Sfinții zilei din calendarul ortodox. Sinaxar 5 februarie: Sfânta Muceniță Agata; Sfânta Muceniță Teodula; Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Salvatoarea de la înec”; Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Aflarea celor pierduți”; Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Eleț-Cernigov” și Soborul noilor Mucenici ai Rusiei. Despre viețile lor pe scurt puteți citi în continuare..
În luna februarie, în ziua a cincea, pomenim pe Sfânta Muceniță Agata
Această Sfântă a fost dintr-o cetate a Siciliei, ce se chema Palermo, fecioara de neam ales și plină de averi pământești, și era strălucită cu frumusețea trupului, iar dragostea lui Hristos era podoaba sufletului ei.
Deci, împărățind păgânul Decius, iar Quintilian, fiind pus de dansul conducător ai Siciliei, a ieșit păgânească poruncă pentru prigonirea și uciderea creștinilor. Și conducătorul auzind de această fecioară, că este creștină, cuprins de gânduri necurate, a poruncit să fie adusă la judecata lui, în cetatea Catania. Iar ea, pe drum, între ostași, nu încela a-l ruga pe Hristos să o întărească, să-și mărturisească credința sa.
Deci, intrând în Catania, a poruncit dregătorul să o ducă în casa unei femei necredincioase, anume Afrodizia, ca să o despartă de credință în Hristos și să o întoarcă spre dragostea lumească. Dar ea, ținându-se tare în credință, dorea să moară mai bine, de mucenicească moarte, decât să se lepede de Hristos. Drept aceea, a fost dusă înaintea lui Quintilian și, mărturisind ea pe Hristos, dregătorul porunci, după alte chinuri, să i se taie amândoi sânii, cu toate că îl mustră Sfântă, zicând: „Nu te sfiești, călăule, a tăia piept de femeie, pe care și ți l-ai supt la maica ta ?” Dar a vindecat-o noaptea Dumnezeu, în temniță prin arătarea Sfântului Apostol Petru. Deci, au scos-o, iarăși, la judecată și, rămânând statornică în credință, au târât-o pe cioburi ascuțite și au ars-o cu cărbuni aprinși.
Și așa, aruncată fiind în temniță, și-a dat sufletul la Dumnezeu.
Despre viața pe larg a Sfintei Mucenițe Agata puteți citi aici.
Tot în această zi, pomenim pe Sfânta Muceniță Teodula
Pe vremea împăraților Dioclețian (284-305) și Maximian (305-311), era prefect în cetatea Azarvei (Asia Mică) un bărbat cu numele Pelagiu, și acesta a dezlănțuit prigoana împotriva creștinilor. Atunci sfânta, fiind prinsă, a stat înaintea judecății lui Pelagiu. Și mărturisind înaintea tuturor pe Hristos Dumnezeu adevărat, a fost spânzurată de perii capului de un chiparos, și cu niște frigări de fier înroșite în foc i s-au străpuns sânii. Și, zicând ea către ighemonul acela: unde sunt dumnezeii tăi?, arată-mi-i ca să-i cinstesc pe cât îmi va fi cu putință, a fost îndată coborâtă și trimisă la templul lui Adrian, care era un templu însemnat și vestit. Sfânta, intrând în templu, a făcut rugăciune către Dumnezeu, și suflând asupra statuii lui Adrian, aceasta a căzut jos și s-a sfărâmat în trei.
Apoi, ieșind din templu, a zis către ighemon: intră și dă mână de ajutor dumnezeului tău, Adrian, căci căzând jos s-a sfărâmat. Iar el în grabă intrând și văzând statuia sfărâmată în trei, zăcând jos, s-a văitat cu multă durere. Când a ajuns la urechile împăratului ceea ce se întâmplase, a fost trimis îndată cel mai dintâi din oamenii împăratului cu sarcina că de va fi adevărat că s-a sfărâmat statuia, să dea pe ighemon să fie sfâșiat de fiare.
Și aflând ighemonul aceasta a îngenunchiat înaintea fericitei Teodula, rugând-o cu lacrimi să se roage Dumnezeului ei, ca să refacă iarăși statuia cea zdrobită, și să fie așezată la locul unde se găsea; căci dacă se va face aceasta, el însuși va veni la credința lui Hristos și se va face creștin.
Atunci sfânta, rugându-se lui Dumnezeu, îndată statuia cea sfărâmată, din dumnezeiască poruncă, întreagă s-a așezat la locul ei; și aflând-o pe aceasta trimisul împărătesc întreagă, întorcându-se a dus vestea împăratului, care a poruncit ighemonului prin scrisori să chinuiască pe sfânta Teodula cu multe feluri de chinuri și la amară moarte să o dea.
