sinaxar 5 martie
Distribuie

Sfinții zilei din calendarul ortodox. Sinaxar 5 martie: Sfântul Mucenic Conon din Isauria; Sfântul Mucenic Conon grădinarul; Sfântul Cuvios Marcu Ascetul, făcătorul de minuni; Sfântul Mucenic Evloghie din Palestina și Sfântul Nou Mucenic Ioan Bulgarul. Despre viețile lor pe scurt puteți citi în continuare…

În luna martie, în ziua a cincea, pomenim pe Sfântul Mucenic Conon din Isauria

Acesta a trăit pe vremea Apostolilor și era din satul Vidania, din țara numită Isauria, fecior al lui Nestor și Nadia. Încă înainte de a veni el la credință, părinții săi, însurându-l cu o fecioară, numită Ana, Sfântul s-a învoit a petrece în curăție cu femeia sa, fiind și ea la un gând cu dânsul. Și, primind el credința și Sfântul Botez, la îndemnul Arhanghelului Mihail, atâta și-a umplut sufletul de sfintele învățături, încât a înduplecat pe soția și părinții lui să se boteze. Și, ducând o viață smerită de muncă și de înfrânare, Cuviosul Conon propovăduia fără încetare cuvântul lui Dumnezeu, încât a primit și darul facerii de minuni.

Deci, cu râvna lui pentru răspândirea credinței și cu puterea făcătoare de minuni, cea dată lui, Sfântul Conon a adus la credința cea adevărată pe mulți închinători la idoli. Așa, voind odată poporul să aducă jertfa unui idol, ce era într-o peșteră din munte, Sfântul Conon a făcut pe demonul, ce era ascuns în chipul acela idolesc de piatră, să mărturisească singur că nu este el Dumnezeu. Iar poporul, auzind aceasta, într-un glas strigă: „Unul singur este Dumnezeu, Cel al lui Conon.” Și s-au botezat toți, făcându-se închinători Domnului Hristos.

Iar pătimirea fericitului Conon a fost așa: Pornindu-se prigoana împotriva creștinilor, poruncită de păgânul împărat de la Roma, Domițian, a venit în Isauria, ca dregător, trimisul împărătesc Magnus, care a început a prinde pe creștini, silindu-i să se lepede de Hristos. Deci, în mulțimea de creștini, care au suferit atunci prigoana, s-a aflat și Sfântul Conon, care, dovedindu-se neclintit în credință, cu răbdare a suferit cumplite bătăi și schingiuiri de moarte. Dar locuitorii cetății, auzind câte pătimește Sfântul Conon, cel cunoscut și prețuit de ei, au alergat ca să-l izbăvească, iar pe Magnus, prinzându-l să-l ucidă. Deci, începând a se strânge poporul, Magnus a prins de veste și a fugit. Iar poporul, slobozind pe Sfântul și legând rănile lui, l-a dus la casa lui, unde a mai trăit doi ani, după aceea, cu pace, și s-a mutat la Domnul.

Despre viața pe larg a Sfântului Cono din Isauria puteți citi aici.

Tot în această zi, pomenim pe Sfântul Mucenic Conon grădinarul

Acest Sfînt Conon a fost pe vremea lui Decius împăratul (249-251), cu neamul din Nazaretul Galileii. De acolo a venit în cetatea Mandon, a Pamfiliei și la un loc ce se numea Carmila, și-a făcut o grădină de gospodărie în care semănînd verdețuri, își agonisea hrană dintr-aceea. Era bun cu obiceiul, fără de răutate și nevinovat cu inima, deși era neînvățat la carte, ci, fiind creștin, viețuia cu plăcere de Dumnezeu. Și Puplius ighemonul, înștiințîndu-se despre el, a trimis ostași ca să-l prindă. Iar aceia, spre batjocură, închinîndu-se lui cu cuvinte frumoase, el a răspuns cu bucurie la închinarea lor, prin cuvinte de urare și de dragoste. Ostașii i-au spus: „Te cheamă Puplius, ighemonul”. El le-a răspuns: „Ce trebuință are de mine, mai vîrtos că eu sînt creștin? Să cheme la sine pe cei de un gînd cu el”. Dar a fost legat Sfîntul Conon și l-au dus la ighemon, silindu-l să aducă jertfă idolilor; atunci a suspinat din adîncul inimii, pentru orbirea și rătăcirea necredincioșilor, și, pe ighemon ocărîndu-l cu cuvinte, era neclintit întru mărturisirea lui Hristos. Deci i-au bătut în picioarele lui piroane de fier și a fost silit a alerga înaintea caretei ighemonului pînă într-atît, încît, slăbind, a căzut în genunchi și, rugîndu-se lui Dumnezeu, în mîinile Lui și-a dat duhul său.

