Sfinții zilei din calendarul ortodox. Sinaxar 4 iulie: Sfântul Ierarh Andrei, arhiepiscopul Cretei; Sfânta Cuvioasă Marta, maica Sfântului Simeon din Muntele Minunat; Sfântul Andrei Rubliov, iconograful și Cinstirea Icoanei Maicii Domnului din Galata. Despre viețile lor pe scurt puteți citi în continuare…
În luna iulie, în ziua a patra, pomenim pe Sfântul Ierarh Andrei, arhiepiscopul Cretei
Acesta a trăit în cetatea Damascului, născut din părinți iubitori de Dumnezeu și a fost dat, de mic, la învățătură. Deci, a fost luat de Teodor, patriarhul Ierusalimului, și l-a făcut diacon și discipolul său. Iar, adunându-se cel de-al șaselea Sinod a toată lumea (680-681), la Constantinopol sub Constantin Pogonat, împăratul (668-685) Sfântul Andrei, deși numit diacon, a fost trimis de patriarhul său, la Sinod, cu mărturisirea de credință a Bisericii Ierusalimului. Pentru mintea și bunătatea ce avea a fost pus purtător de grijă pentru hrana săracilor Bisericii, iar, peste puțină vreme, a primit și harul arhierei, fiind ales episcop al Cretei.
El a alcătuit și cărți pline de înțelepciune, în care s-a arătat cuvântător iscusit și insuflat de Dumnezeu. Pe lângă celelalte scrieri, Sfântul Andrei a alcătuit și Canonul, cel mare și vrednic de laudă, care se citește în săptămâna a cincea, din Postul mare, și care aduce nu numai pocăința, dar și multă învățătură. Că arhiereu a înnoit bisericile lui Dumnezeu și a zidit, din temelie, în cinstea Preacuratei, biserica preafrumoasă a Vlahernei. Și, Sfântul Andrei și-a păstorit credincioșii, cu frica lui Dumnezeu, păzind poporul de învățăturile greșite ale ereticilor și fiind tuturor pildă vie de muncă, de viață curată și de bună păstorire. Dar, anii sau n-au fost prea mulți. Mergând, odată, în insula Militene, și-a primit sfârșitul vieții sale, în plină putere lăsând multe scrieri Bisericii lui Dumnezeu.
Tot în această zi, pomenim pe Sfânta Cuvioasă Marta, maica Sfântului Simeon din Muntele Minunat
Această Sfântă Marta a fost mama Sfântului Simeon de la Muntele minunat (prăznuit la 24 mai).
Arzând cu tot sufletul de dragostea lui Dumnezeu și credința cea întru El, ea nu a voit să se gândească la căsătorie. Când părinții ei au logodit-o cu un tânăr, Marta s-a gândit să părăsească în taină casa părinților ei și să fugă în pustie. Dar ei i s-a înfățișat Sfântul Ioan Botezătorul și Înaintemergătorul Domnului, care a sfătuit-o să împlinească dorința părinților ei și să se căsătorească, ceea ce Marta a împlinit.
Din această nuntă s-a născut minunatul Sfânt Simeon, marele nevoitor din Muntele minunat.
Sfânta Marta a avut pururea obiceiul de a se scula la miezul nopții pentru a-și aduce rugăciunea înaintea lui Dumnezeu. Ea pururea miluia săracii, cerceta orfanii, slujea bolnavilor.
Cu un an mai înainte de sfânta ei adormire, ea a văzut mulțime de îngeri cu lumânări în mâini și a aflat de la ei despre când va fi ceasul ieșirii ei. Auzind această, Marta s-a închinat mai cu dinadinsul postului și rugăciunii și cu mai mare râvna faptelor ei celor bune.
Ea a adormit cu pace la anul 551 după Hristos și a fost îngropată la piciorul stâlpului pe care s-a nevoit fiul ei, Stâlpnicul Simeon.
După fericita ei adormire, ea a venit de multe ori la cei bolnavi și suferinzi, povățuindu-i ce să facă.
Cea mai mare minune a ei care s-a însemnat a fost aceea când s-a înfățișat înaintea starețului mânăstirii în care se afla Simeon.
După adormirea Cuvioasei Marta, starețul a așezat o candelă la racla ei, cu făgăduința ca această candelă să nu fie lăsată niciodată să se stingă. Dar după o vreme, din trândăvia oamenilor, candela s-a stins.
