Sfinții zilei din calendarul ortodox sinaxar 4 mai: Sfânta Muceniță Pelaghia, cea din Tarsul Ciliciei; Sfânta Monica, mama fericitului Augustin; Sfântul Cuvios Ilarion, făcătorul de minuni; Sfântul Cuvios Nichifor, sihastrul din Muntele Athos și Sfântul Ierarh Atanasie, episcopul Corintului. Despre viețile lor pe scurt puteți citi în continuare…
În luna mai, în ziua a patra, pomenim pe Sfânta Muceniță Pelaghia, cea din Tarsul Ciliciei
Această fecioară, Pelaghia, era din Tarsul Ciliciei și a trăit pe vremea împăratului Dioclețian, fiind fiica a unei femei văduve, păgână cu credință, dar de bun neam. Și era Pelaghia minunată, la frumusețe, înțeleaptă și plină de frica lui Dumnezeu, încât însuși fiul împăratului se logodise cu dânsa.
Deci, auzind ea, de la creștini, despre Iisus Hristos, fiul lui Dumnezeu, s-a aprins de dragostea Lui, crezând în El și primind cu râvnă și bucurie, de la o slujnică a ei, creștină în ascuns, lumina cea nouă și dătătoare de viață a Evangheliei lui Hristos. Deci, având ea un vis minunat, ca un episcop, ce boteză, s-a învoit, de la mama sa, să meargă să vadă pe o doică a ei, dar s-a dus, în ascuns, la episcopul creștinilor și mărturisind credința ei, prin taina Sfântului Botez s-a creștinat. Și stăruia în rugăciune și în fapte bune, căutând să fie de folos fraților ei în credință, în vreme de prigoană pentru creștinii de atunci. Iar mirelui său îi trimise veste că nu mai voiește să-i fie soție și că și-a închinat viața întreaga Mirelui ceresc, pe Care nu-L va mai părăsi niciodată.
De această înștiințându-se, fiul împăratului, fiind în multă întristare, din multă dragoste ce avea pentru ea, și-a pus singur capăt zilelor, omorându-se cu sabia. Iar Dioclețian, tatăl său, trimițând ostași, au adus pe fecioară și, neputând să o întoarcă de la credința în Hristos, a poruncit să aprindă un bou de aramă și s-o arunce în el. Și așa Sfânta Pelaghia și-a luat sfârșitul și cununa mărturisirii, în ziua de 4 mai. Dumnezeului nostru slavă!
Tot în această zi, pomenim pe Sfânta Monica, mama fericitului Augustin
Sfânta Monica, mama Fericitului Augustin din Hiponia (prăznuit în 15 iunie), s-a născut în 322 în Tagaste, Africa de Nord. Părinții ei erau creștini dar nu avem prea multe date despre copilăria ei. Mai multe aflăm din Cartea a IX-a a Confesiunilor scrise de fiul ei.
Sf. Monica a fost căsătorită cu un funcționar păgân numit Patritius, aprins din fire și cam imoral. La început, soacra sa nu o plăcea, dar Monica s-a făcut plăcută prin firea ei blândă. Spre deosebire de multele femei care erau bătute de soți în acele vremuri, ea nu era bătută pentru că știa să tacă, „punând strajă gurii ei” în preajma lui. (Ps. 38:1).
Sf. Monica și Patritius au avut trei copii: Sf. Augustin, Navigius și Perpetua. Dar faptul că soțul ei nu a lăsat-o să-i boteze i-a cauzat multă durere. Ea și-a făcut probleme pentru Augustin, care trăia cu o tânără în Cartagina și avea un fiu nelegitim cu aceasta. Rugăciunile sale stăruitoare și lacrimile nesfârșite pentru fiul ei l-au înduplecat în cele din urmă pe soțul ei să se convertească la creștinism înainte de a se stinge din viață. Însă Augustin continua prin viața pe care o ducea, să se îndepărteze de Hristos.
Aflîndu-se în Cartagina, Augustin s-a lăsat prins în secta maniheiană. Mama sa era îngrozită și a făcut tot posibilul să-l întoarcă pe drumul bun. În vis i s-a arătat că trebuie să fie blândă și să aibă răbdare cu fiul ei. Dar Augustin nu a ascultat-o și a rămas în rătăcirea sa timp de 9 ani. Sf. Monica a fost foarte dezamăgită dar nu a renunțat să spere că-l poate ajuta pe fiul ei. Chiar a încercat să ceară ajutorul unui episcop care a fost el însuși maniheian, dar acesta a refuzat să se contrazică cu Augustin spunând că nu îl poate ilumina pe tânăr deoarece acesta este încă atras de noutatea ideologiei sale. Dar a liniștit-o pe mamă spunându-i: „Du-te pe drumul tău că nu se poate ca fiul unor astfel de lacrimi să rămână pierdut.”
Sf. Monica s-a dus la Roma cu Augustin când acesta a ținut cursuri acolo în 383. Mai târziu, a avut o întâlnire la Milano unde l-a întâlnit pe Sf. Ambrozie (prăznuit în 7 decembrie) rămânând foarte impresionat de predica acestuia. Episcopul Ambrozie a ajuns să o prețuiască foarte mult pe Sf. Monica și de multe ori l-a felicitat pe Augustin pentru că avea așa o mamă virtuoasă.
Într-o zi, Augustin citea Noul Testament într-o grădină și a ajuns la: Romani 13:12-14. Atunci s-a hotărât să lase în urmă „lucrurile celui rău” și „să se îmbrace în Domnul Iisus Hristos”. A fost botezat în ajunul Paștilor în anul 387.
După ce a fost botezat Augustin și mama lui au plănuit să meargă în Africa. S-au oprit să se odihnească în Ostia unde Sf. Monica s-a dus la Domnul la vârsta de 65 de ani. Ea a fost îngropată în Ostia și sfintele ei moaște au fost transferate în cripta unei biserici în sec. al VI-lea. Nouă secole mai târziu, moaștele Sf. Monica au fost duse la Roma.
În Occident, Sf. Monica este considerată patroana soțiilor și mamelor ale căror bărbați sau copii sunt rătăciți.
Tot în această zi, pomenim pe Sfântul Cuvios Ilarion, făcătorul de minuni
Acesta din tinerețe Crucea pe umeri ridicând, a urmat Stăpânului celui răstignit, și patimile trupești supunându-le duhului a primit de la Dumnezeu bogat dar de minuni: de a vindeca felurite boli și să izgonească demonii. Închizându-se el într-o căsuță mică, și aflându-se afară de toată tulburarea și strălucit fiind cu toată nepătimirea, a primit dumnezeiescul har al preoției; și răbdând mulți ani aspra petrecere, a fost de toți lăudat pentru nenumăratele lui minuni. Căci certa vietățile ce stricau semințele odrăslite, oprea grindina, pământul cel însetat l-a adăpat cu ploaie, și repejunea râului, ca Elisei, a despărțit-o și a trecut-o. A vindecat mâna cea uscată a unui oarecare creștin, a dăruit orbilor vedere, și a îndreptat picioarele șchiopilor, și alte multe minuni a făcut spre slava adevăratului nostru Dumnezeu.
Tot în această zi, pomenim pe Sfântul Cuvios Nichifor, sihastrul din Muntele Athos
Sfântul Nichifor a fost învățătorul Sf Grigore Palama (prăznuit în 14 noiembrie). Acesta a crescut ca și romano-catolic dar după o călătorie în Imperiul Bizantin a devenit ortodox. Sf. Nichifor a trăit ca isihast în Muntele Athos și s-a sfârșit din viață înainte de anul 1300. Lucrarea sa „Despre trezvie și păzirea inimii ” se găsește în Filocalie: Preaînțeleptul meșteșug pentru rugăciunea minții (rugăciunea lui Iisus, rugăciunea inimii) ce se află la Filocalie.
Tot în această zi, pomenim pe Sfântul Ierarh Atanasie, episcopul Corintului
Acest Părinte a adormit pe vremea împărăției lui Vasile și a lui Constantin, la anul 977, și a lăsat posterității comentarii ale sfintelor scripturi și un Tratat asupra motivelor morții lui Iisus Hristos pe Cruce.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.