Sfinții zilei din calendarul ortodox. Sinaxar 30 mai: Sfântul Cuvios Isaachie Mărturisitorul, egumenul mănăstirii Dalmaților; Sfântul Cuvios Varlaam Hutinski, cel din Novgorod și Sfântul Mucenic Natalie. Despre viețile lor pe scurt puteți citi în continuare…
În luna mai, în ziua treizeci, pomenim pe Sfântul Cuvios Isaachie Mărturisitorul, egumenul mănăstirii Dalmaților
Sfântul Isachie a fost din părțile de răsărit ale împărăției, din Asia Mică, în zilele împăratului arian Valens (361-378). Din slăbiciunea minții și din puținătatea credinței sale, acest împărat căzuse, din adevăr, în mrejele rătăcirii lui Arie și a ucenicilor lui și prigonea credința ortodocșilor, închizând sfintele biserici, pe unele prefăcându-le în grajduri de cai, iar pe altele dărâmându-le până la temelii.
Deci, în zilele când Valens s-a ridicat cu război împotriva goților de la Dunăre, atunci a ridicat, cu duhul, și Dumnezeu pe robul său Isachie, care, auzind de jalea creștinilor și năvălirea goților, a lăsat pustia și a venit la Constantinopol. Să nădăjduia fericitul să poată pătrunde la împărat, ca să-l roage să deschidă sfintele locașuri de închinare. Dar ostașii de strajă nu l-au lăsat, nici măcar să treacă de poarta palatului. Și a rămas Fericitul, multă vreme, așteptând ceasul cel cu bun prilej.
Deci, împăratul vrând să iasă la războiul cu goții, în fruntea armatei sale, Fericitul lsachie i-a ieșit înainte. Cu multă căldură îl ruga Cuviosul pe împărat să dea hotărâre pentru deschiderea bisericilor ce stăteau încuiate, dar împăratul nu a vrut să-l asculte, ci a dat poruncă să-l alunge din calea lui. Peste câteva zile, pe drumul spre întâmpinarea cu goții, Cuviosul a ieșit. iarăși, înaintea împăratului, de data aceasta rugându-l, și mai fierbinte, să înceteze urgia lui împotriva dreptei credințe, dar și amenințându-l că, de nu va deschide bisericile, va pieri în război. Și s-a mâniat împăratul de atâta îndrăzneală și a poruncit slujitorilor să-l bată cu toiege și, făcându-i tot trupul o rană, l-au aruncat într-o mlaștină cu mărăcini, să se înece. Sfântul, însă, s-a ridicat degrabă și, pe drumuri ascunse, a ieșit din nou în calea împăratului, la locul numit Trilon, și, apucându-i calul de frâu, îi spuse împăratului că, de nu va deschide bisericile, va pieri în război. Deci, împăratul a dat poruncă să-l lege și l-a dat în seama a doi sfetnici ai săi, Victor și Saturnin, până se va întoarce din război.
„Poate să te întorci, i-a zis Sfântul împăratului, dar mie mi-a spus Dumnezeu, că vei fi înfrânt, vei fugi și vei fi prins, iar sfârșitul tău va fi prin foc.“
Și așa a fost: Valens a fost înfrânt de goți și fugind, s-a ascuns într-o șură de paie, căreia geții i-au dat foc și așa a pierit rău-credinciosul Valens. Iar Sfântul Isachie, trăind în sfințenie încă mulți ani la Constantinopol, s-a mutat cu pace la Domnul.
Tot în această zi, pomenim pe Sfântul Cuvios Varlaam Hutinski, cel din Novgorod
Sfântul Varlaam Hutinski a trăit în secolul al XII-lea. Părinții săi, Mihail și Ana, oameni bogați din Novgorod, dar cu evlavie mare și-au botezat pruncul Alexie și l-au crescut sădind în inima lui semințele virtuților. Aflat sub influența părinților virtuoși, Alexie se îndeletnicea din fragedă vârstă cu postul și rugăciunea, mergând la biserică și citind Scripturile. S-a retras la Mănăstirea Lisich, care se afla în apropierea orașului, când era încă foarte tânăr, fiind tuns în monahism și primind numele de Varlaam.
Mai târziu, după moartea părinților, Varlaam a împărțit totul săracilor și s-a retras pe un deal singuratic pe malul râului Volkov, aflat la zece vestre de Novgorod, într-un loc numit Hutinski. Sfântul Varlaam a dus o viață solitară, dură, făcând rugăciuni neîncetate și ținând post aspru. El a fost un ascet foarte râvnitor în lucrările sale; își tăia singur lemnele pentru foc din pădure și lucra pământul din jurul chiliei, îndeplinind astfel porunca Domnului „Cine nu lucrează nici să nu mănânce” (2 Tes. 3, 10).
Curând, călugărul a fost cunoscut în toată țara și au început să vină la el pentru sfătuire și binecuvântare conducători, nobili și oameni obișnuiți, unii dintre ei cerând chiar permisiunea de a rămâne împreună cu monahul îmbunătățit. Printre sfaturile pe care Sfântul Varlaam le oferea ucenicilor era:
„Copiii mei, feriți-vă de orice fel de nelegiuire, de invidie sau de calomnie. Abțineți-vă furia și nu dați bani cu camătă. Feriți-vă de judecata nedreaptă. Nu jurați fals și nu vă satisfaceți poftele trupului. Fiți blânzi întotdeauna și suportați toate lucrurile cu dragoste – care este începutul și rădăcina a tot binele.” Numărul celor ce doreau să rămână lângă Sfântul Varlaam creștea și pentru aceasta a fost construită o biserică ce poartă hramul Schimbarea la Față a Domnului, fondând totodată Mănăstirea Hutinski.
Dumnezeu văzând nevoința dreptului, l-a învrednicit pe Varlaam cu darul înainte vederii și săvârșirea de minuni. Atunci când zilele sfântului se apropiau de sfârșit, după planul lui Dumnezeu a venit de la Constantinopol ieromonahul Antonie – contemporan și prieten al sfântului. Văzându-l, Sfântul Varlaam i-a spus: „Dragul meu frate! Dumnezeu a binecuvântat această mănăstire. Acum a venit vremea ca să las această mănăstirile în mâinile tale, veghează asupra ei și îngrijește-te de ea. Deși cu trupul eu te părăsesc, cu duhul voi fi mereu cu tine.”
După aceasta, sfântul a chemat frații și le-a dat ultimele instrucțiuni, poruncindu-le să păstreze credința ortodoxă și să trăiască permanent în smerenie. Sfântul Varlaam, starețul Mănăstirii Hutinski, a adormit în Domnul pe 6 noiembrie 1192. Auzind de adormirea sfântului, Arhiepiscopul de Novgorod însoțit de un sobor de preoți și monahi a venit pentru a înmormânta cu cinste trupul cuviosului. În timpul înmormântării Sfântului Varlaam mulți bolnavi s-au vindecat în mod minunat, dar minunile nu s-au oprit aici: de-a lungul timpului, numeroase minuni s-au săvârșit la mormântul sfântului, minuni ce au condus la canonizarea lui.
În secolul al XV-lea, s-au descoperit moaștele întregi și nestricate ale sfântului Varlaam Hutinski. Mentionam ca în practica slavonă, Sfântul Varlaam este pomenit în timpul Proscomidiei împreună cu Sfinții Cuvioși care au strălucit prin ascetismul lor. (a șasea părticică).
Tot în această zi, pomenim pe Sfântul Mucenic Natalie, care de sabie s-a săvârșit.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.