Atunci starețul s-a îmbolnăvit, iar Sfânta a venit la el și i-a zis: „Pentru ce nu păstrezi candelă aprinsă la mormântul meu? Să cunoști, sfințite părinte, că nu eu am nevoie de candelă pururi nestinsă din partea oamenilor, căci fost-am aflată vrednică înaintea lui Dumnezeu, Lumina cea Cerească și Veșnică; ci oamenii au pururea nevoie să păstreze aprinsă candela la mormântul meu. Căci așa făcând, ei mă silesc ca pururea să mă rog înaintea lui Dumnezeu pentru ei. »
Vădit este așadar, că scopul pentru care noi ne rugăm Sfinților este acela de a-i sili mereu, ca pe unii care sunt mai vrednici decât noi, să se roage pururea lui Dumnezeu pentru mântuirea sufletelor noastre.
Tot în această zi, pomenim pe Sfântul Andrei Rubliov, iconograful
Sfântul Cuvios Andrei Rubliov, cunoscut ca cel mai mare iconar din Rusia, s-a născut în apropierea Moscovei, între anii 1360-1370. Pe când era foarte tânăr, el a mers la Mănăstirea Sfânta Treime, și a fost profund impresionat de Sfântul Serghie de Radonej (prăznuit pe 25 septembrie).
După moartea Sfântului Serghie (în 1392), Sfântul Nicon (prăznuit pe 17 noiembrie) l-a urmat ca egumen al Lavrei. Imediat după aceea, Sfântul Andrei a devenit novice în mănăstire. Înainte de anul 1405, el s-a mutat cu binecuvântarea Sfântului Nicon la Mănăstirea Spaso-Andronikov, fondată de Sfântul Andronic (prăznuit pe 13 iunie). Aici, Cuviosul Andrei a primit tunderea în monahism și a fost învățat tainele iconografiei de Teofan Grecul și călugărul Daniel, prietenul Sfântului Andrei și tovarășul de asceză.
Sfântul Cuvios Andrei Rubliov este menționat pentru prima dată în Cronicile din 1405, când ,împreună cu Teofan Grecul și Prohor a pictat Catedrala „Bunei Vestiri” din Moscova. Următorul său proiect iconografic important, pe care l-a întreprins alături de călugărul Daniel, a fost zugrăvirea frescelor Catedralei „Adormirii Maicii Domnului” din Vladimir în 1408.
Sfântul Nicon de Radonej a cerut Sfântului Andrei și monahului Daniel să picteze noua biserică a Mănăstirii Sfintei Treimi, care fusese distrusă de tătari în 1408. În această perioadă, Sfântul Andrei a zugrăvit cea mai cunoscută icoana a sa: Icoana Sfintei Treimi sau a Ospitalității lui Avraam (1410).
Sfântul Cuvios Andrei Rubliov a adormit în Domnul pe 29 ianuarie 1427 sau 1430 și a fost înmormântat la Mănăstirea Andronikov de la Moscova, având peste șaptezeci de ani.
Sfântul Andrei i s-a arătat prietenului său, călugărul Daniel (aflat pe patul de moarte) chemându-l să i se alăture în fericirea veșnică.
Din anul 1985, muzeul organizat în cadrul Mănăstirii Andronikov poartă numele Andrei Rubliov.
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe din Rusia l-a proslăvit pe Sfântul Andrei în rândul sfinților, în ședința din 6-9 iunie 1988.
Tot în această zi, pomenim Cinstirea Icoanei Maicii Domnului din Galata
Icoana Maicii Domnului din Galata este prăznuită pe 4 iulie. Această icoană își are numele de la unul din cartierele Constantinopolului – Galata. Icoana s-a aflat în Biserica Maicii Domnului – Kasteliotissy, de lângă turnul Galata până în secolul al XVII-lea.
O copie fidelă a icoanei Maicii Domnului din Galata a fost așezată în Biserica Sfântul Tihon, de lângă Poarta Arbat. Icoana era cinstită încă din secolul al XVII-lea, ca făcătoare de minuni.
Icoana Maicii Domnului din Galata a stat în biserica Sfântului Tihon până în secolul al XX-lea, când biserica a fost închisă, iar icoana făcătoare de minuni a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu a fost dusă la Muzeul Antireligios al Artelor, ce funcționa în vechea Mănăstire Donskoy, după care (în 1935) a fost mutată la Galeriile de Stat „Tretyakov”.
Icoana din Galata este de tip „Hodighitria” (Îndrumătoarea). Atât Maica Domnului, cât și Pruncul Hristos au pe cap coroane și în mâini însemne ale domniei.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.