Sfinții zilei din calendarul ortodox. Sinaxar 5 ianuarie: Sfânta Cuvioasă Sinclitichia; Sfinții Mucenici Teopempt și Teona și Sfânta Cuvioasă Apolinaria fecioara, care s-a nevoit în chip de bărbat.
În luna ianuarie, în ziua a cincea, pomenim pe Sfânta Cuvioasă Sinclitichia
Această Sfântă a fost de neam mare, născută în Alexandria și era ucenică a Sfintei Mucenițe Tecla. Și avea bogăție multă foarte, împreună însă și temere de Dumnezeu. Și mulți se nevoiau să o ia pe dânsa de soție, pentru frumusețea și înflorirea staturii ei, dar ea nu avea gând să se mărite, ci, mai vârtos, își înălță dragostea ei către Dumnezeu. Și i s-a dat ei să iasă cu totul în afara grijilor lumești și a luat toată nevoința către creșterea în viață, credința și înțelegerea cea duhovnicească, înfrânându-și trupul cu post și doborând pe vicleanul luptător, diavolul. Și, în trup fiind, își ridică mintea necontenit către Dumnezeu.
Și aproape de sfârșitul vieții sale, vicleanul diavol a ispitit-o și, ca și pe Iov oarecând, mult împotrivă i-a stat, stricând-o cu bube grele, care i-au mâncat tot trupul. Iar ea, la optzeci de ani ajungând, n-a încetat, nici a părăsit ostenelile sale, neslăbind în răbdare și încrederea ei în Dumnezeu. În cele din urmă trei luni de viață, o boală grea i-a luat și darul vorbirii. Și așa, cu lupta bărbătească, a răposat în pace și, dându-și sufletul în mâna lui Dumnezeu, și-a luat cununa de biruință cu Sfinții.
Tot în această zi, pomenim pe Sfinții Mucenici Teopempt și Teona
Acest Sfânt și Mucenic Teopemt a fost episcop în zilele păgânului împărat roman Dioclețian (284-305). Și, ridicând acest împărat mare prigoană împotriva creștinilor, dăduse porunca aspră ca pretutindeni cei ce mărturisesc pe Hristos să fie prinși și siliți a aduce jertfa idolilor, iar cei ce nu vor voi să se lepede de Hristos, să fie puși la înfricoșatele chinuri. Printre cei dintâi, care au fost prinși, s-a aflat și Sfântul Teopemt, care a mărturisit cu mult curaj că se închină lui Hristos și păstorește pe cei ce cred în El. Și nevoind el a se lepăda de la credință, a fost dus la împărat și osândit să fie aruncat într-un cuptor de foc, din care a ieșit nevătămat. Apoi, scoțându-i un ochi, a fost adăpat cu otravă și, rămânând sănătos, a dus la credința pe vrăjitorul păgân Teona, care-i dăduse otrava. Și, pătimind și alte munci, i s-a tăiat capul. Iar pe Teona, care crezuse în Hristos, l-au aruncat într-o groapă cu capul în jos și l-au îngropat de viu și așa și-a dat sufletul la Dumnezeu, primind cununa muceniciei.
Tot în această zi, pomenim pe Sfânta Cuvioasă Apolinaria fecioara, care s-a nevoit în chip de bărbat
Sfânta Apolinaria a fost fiica, vestită prin frumuseţe şi prin înțelepciune, a lui Artemie, cârmuitorul Romei, pe vremea împăratului Leon cel Mare. Dorind din fragedă vârstă să-şi păstreze fecioria, ea se ruga lui Dumnezeu ziua şi noaptea să i se împlinească această dorință, adică să rămână fecioară până la moarte. Pentru aceasta se ruga de părinți să o lase să se ducă la Ierusalim. Şi câștigând învoirea lor, a luat, fericita, robi şi roabe, aur şi argint şi haine scumpe şi s-a dus la sfânta Cetate. Acolo a împărţit tot ce avea la săraci. Iar după ce s-a închinat la Locurile Sfinte a slobozit pe robi şi pe roabe, oprind numai un bătrân, cu care a pornit pe drumul spre Alexandria. Pe drum s-a oprit la un loc de şes să se odihnească. Şi adormind bătrânul ei, atunci, de trei ori fericita, nesocotind cele pământeşti, a fugit pe ascuns şi a intrat într-o luncă neprielnică, unde a rămas mulţi ani, rugându-se lui Dumnezeu şi îndurând muşcăturile ţânţarilor, care-i făcuseră trupul numai răni. De aici s-a dus la un schit de Sfinţi părinţi, dându-se drept bărbat şi spunând că-l cheamă Dorotei. Cuviosul Macarie, care se afla acolo a primit-o şi i-a dat o chilie, în care fericita s-a închis, rugându-se lui Dumnezeu ziua şi noaptea.
Artemie, tatăl fericitei, căutând-o mult şi negăsind-o a început să se îngrijească de altă fată a sa, care era chinuită de un duh necurat. Pe aceasta a trimis-o la schitul părinţilor acelora pentru vindecare. Părinţii au încredinţat-o părintelui Dorotei, adică surorii sale Apolinaria. Şi după câteva zile a ieşit diavolul din tânăra care s-a întors acasă vindecată. Însă după puţine zile, multora li s-a părut că tânăra a rămas îngreunată. Iar tatăl ei, socotind că a rămas îngreunată de la Dorotei, a trimis îndată călăreţi care au adus înainte sa pe părintele Dorotei. Atunci sfânta, dovedind că este fiica lui Artemie, toţi s-au minunat şi s-au înfricoşat, mai ales din pricina vindecării minunate a surorii sale bolnave. După aceasta, rămânând câteva zile cu părinţii săi, s-a întors iarăşi la chilia ei, fără să afle cineva dintre părinţi de cele întâmplate. Iar după ce a răposat, atunci s-a cunoscut că este femeie, pentru care toţi s-au spăimântat şi s-au îndemnat să mulțumească lui Dumnezeu.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.