa a pătimit Sfântul Dionisie, la al nouăzecilea an al vieții sale, iar de la nașterea Domnului, la anul al nouăzeci și șaselea.
Tot în această zi pomenim pe Sfântul Cuvios Ioan Hozevitul, episcopul Cezareii
Cuviosul părintele nostru Ioan Hozevitul, episcopul Cezareii, pentru Dumnezeu lăsându-și scaunul său, s-a dus în pustie. Pe acesta, pe când mergea să cerceteze pe niște frați cunoscuți, întâmpinat o femeie în cale și, căzând la picioarele lui, l-a rugat să nu o ocolească, ci să intre în casa ei și s-o sfințească cu rugăciunea sa și cu binecuvântare. Si, înduplecându-se sfântul, a mers si a intrat în casă și îndată acea femeie desfrânată și înșelătoare a încuiat ușa și și-a dezgolit trupul, îndemnându-l pe cuvios la păcat. Iar el, smulgându-se din mâinile ei și deschizând ușa, a fugit.
Deci a tăcut jurământ cu sine ca să nu mai iasă din chilia sa cu nici un chip, pentru a se feri de orice sminteală. Încă s-a și legat pe sine singur cu lanțuri. Mai apoi însă, auzind de un mare pustnic Marchian, despre care se răspândise vestea pretutindeni, a dorit să-l vadă, dar nu putea să-și calce jurământul. Atunci un înger al Iui Dumnezeu l-a luat pe Marchian din chilia sa și l-a pus înaintea fericitului Ioan. Așa s-au îndulcit de vorbirea împreună, apoi Marchian a fost dus de înger înapoi.
Sfântul Ioan din mulți a izgonit demonii, a tămăduit de boli, a făcut să izvorască apă prin rugăciune, a coborât ploaie din cer și multe alte minuni a făcut cu puterea lui Dumnezeu, iar la adânci bătrâneți și-a dat sfântul său suflet Domnului în pace.
Tot în această zi pomenim pe Sfântul Isihie Horevitul, cel din liniște
Fericitul Isihie Horevitul, cel din liniște, viețuind mai întâi în nebăgare de seamă, a căzut într-o boală și a murit, iar după un ceas iarăși a înviat. Si ușa chiliei sale închizându-și-o, a petrecut doisprezece ani în liniște, nevorbind nimic cu nici unul dintre frați si multe lacrimi vărsând. Iar când era să se sfârșească, frații au sfărâmat ușa închisorii sale, au intrat și l-au rugat mult pe el ca să le spună vreun cuvânt folositor. Dar el numai aceasta le-a zis: „Iertați-mă! Fiecare gândind întotdeauna la moarte nu poate să greșească cândva”. Acestea zicându-le, a adormit în Domnul.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.