Tot în această zi, pomenim pe Sfântul Cuvios Marcu Ascetul, făcătorul de minuni

Acest sfânt fiind iubitor de osteneală întru toate, s-a dat pe sine totodată, și cercetării Sfintelor Scripturi și a ajuns la desăvârșirea cea mai înaltă în sihăstrie și în virtute. Mărturie despre acestea sunt scrierile rămase de la el (în Filocalia românească, volumul 1), care sunt pline de tot felul de învățătură și de folos; și lucrarea minunilor i-a fost încredințată de Mântuitorul Hristos. Dintre minunile acestea este nevoie să istorisim aici una: pe când sfântul se găsea odată în curte și se cerceta pe sine însuși, a venit la dânsul o hienă sălbatică, aducând cu sine pe puiul ei care era orb și într-un chip umilit s-a rugat de sfânt să se milostivească de ea și să vindece orbirea puiului ei. Iar sfântul scuipând asupra ochilor celor bolnavi și rugându-se, i-a dat vederea. După câteva zile hiena i-a adus o piele mare de berbec ca mulțumire pentru că i-a vindecat puiul. Dar sfântul nu a primit-o, până ce hiena nu i-a făgăduit că pe viitor nu va mai ataca oile săracilor. Dacă sfântul era atât de milostiv față de firea celor necuvântătoare, cât de milostiv trebuie să era față de oameni, cărora însăși părtășia firii le cere să fie plini de îndurare?

Atât de mare era curăția sfântului, încât preotul mănăstirii spunea sub jurământ că el nu a dat niciodată Sfintele Taine monahului Marcu; ci, ori de câte ori acesta venea să se împărtășească, era împărtășit de un înger, căruia i se vedea numai mâna din cot, ținând lingurița, când sfântul se împărtășea. Sfântul se depărtase de toate grijile și zgomotele lumii când era în vârstă de patruzeci de ani; și petrecând întru sihăstrie șaizeci de ani, s-a mutat către Domnul. Era mic de statură, spânatic la barbă și avea capul luminat pe dinlăuntru de harul Duhului Sfânt.

Tot în această zi, pomenim pe Sfântul Mucenic Evloghie din Palestina

Acesta fiind născut din părinți necredincioși, după moartea lor multele averi ce rămăseseră le-a împărțit la săraci. Iar el, singur sărăcind pentru Hristos, umbla ca un sărac prin țara Palestinei, învățînd pe cei necredincioși și întorcîndu-i la Hristos Dumnezeu. Fiind clevetit la domnul țării aceleia, a luat multe munci de la dînsul, deoarece nu voia să aducă jertfe idolilor. Apoi, la sfîrșit, i-a tăiat capul.

Tot în această zi, pomenim pe Sfântul Nou Mucenic Ioan Bulgarul

Sfântul Nou Mucenic Ioan s-a născut în Bulgaria în anul 1765. Musulmanii, crezând în mod fanatic că dacă vor converti cât mai mulți creștini la credința lor ei vor fi salvați și vor avea în viața de dincolo abundență de hrană și desfătări cu fecioare, foloseau toate metodele, bune și rele de a-i convinge pe creștini.

Pe când era doar un copil, Ioan își petrecea mult timp cu musulmanii și, încet-încet, a renunțat la Hristos, urmând credința musulmană. Pe când avea șaisprezece ani, și-a revenit din rătăcire, căindu-se amarnic pentru greșeala sa. Sf. Ioan a fugit la Muntele Athos, în Marea Lavră, unde a petrecut în pocăință, sub ascultarea unui părinte. El a dus o viață monahală strictă timp de trei ani și totuși, conștiința nu-i da pace. Astfel, cu binecuvântare de la duhovnic, el s-a decis să plece la Constantinopol și să mărturisească public pe Hristos, chiar să-și verse sângele pentru a spăla păcatul apostaziei de care se simțea vinovat.

Tânărul călugăr s-a îmbrăcat ca un turc, lucru care nu i se permite unui creștin să facă și, ajungând în Constantinopol, s-a dus direct la biserica Hagia Sophia, care a fost transformată în moschee. În fața musulmanilor și-a făcut semnul Sfintei Cruci și a început să spună rugăciuni creștine. Cu voce tare povestea cum el s-a născut creștin dar a căzut în rătăcire și s-a depărtat de credința lui Hristos. Striga mai departe cum că vrea în acel moment să se lepede de falsa credință musulmană și să se întoarcă din nou la Hristos.

Auzind aceste cuvinte, turcii au înnebunit de mânie, l-au prins și l-au torturat în felurite chipuri. „Leapădă-te de Hristos,” strigau ei, „și întoarce-te la credința musulmană, altminteri vei muri.”

Sfântul Ioan a răspuns: „Fără Hristos, nu există salvare.” Agarenii  furioși l-au târât pe sfânt în curte unde i-au tăiat capul. În acest fel, Sfântul Ioan a primit coroana muceniciei în 1784, la vârsta de 19 ani.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește. Amin.

Distribuie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *