Sfinții zilei de 5 decembrie: Sfântul Cuvios Sava cel Sfințit, Sfântul Cuvios Nectarie de la Bitola, Sfântul Mucenic Anastasie, Sfinții Cuvioși Părinți Carion monahul și fiul său, Zaharia, Sfântul Cuvios Mucenic Cosma Protosul și cei împreună cu dânsul. Despre viețile lor pe scurt, puteți citi în continuare…
În această lună, în ziua a cincea, pomenim pe Sfântul Cuvios Sava cel Sfințit. Cuviosul Părintele nostru Sava cel sfințit a trăit pe vremea împăratului Teodosie cel Mic. De loc era din Capadocia, iar părinții lui se numeau Ioan și Sofia. Chiar de la începutul vieții lui a îndrăgit viețuirea călugărească, așa că a intrat de mic într-o mănăstire numită Flavian. Era atât de înfrânat încă din copilărie, ca văzând în grădină un măr și dorind să-l mănânce, a zis: „Frumos era la vedere și bun la mâncare fructul ce m-a omorât”. A luat mărul cu mâinile, dar nu l-a mâncat, ci l-a călcat în picioare și lege și-a pus să nu mănânce măr niciodată.
La vârsta de optsprezece ani, a mers la marele Eftimie (prăznuit la 20 ianuarie); acesta l-a trimis la cuviosul Teoctist (prăznuit la 3 septembrie) în chinovie. Acolo a cunoscut viețuirea dumnezeiască a fraților și a mers pe urmele virtuții celor pe care i-a cunoscut în chinovie. Din pricina covârșitoarei lui înduhovniciri, marele Eftimie îl numea copil cu suflet de bătrân. Și cu cât creștea în vârstă cu atât sporea și în virtute. De aceea a și făcut multe minuni. Printre altele, prin rugăciunea lui, a făcut să izvorască apă în locuri fără de apă.
A fost învățătorul multor monahi. A fost în două rânduri sol la Constantinopol, trimis de patriarhii Ierusalimului din acele vremuri: o dată la împăratul Anastasie, iar a doua oară la împăratul Iustinian. Ajungând deci la vârsta de nouăzeci și patru de ani, s-a mutat către Domnul.
Viața pe larg a Sfântului Cuvios Sava cel Sfințit o puteți citi aici.
Tot în această zi, pomenim pe Sfântul Cuvios Nectarie de la Bitola. El s-a născut la Bitola și s-a nevoit întru călugăreasca viață la Mânăstirea Sfinților doctori fără de arginți Cosma și Damian, împreună cu tatăl lui, Pahomie, care de asemenea s-a tuns monah.
După aceea el a mers la Karyes, unde și-a continuat viața de nevoințe și osteneli la chilia Sfinților Arhangheli, sub călăuzirea bătrânilor Filoteu și Dionisie. Biruind și călcând peste șarpele invidiei, peste atacurile dracilor și peste bolile cele grele, el a trecut la veșnica pace a împărăției lui Hristos în cinci zile ale lunii decembrie, din anul 1500. Sfintele lui moaște nestricate și pline de bună mireasmă odihnesc și astăzi întru a lui chilie.
Tot în această zi, pomenim pe Sfântul Mucenic Anastasie. Sfântul Mucenic al lui Hristos Anastasie a văzut odată cum sunt întrebați și judecați de păgâni sfinții mucenici și cum li se taie mădularele pentru mărturisirea lui Hristos. Pentru că era creștin și pentru ca știa bunătățile pregătite de Dumnezeu mucenicilor, dorea și el să lupte pe aceeași cale pentru Hristos.
Și într-una din zile i s-a înfierbântat inima lui, și-a făcut semnul crucii și s-a dus în stadion. Stând în mijlocul adunării de lume a strigat cu glas mare: „Găsit am fost de cei ce nu m-au căutat, vădit m-am făcut celor ce nu m-au cercetat!”. Privirile tuturor s-au îndreptat spre el. Atunci el a zis: „Ascultați, toți slujitorii diavolului, ascultați! Sunt creștin și cred în Domnul meu Iisus Hristos; iar pe idolii voștri și pe cei ce se închină lor îi dau anatemei și-i urăsc”. Mulțimea a rămas înmărmurită de curajul lui. Dar îndată l-au dezbrăcat, l-au biciuit cumplit și au zis: „Asta pentru nerușinarea și obrăznicia ta! Dar dacă cinstești pe Hristos și nu te lepezi de El, ți se va tăia capul și vei fi mâncare peștilor, târâtoarelor și păsărilor”. Sfântul nu s-a lepădat. Atunci călăii l-au apucat îndată, i-au tăiat capul și ducându-l cu corabia departe puțin de țărm, l-au aruncat în mare.
