Sfinții zilei din calendarul ortodox. Sinaxar 5 noiembrie: Sfinții Mucenici Galaction și Epistimi; Sfântul Ierarh Grigorie Arhiepiscopul și mărturisitorul Alexandriei; Sfântul Iona, arhiepiscopul Novgorodului, făcătorul de minuni și Sfinții Mucenici Domnin, Timotei, Teofil, Teotim, Doroteu, Eupsihie, Carterie, Silvan și Pamfil. Despre viețile lor pe scurt puteți citi în continuare…
În luna noiembrie, în ziua a cincea pomenim pe Sfinții Mucenici Galaction și Epistimi
Sfinții Galaction și Epistimi au trăit pe vremea împărăției lui Decius (250-253) în cetatea Emesa, din Fenicia. Părinții lui Galaction erau păgâni și au învățat credința cea dreaptă de la un monah, Onufrie, care i-a și botezat pe ei și pe fiul lor, Galaction. Asemenea și Epistimi era născută din părinți păgâni și, măritată fiind cu Galaction, a fost botezată de bărbatul ei.
Deci, ei hotărându-se să-și păzească fecioria, și-au împărțit săracilor averea lor și s-au făcut amândoi monahi, el într-o mănăstire de călugări, ea într-o mănăstire de fecioare, în slujba lui Hristos, nevoindu-se în rugăciune și ascultare, arzând ca două făclii în dragoste de frați și în aspră petrecere.
Și, fiind prinși de stăpânitorul Ursus și aduși la întrebare, au fost bătuți rău și, aducând niște trestii ascuțite, dregătorul a poruncit slujitorilor să-i înțepe pe sub unghiile mâinilor și picioarelor. Iar Sfinții răbdau, strigând: „Noi slujim lui Hristos. Dumnezeul cel adevărat, iar de zeii cei deșerți ne lepădăm”. Și li se tăiară mâinile și picioarele, iar la urmă și capetele. Și era Sfântul Galaction de treizeci de ani, iar Sfânta Epistimi de șaisprezece ani. Dumnezeului nostru, slavă!
Tot în această zi pomenim pe Sfântul Ierarh Grigorie Arhiepiscopul și mărturisitorul Alexandriei
Acest între sfinți Părintele nostru Grigorie din tânăra vârstă a iubit pe Hristos și s-a împodobit pe sine cu toate virtuțile cele după Dumnezeu. Drept aceea, după săvârșirea preasfântului papă al Alexandriei, din dumnezeiasca pronie a fost hirotonit arhiepiscop Alexandriei, de către episcopii ce se adunaseră împreună și de către poporul iubitor de Hristos. Și s-a făcut prea ales dascăl Ortodoxiei, fiind blând, smerit, milostiv, părinte sărmanilor, sprijinitor văduvelor, povățuitor rătăciților, doctor bolnavilor, mângâiere celor scârbiți. Și se putea vedea că toți se bucurau și se veseleau pentru dânsul. Dar lucrătorul de sminteală diavolul, intrând în împăratul acelei vremi Leon luptătorul împotriva icoanelor și insuflându-i socotințe prea întinate, l-a făcut să trimită să aducă pe sfântul legat de la Alexandria la Constantinopol. Și aceasta făcându-se și înfățișându-se sfântul înaintea lui, l-a mustrat pe împărat înaintea a tot senatul, numindu-l eretic și fără de Dumnezeu și necredincios. Iar tiranul, nesuferind ocările acestea, i-a sfâșiat trupul cu rănile, bătându-l cu vine de bou. Iar sfântul cu mulțumită suferind bătaia, zicea către cei de față: „Pentru sfânta icoană a Hristosului meu, gata sunt a suferi tăiere peste toate părțile trupului meu”. Acestea auzind, spurcatul împărat, a poruncit ca sfântul să fie surghiunit. Și mergând fericitul în surghiun, și ani câțiva acolo petrecând, și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu.
