Sfinții zilei din calendarul ortodox. Sinaxar 4 august: Sfinții șapte tineri din Efes: Maximilian, Exacustodian, Iamblie, Martinian, Dionisie, Ioan și Constantin; Aducerea Moaștelor Sfintei Mucenițe Evdochia și Sfântul Mucenic Tatuil. Despre viețile lor pe scurt puteți citi în continuare…
În luna august, în ziua a patra, pomenim pe Sfinții șapte tineri din Efes: Maximilian, Exacustodian, Iamblie, Martinian, Dionisie, Ioan și Constantin
Acești sfinți au trăit pe vremea prigoanei lui Decius împăratul, fiind fii ai dregătorului cetății Efes, toți cu credința în Hristos și mărturisind, cu îndrăzneală, credința lor. Deci, auzind păgânul împărat de râvnă propovăduirii lor, a dat porunca să fie prinși și aduși, în lanțuri, înaintea judecății lui. Și, de îndată, a început împăratul să-i silească cu amenințări și făgăduințe, să se lepede de credința creștinească și să se întoarcă la închinarea idolilor păgâni. Dar tinerii l-au înfruntat cu bărbăție pe împărat, care, văzându-i nesupuși, cu atâta tărie, și, pentru că fusese chemat în altă parte, de treburile împărăției, i-a slobozit și le-a dat timp să se răzgândească, până la întoarcerea sa.
Deci, după plecarea împăratului, tinerii au folosit libertatea lor, mergând la casa părintească, de unde, au luat aur și argint, pentru hrana lor, și, apoi, ieșind din cetate, s-au ascuns în peșteră ce se afla în muntele Ohlon. Și, petrecând zile multe, se rugau neîncetat lui Dumnezeu, ca să-i izbăvească de prigoană, iar Iamblic, cel mai tânăr dintre ei, mergea în cetate și le cumpără lor hrană. Deci, mergând el odată în cetate, l-a văzut pe împărat și, întorcându-se în peșteră, a spus aceasta fraților săi. Iar Decius, făcând cercetare pentru ei și cunoscând că se află în munte, a născocit o osândă cumplită împotriva lor, punând pe slujitorii împărătești să zidească gura peșterii, pentru că astfel, tinerii să moară de foame. Dar aceasta a fost cu pronia cerească a Iubitorului de oameni Dumnezeu, fiindcă, neîncetat rugându-se, cei șapte tineri au adormit, cu o minunată adormire.
Și anii au urmat să curgă neîncetat. Împăratul Decius a murit și alți împărați au luat scaunul împărăției și valuri nesfârșite de sânge creștinesc au adăpat pământul, din pricina prigonitorilor. Într-un târziu au ajuns a stăpâni lumea împărății creștini. Deci, în zilele împăratului Teodosie cel Tânăr (408-450), binevoind Dumnezeu să arate tuturor că este o înviere a morților, a deschis peștera, printr-un om, care caută piatra, și a înviat din morți, după aproape două sute de ani, pe cei șapte tineri, care stăteau acum împreună, părându-li-se că s-au culcat aseară. Apoi, au trimis pe Iablic în cetate, să cumpere cele de trebuință. Și, de mirare lucru a fost când, efesenii au văzut, umblând, pe ulițele lor, pe un tânăr îmbrăcat în haine, care se purtaseră în altă vreme și care cumpără hrană cu niște bani de aur, purtând chipul împăratului Decius. Plin de mirare era și tânărul acela, văzând cetatea plină de biserici, iar semnul Sfintei Cruci pus pe ziduri. Și cugeta întru sine, zicând: „Oare acesta este Efesul?”
Deci, s-a făcut cercetare și tânărul a vorbit și de frații săi din peșteră. Și s-au dus la peșteră episcopul și dregătorul cel mare din Efes și au aflat în gura peșterii un sicriaș de aramă, cu două tăblițe de plumb, pe care era scrisă chinuirea Sfinților. Apoi, intrând în peșteră, au aflat pe Sfinți, treziți ca dintr-un somn, după aproape două sute de ani, ca și când n-ar fi adormit decât o noapte. Și se minună toată lumea, proslăvind pe Dumnezeu. Iar tinerii, adeverind tuturor credință învierea morților, și-au dat sfintele lor suflete în mâinile lui Dumnezeu.
Tot în această zi, pomenim Aducerea Moaștelor Sfintei Mucenițe Evdochia
Această muceniță era creștină, de neam roman, dinspre părțile Răsăritului. Fiind robită de perși, a fost dusă în țara lor. Sfînta muceniță, fiind înțeleaptă și învățată în Sfînta Scriptură, învăța pe toți robii, încît și femeile perșilor o iubeau, întorcînd pe multe la cunoștința de Dumnezeu.
Pentru aceasta, fiind pîrîtă, a fost bătută cu vine de bou și cu toiege de rodiu, și, băgînd-o în temniță, îi puseră străjeri. Peste șase luni, scoțînd-o din temniță și punînd-o la întrebare, iarăși a mărturisit pe Hristos Dumnezeu cel adevărat.
Atunci, despicînd trestii lungi și dezbrăcînd-o, o înfășurară goală în trestii, strîngînd-o vîrtos cu sfori, încît i se înfigeau trestiile în toate mădularele; apoi, scoțîndu-i-le în silă una cîte una acei cruzi și fără de milă, îi rupeau carnea, dîndu-i dureri iuți și grele. După aceea, spînzurînd-o și înfășurîndu-i tot trupul cu ștreanguri și tescuind-o cu lemne, îi zdrobiră oasele; și dacă au văzut-o aproape moartă și fără grai, i-au tăiat capul.
Tot în această zi, pomenim pe Sfântul Mucenic Tatuil, care spânzurat s-a săvârșit
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.