Deci, ighemonul a poruncit din nou ca sfânta să fie înțepată cu frigări de fier înroșite în foc și se mânia blestematul, văzând-o că nu-i pasă de chinuri. Atunci un oarecare Komentarisie a zis ighemonului: dă-mi mie puterea asupra ei, și de nu o voi pleca să jertfească idolului Adrian, să mi se taie capul. Și i s-a îngăduit lui să facă împotriva sfintei tot ce va voi. Iar acesta a supus-o la grele chinuri, dar sfânta, ridicându-și ochii minții la cer, se ruga lui Dumnezeu ca să-i dea tărie și răbdare pentru a putea suferi chinurile.
Atunci Komentarisie, văzând vitejeasca ei răbdare și dându-și seama că el își poate pierde viața, precum spusese mai înainte, poftind pe sfântă la casa sa, o ruga să jertfească împreună cu el idolilor. Atunci sfânta făcând pentru el rugăciune și întărindu-l cu cuvinte dumnezeiești, l-a înduplecat să se facă el creștin. Și dimineața, Komentarisie înfățișându-se, împreună cu sfânta, înaintea ighemonului i-a zis: nu am putut îndupleca pe această slugă a adevăratului Dumnezeu, ci mai vârtos ea m-a mântuit din întunericul necunoștinței, apropiindu-mă de Dumnezeu; și luminându-mi ochii inimii mele, m-a adus Domnului meu Iisus Hristos, adevăratul Dumnezeu.
Atunci ighemonul aprinzându-se de mânie, a poruncit să se taie acestuia capul cu sabia și trupul să-i fie aruncat în mare. Și așa și-a săvârșit mucenicia sa Komentarisie, în ziua a douăzeci și patra a lunii ianuarie. Iar pe sfânta a poruncit să fie supusă la chinuri și mai grele, pe care ea le-a răbdat, rugându-se și preaslăvind pe Dumnezeu. Pentru aceasta ighemonul de nedumerire cuprins, a strigat cu mare glas: Ce voi face cu aceasta care trebuie să moară de moarte silnică, nu știu. Și unul din cei ce stăteau în față, cu numele Voitos, a zis: dă-mi-o mie, că eu nu sunt atât de nebun ca Komentarisie, ca să mă las înduplecat și amăgit de ea. Și ighemonul dându-i-o în primire, acesta a luat-o și a dus-o la casa lui. Dar și acesta primind în inima sa cuvintele fericitei, a luat dumnezeiasca prefacere ca și Komentarisie.
Și a doua zi, mergând înaintea ighemonului împreună cu sfânta, a zis: o, ighemonule, află că mă înfățișez ție ca să-ți mărturisesc și eu că Hristos este Dumnezeu adevărat; nădejdile pe care tu le-ai pus în făgăduințele mele sunt zadarnice, căci mai bine este să rămân de minciună, și să mă fac împreună moștenitor cu Hristos, decât ținând făgăduiala dată ție, să câștig gheena focului. Iar ție ți se cade să dai mulțumită adevăratului Dumnezeu, Celui ce te-a mântuit pe tine și să te apropii de El, precum ai făgăduit. Căci nu numai că nu ți-ai ținut făgăduința; ci și nerecunoscător arătându-te, pe făcătoarea ta de bine la chinuri nesuferite ai dat-o.
Așa a vorbit acesta, iar ighemonul a poruncit, să i se taie capul cu sabia. Iar pe fericită a poruncit să fie din nou supusă la aspre chinuri. Și Voitos săvârșindu-și mucenicia prin sabie, s-a mutat către Domnul, iar fericita a fost aruncată într-un cuptor încins și a primit împreună cu Evagrie și cu Macarie și cu alți mulți, fericitul sfârșit.
Tot în această zi, pomenim Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Salvatoarea de la înec”
Icoana Maicii Domnului „Salvatoarea de la înec” este prăznuită pe 20 decembrie și 5 februarie
Această icoană este cunoscută și ocrotitoarea marinarilor și a tuturor celor ce călătoresc pe ape.
Lenkovo, un sat de lângă Novgorod (Rusia), a avut odată o biserică cu hramul Soborul Maicii Domnului, motiv pentru care locul este cunoscut sub numele de „Bogorodicini” (care înseamnă „al Maicii Domnului”).
În timpul incursiunilor polonezilor din secolul al XVII-lea, orașul Lenkovo a fost devastat, iar bisericile sale au fost complet distruse. După aceasta a fost construită o nouă biserică cu hramul Sfântul Arhanghel Mihail, care a găzduit icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului. Conform tradiției, icoana Maicii Domnului a fost adusă în această biserică de la fosta biserică a Maicii Domnului.