Tot în această zi, pomenim pe Sfinții Cuvioși Părinți Carion monahul și fiul său, Zaharia. Era în Egipt un bărbat oarecare cu numele Carion, care avea doi copii pe care lăsându-i femeii sale, s-a dus în schit și s-a făcut călugăr. Iar după câtăva vreme, făcându-se foamete în Egipt și femeia lui supărându-se din pricina lipsei, s-a dus la schit luând cu dânsa și pe copii, un băiat cu numele Zaharia și o fată. Deci când au ajuns acolo, au șezut sub un copac la un izvor – că astfel de obicei era la schit, dacă venea vreo femeie și voia să vorbească cu vreun monah, de departe de peste pârâu vorbeau unul cu altul. Atunci acea femeie de peste pârâu a zis către Carion: „Iată, tu te-ai făcut monah, dar acum, fiind foamete mare, cine va hrăni pe copiii tăi?” Carion a zis către femeie: „Ia-ți tu fata și du-te, iar mie lasă-mi băiatul”. Și luând Carion pe copilul Zaharia, îl ținea în schit știind toți că este fiul lui, iar după ce a crescut pruncul s-a făcut ceartă între monahi pentru dânsul. Și auzind Carion, a zis către Zaharia: „Scoală-te și ieși de aici, pentru că părinții cârtesc asupra mea pentru tine”, Iar Zaharia a răspuns: „Sunt fiul tău, unde mă voi duce de la tine?” Deci s-au sculat împreună, tatăl și fiul, și s-au dus în Tebaida, unde luând chilie, au stat puțin timp, căci și acolo s-a făcut ceartă pentru dânșii; apoi iarăși au venit în schit, însă nu încetau a cârti frații pentru dânsul.
Atunci Zaharia s-a dus la un iezer ce era vătămător și s-a băgat în apă până la gât, și stând un ceas într-însul, s-a umplut de lepră, încât abia l-a cunoscut tatăl său. Iar când a venit la Sfânta Împărtășanie, s-a descoperit sfântului preot Isidor cele despre Zaharia și a zis către el: „Fiule, Duminica trecută ai venit și te-ai împărtășit ca un om, iar acum ești ca un înger” Iar când era să se mute la Domnul, Carion a zis către frați: „Multă osteneală am avut, nevoindu-mă mai mult decât fiul meu Zaharia, dar n-am putut ajunge la măsura lui, pentru smerenia și tăcerea lui”. Si așa s-a mutat bătrânul către Domnul.
După aceasta a zis părintele Moise către Zaharia: „Spune-mi ce voi face ca să mă mântuiesc?” Auzind aceasta, Zaharia s-a aruncat la picioarele lui, zicând: „Tu mă întrebi pe mine, părinte?” Iar bătrânul i-a răspuns: „Crede-mă, fiule Zaharia, că am văzut pe Duhul Sfânt pogorându-se peste tine și pentru aceea te-am întrebat”. Atunci Zaharia luându-și culionul din cap, l-a pus sub picioare și călcându-l, a zis: „De nu se va sfărâma omul așa, nu poate să fie monah”. Iar când Zaharia era să moară, l-a întrebat Moise: „Ce vezi, frate?” Iar el a răspuns: „Dar oare nu este mai bine a tăcea, părinte?” Iar Moise a răspuns: „Bine, fiule, taci” Iar în ceasul despărțirii lui, șezând ava Isidor lângă dânsul, s-a uitat la cer și a zis: „Bucură-te, fiul meu Zaharia, că ți s-a deschis poarta împărăției cerului”. Atunci Zaharia și-a dat sufletul în mâna lui Dumnezeu, și l-au îngropat cu cinstiții părinți în schit.
Tot în această zi, pomenim pe Sfântul Cuvios Mucenic Cosma Protosul și cei împreună cu dânsul. El a fost Protos al Sfintei Chinotite în momentul în care susținătorii unirii cu romano-catolicii, ca urmare a politicii ecleziastice a împăratului Mihail al VIII-lea Paleologul și a Patriarhului Ioan Vekkos, i-au forțat pe călugării din Muntele Athos pentru a sprijini unirea.
La fel ca Sfântul Eftimie și cei 12 călugări de la Vatoped și mulți alții, în special de la mănăstirile Iviron și Zografu, care, din cauza opoziției față de uniune, au suferit persecuții și moarte de martir, Sfântul Cosma a fost trimis la moarte prin spânzurare. Martiriul său a fost confirmat prin deshumarea rămășițelor sale de către Sfânta Chinotită în anul 1981, acolo unde prin tradiție se știa că a fost locul martiriului și unde stătea aprinsă o candelă neadormită.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.