Sfinții zilei din calendarul ortodox. Sinaxar 5 aprilie: Sfinții Mucenici Teodul și Agatopod; Sfânta Cuvioasă Teodora din Tesalonic; Sfântul Cuvios Marcu din muntele Fracesc – Etiopia și Sfântul Mucenic Victorin și cei împreună cu dânsul: Claudie, Diodor, Victor, Papia, Serapion și Nichifor. Despre viețile lor pe scurt puteți citi în continuare…
În luna aprilie, în ziua a cincea, pomenim pe Sfinții Mucenici Teodul și Agatopod
Din acești doi Mucenici, Teodul era mai tânăr, iar Agatopod mai ajuns cu vârsta și erau amândoi din Tesalonic, clerici bineplăcuți lui Dumnezeu, de la biserica cea de acolo. Agatopod având rânduiala de diacon, era bătrân de ani și foarte înțelept, iar Teodul, aflându-se tânăr și fără prihană, era citeț la aceeași biserică. Și au trăit pe vremea păgânilor împărați Dioclețian și Maximian.
Deci, ieșind porunca de la păgânii împărați, ca oamenii de pretutindeni să jertfească zeilor, unii din creștini fugeau și se ascundeau de frica chinurilor, alții, că acești doi Sfinți, Teodul și Agatopod, fără să iasă înaintea prigonitorilor, au rămas închiși în biserică, rugându-se lui Dumnezeu ziua și noaptea. De această înștiințându-se, ostașii i-au prins și i-au aruncat în temniță.
Peste câteva zile, șezând la judecată, Faustin, căpetenia cetății, a poruncit să fie aduși Teodul și Agatopod înaintea sa, la cercetare. Și vreme de multe zile a încercat dregătorul cu amăgiri și vicleșuguri să-i îndepărteze de credința în Hristos și să-l întoarcă la păgâneasca cinstire a idolilor. Deci, neplecându-se ei să jertfească zeilor și păzind neclintită credința lui Hristos, au fost aruncați din nou în temniță, pregătindu-i pentru chinuri.
În temniță, cu ei, se aflau închiși tot felul de oameni, unii cu mari fărădelegi în viața lor. Pe toți aceștia, cei doi Sfinți i-au adus la credința în Hristos, la pocăință și la împăcarea cu Dumnezeu. Iar poporul din cetate, aflând că, în zidurile închisorii, cei doi propovăduiesc vestea cea bună a lui Dumnezeu, a sfărâmat încuietorile închisorii și, dând năvală înlăuntru, ascultă cuvântul lor.
Înștiințându-se de aceasta, Faustin dregătorul i-a scos, iarăși, pe cei doi Sfinți afară, voind să-i dea la chinuri în fața poporului. Și i s-a făcut mila dregătorului de dânșii și ar fi vrut să-i scape, dacă ei ascultând de împărat, ar fi jertfit idolilor. Dar ei nu încetau a chema pe Iisus Hristos, zicând: „Suntem creștini și, pentru numele lui Hristos, toate voim a le patimi.” Și numeau tirani pe împărați, că nu se mulțumeau a robi trupul, brațele și averile supușilor lor, ci și cugetul lor voiesc să-l robească. Deci, după a treia cercetare, rămânând ei țări de credință, au fost osândiți la mucenicia mării. Și așa, cu pietre grele la grumaz și cu mâinile legate la spate, au luat cununa pătimirii de la Hristos, fiind aruncați în mare.
Despre pătimirea lor pe larg puteți citi aici.
Tot în această zi, pomenim pe Sfânta Cuvioasă Teodora din Tesalonic
Această cuvioasă a fost născută în insula Eghina, din părinți creștini dreptcredincioși, Antonie și Hrisanta, a căror dreaptă credință și faptă bună a fost arătată în acea vreme, când Biserica lui Hristos se tulbura de eresul iconoclasmului, în împărăția lui Mihail Valvos. De care eres nu numai nu s-a vătămat acea bună doime însoțită; ci, ca o lumină în întuneric prin dreapta credință a luminat.