Tot în această zi, pomenim Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Aflarea celor pierduți”
Această icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu este cinstită ca făcătoare de minuni nu doar pentru cei care sunt cu trupul pe moarte, ci și pentru cei a căror suflete sunt în pericol de a muri duhovnicește. Nu se cunoaște originea icoanei „Aflarea celor pierduți”, însă există mai multe icoane vechi făcătoare de minuni cu acest nume, prin care Maica Domnului și-a arătat mila față de cei aflați în pericol de moarte.
Icoana Maicii Domnului „Aflarea celor pierduți” este prăznuită pe 5 februarie.
Această icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu este cinstită ca făcătoare de minuni nu doar pentru cei care sunt cu trupul pe moarte, ci și pentru cei a căror suflete sunt în pericol de a muri duhovnicește.
Nu se cunoaște originea icoanei „Aflarea celor pierduți”, însă există mai multe icoane vechi făcătoare de minuni cu acest nume, prin care Maica Domnului și-a arătat mila față de cei aflați în pericol de moarte.
La mijlocul veacului al XVIII-lea, în satul Bor din guberia Kaluga, un țăran evlavios pe nume Teodot Obukov, a pierdut drumul în timpul unui viscol puternic în ziua praznicului Botezului Domnului. Nemaiavând nădejde să fie salvat, Teodot se așeză în sania sa unde a început să înghețe.
În acele momente îngrozitoare, acesta s-a rugat Maicii Domnului să îl ajute, făgăduind că dacă va scăpa cu viață, va dărui o copie a icoanei Maicii Domnului „Aflarea celor pierduți” bisericii satului. Maica Domnului a auzit rugăciunea lui și l-a izbăvit în mod minunat. Astfel, un țăran din satul din apropiere a auzit o voce la fereastră venind de afară spunându-i: Ia-l!
Acesta ieși afară și l-a găsit pe Teodot pe jumătate înghețat pe sania sa. Când și-a revenit în puteri, Teodot și-a împlinit făgăduința comandând o copie a icoanei Maicii Domnului „Aflarea celor pierduți” din biserica Sfântului Gheorghe din orașul Bolkov, guberia Orlov. De atunci icoana Maicii Domnului s-a proslăvit prin săvârșirea de nenumărate minuni.
Mai multe icoane ale Maicii Domnului „Aflarea celor pierduți” au săvârșit, de-a lungul vremii, minuni în locurile unde se aflau. Una s-a arătat făcătoare de minuni în anul 1770, în satul Malizhino, din guberia Harkov, izbăvindu-i pe locuitori de holeră de trei ori. Alta în satul Krasnoe, din guberia Cernigov și altele în Voronej și Kozlov din guberia Tambov.
Icoana Maicii Domnului aflată în biserica Nașterii Domnului din Moscova a fost mutată la Biserica Palașevsk, de unde a fost luată de un bogătaș care curând după primirea acesteia a rămas văduv și pe punctul de a sărăci.
După rugăciuni fierbinți către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, fiicele sale s-au căsătorit, iar el a simțit că nu este vrednic pentru a ține această icoană făcătoare de minuni în casa lui, așa că a înapoiat-o Bisericii.
În anul 1812, Biserica Palașevsk a fost jefuită și devastată de soldații lui Napoleon. Icoana Maicii Domnului „Aflarea celor pierduți” a fost găsită ruptă în trei bucăți printre dărâmături. Îndată după descoperirea icoanei făcătoare de minuni, s-au săvârșit numeroase minuni. Tot mai mulți oameni veneau să se închine dinaintea icoanei: cei cuprinși de patima beției, pierind de sărăcie sau suferind de boli fără leac, toți veneau precum fiii pierduți să primească alinare și izbăvire.
Tot în această zi, pomenim Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Eleț-Cernigov”
Tot în această zi, pomenim Soborul noilor Mucenici ai Rusiei
Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Rusiei i-a canonizat pe Noii mucenici și Mărturisitori din Rusia în 1981. Imediat după colapsul Uniunii Sovietice, Biserica Ortodoxă Rusă avându-l ca întâistătător pe Patriarhul Alexei al II-lea a început canonizarea unor Noi mucenici, începând cu Marea Ducesă Elisabeta, Mitropolitul Vladimir de Kiev și cu Mitropolitul Veniamin de Petrograd în 1992. În anul 2000, Sinodul Tuturor Rușilor l-a canonizat pe Țarul Nicolae al II-lea și familia sa, dar și mulți alți mucenici. Multe alte nume au continuat să fie adăugate pe lista Noilor Mucenici, după ce Comisia de Canonizare Sinodală a finalizat investigarea fiecărui caz.[3] Biserica Rusă îi prăznuiește pe Noii mucenici și mărturisitori ai Rusiei în duminica cea mai apropiată de 25 ianuarie (s.v.) / 7 februarie (s.n.) – data la care Mitropolitul Vladimir de Kiev a suferit moartea mucenicească (primul Sfințit Mucenic al jugului bolșevic).
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește. Amin.