Din niște părinți ca aceștia fiind născută fericita Teodora, după ce a crescut, a fost dată după bărbat și a născut o fiică. După aceea, din cauza năvălirii barbarilor, s-a mutat în cetatea Tesalonic, unde, crescând pe fiica sa, a făcut-o mireasa lui Hristos. Apoi și ea însăși, după ce a murit bărbatul ei, a intrat în mănăstirea de fecioare, la fiica sa, și s-a tuns în rânduiala monahicească. Si prin viața sa îmbunătățită, prin pustniceștile nevoințe și ostenelile ascultării, atât a plăcut lui Dumnezeu, încât, nu numai în viață, ci și după moartea sa, multe minuni a făcut.
Pentru că trecând după mutarea sa câțiva ani, când s-a sfârșit egumena mănăstirii aceleia, s-a pus trupul ei mort în gropniță aproape de Sfânta Teodora. Si când s-a descoperit mormântul aceleia, atunci au putut să vadă toți cei ce erau acolo o minune mare. Căci Cuvioasa Teodora, după mulți ani de la sfârșitul său, mișcându-se, ca și cum ar fi fost vie, a făcut puțin loc egumenei ce se așeza lângă dânsa, dând locul cel mai larg povățuitoarei sale, și smerenia sa arătându-și după moarte. Si toți văzând acest lucru, și s-au înspăimântat și au strigat: „Doamne, miluiește! ” Încă și mir binemirositor și tămăduitor izvora din sfintele ei moaște și se făceau tămăduiri multe, prin ungerea cu acel mir: diavolii se izgoneau, orbii vedeau și toate neputințele se vindecau, întru slava lui Hristos Dumnezeul nostru. Amin.
Tot în această zi, pomenim pe Sfântul Cuvios Marcu din muntele Fracesc – Etiopia
Acesta a învăţat filozofia la Atena, dar s-a lepădat de cele ale lumii şi a mers să petreacă într-o peşteră, în Etiopia. Nouăzeci şi cinci de ani s-a nevoit Cuviosul în acel munte. Aşa l-a găsit Avva Serapion când a venit să-l cerceteze. Sfântul nu mai văzuse faţă omenească de când s-a retras în loc pustiu, de aceea l-a întrebat pe Avva Serapion: ,,Mai sunt, oare, Sfinţi în lume, ca să facă minuni precum a zis Domnul în Evanghelie: Veţi zice muntelui acestuia: mută-te… Şi în acel moment s-a produs minunea Dumnezeiască: muntele s-a mişcat din locul său şi a pornit spre mare, ca la cinci mii de coţi. Atunci Sfântul Marcu a făcut semn cu mâna spre munte: ,,Ce ai făcut tu, munte? Nu ţi-am zis să porneşti, ci am vorbit cu fratele; deci tu stai la locul tău’’. Şi muntele s-a oprit, spre mirarea Avvei Serapion, care nu mai văzuse o asemenea minune, de aceea Cuviosul a plâns şi i-a spus: ,,Amar pământului, că pe el creştinii numai cu numele se numesc creştini, iar cu faptele nu sunt!’’
Apropiindu-se vremea despărţirii sale de trup, Cuviosul Marcu a rostit aceste îndemnuri: ,,Mă duc din viaţa aceasta vremelnică, iar tuturor celor ce rămân pe pământ, le doresc să se mântuiască. Mântuiţi-vă, pustnicilor, care rătăciţi în peşteri şi în munţi pentru Dumnezeu! Mântuiţi-vă, nevoitorilor, care pentru împărăţia cerurilor cea cu anevoie, răbdaţi toată nevoia! Mântuiţi-vă, lavre, cele ce slujiţi lui Dumnezeu ziua şi noaptea! Mântuiţi-vă Sfinte Biserici, cele ce sunteţi curăţire a păcătoşilor! Mântuiţi-vă, preoţii Domnului, mijlocitori către Dumnezeu pentru oameni! Mântuiţi-vă, fiii împărăţiei lui Hristos, care v-aţi făcut fii ai lui Hristos prin Sfântul Botez! Mântuiţi-vă, iubitorilor de Hristos, cei ce primiţi pe străini ca pe Însuşi Hristos!… Mântuieşte-te, tot pământule. Şi toţi cei ce vieţuiesc pe tine în pace şi întru dragostea lui Hristos’’. Avva Serapion i-a văzut sufletul înălţându-se spre cer, pentru a primi răsplata ostenelilor sale.
Tot în această zi, pomenim pe Sfântul Mucenic Victorin și cei împreună cu dânsul: Claudie, Diodor, Victor, Papia, Serapion și Nichifor
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește. Amin.