Tot în această zi pomenim pe Sfântul Iona, arhiepiscopul Novgorodului, făcătorul de minuni
Acest fericit Iona s-a născut și a crescut în marea cetate a Novgorodului. Și rămânând orfan de părinții săi, l-a luat o văduvă cu milostivire de maică, l-a crescut și l-a dat unui diacon spre învățătura dumnezeieștilor cărți. Si era blând și smerit și niciodată nu se amesteca cu copiii la jocuri. Si fiind încă tânăr, a fost însemnat de Dumnezeu pentru arhierescul scaun al Novgorodului. Căci odată, ieșind de la dascălul său cu copiii, iar copiii făcând jocuri și el stând și privind la dânșii, s-a întâmplat să treacă pe acea cale Cuviosul Mihail cel nebun pentru Hristos, care se numea Clopski. Deci Mihail, alergând repede la copil, l-a luat și, ridicându-l în sus, a strigat către dânsul proorocind: „Ioane – căci așa era numele copilului din Sfântul Botez — să înveți carte cu osârdie, căci ai să fii arhiepiscop în acest mare Novgorod”. Apoi lăsându-l, s-a dus în mănăstirea sa, Clopski. Si s-a împlinit proorocia lui Mihail la vremea sa, căci acest fericit copil, ajungând la vârsta cea desăvârșită și văzând deșertăciunea lumii, s-a dus în pustia ce se cheamă Otnia și, luând viață monahicească în mănăstirea arhimandritului Hariton, bine se nevoia. Și s-a numit Iona la tunderea sa în monahism. După aceasta, Sfântul Eftimie arhiepiscopul ducându-se către Dumnezeu în unsprezece zile ale lunii martie și fiind îngropat la mănăstirea de la Vejișteh, zidită de dânsul, Sfântul Iona a fost luat din locașul lui Hariton cu a lui Dumnezeu voire și a fost dus în marele Novgorod, bucurându-se de dânsul toți cetățenii. Atunci voievodul, boierii și tot poporul au trimis pe sfântul cu scrisori în Moscova, la mitropolitul Iona, ca să-l rânduiască pe el arhiepiscop al cetății lor. Iar mitropolitul, cu episcopii și cu tot soborul, sfințindu-l pe el, l-au slobozit cu pace întru ale sale.
Iar sfântul, mergând la arhiepiscopia sa în Novgorod, a dat tuturor pace și binecuvântare și învățătură multă din dumnezeieștile Scripturi. Și, șezând pe scaunul său, adăuga osteneli peste osteneli, păscând bine turma cea încredințată lui și făcând judecăți după dreptate, iar nu pentru plată, nelăsând pe cel tare să silnicească pe cel smerit. El scotea singur pe cel năpăstuit din mâinile năpăstuitorilor și dădea multe milostenii săracilor, orfanilor și văduvelor. Iar în mănăstirea în care s-a călugărit, în pustia Otnia, a făcut o biserică de piatră. Întâi a zidit o biserică mare Sfinților Trei Ierarhi și a înfrumusețat-o cu icoane, cu cărți și cu toată buna podoabă. După aceea a zidit trapeză de piatră și lângă dânsa aĂ făcut biserică Sfântului Nicolae; apoi a zidit biserica Sfântului Ioan Înaintemergătorul, precum și un pridvor mare în care și-a săpat mormântul. După aceea, cumpărând multe moșii, le-a dat mănăstirii și a cheltuit multă avere; apoi a zidit încă o biserică în numele Sfântului Onufrie cel Mare în aceeași mănăstire. Apoi a îndemnat pe dascălul Pahomie cel de la Sfântul Munte să alcătuiască canoane și cântări unor sfinți, pentru luminarea lor, întru veșnica pomenire, spre înștiințarea celor mai de pe urmă neamuri, adică pentru marele Varlaam de la Hutini, pentru marele Onufrie și pentru Olga, doamna cea mare, pentru Cuviosul Sava de la Vișerska și pentru arhiepiscopul Eftimie, care a fost înaintea lui.
După aceasta, marele cneaz Vasile și Ioan fiul său, precum și mitropolitul Iona, a poruncit sfântului să meargă cu dânșii la Moscova. Iar el, mergând, a fost primit cu cinste de către dânșii și însuși marele domn și fiii lui sprijineau cu dreapta lor pe sfântul, de vreme ce era bătrân; și adunându-se, au îndreptat cele bisericești. Apoi a început marele domn a se jelui sfântului, înaintea arhiereilor, împotriva marelui Novgorod. Iar Sfântul Iona a grăit marelui domn multe cuvinte mângâietoare și l-a sfătuit ca să nu-și ridice mâinile asupra marelui Novgorod, ci să ocrotească poporul acestei cetăți. Apoi, luând scrisoare de milă pentru mănăstirea sa, s-a întors la arhiepiscopie.
După aceasta și Sfântul mitropolit Iona a trimis la acest fericit Iona scrisoare, ca iarăși să vină la Moscova degrabă, zicându-i: „Arhiereule al lui Dumnezeu, acum mă duc către Dumnezeu și pe tine te-am ales vrednic să stai pe scaunul bisericii celei mari”. Iar sfântul i-a scris: „Acum sunt bătrân și picioarele îmi sunt îngreuiate, părinte sfinte; nu pot să fac aceasta. Dar la învierea cea de obște a sfinților ne vom învrednici de vederea cea preadulce de la Învățătorul nostru Hristos”. Și murind Sfântul Iona mitropolitul, Sfântul Iona, arhiepiscopul marelui Novgorod, a poruncit mai sus pomenitului Pahomie ca să scrie canon pentru cel ce s-a mutat către Dumnezeu și pentru care lucru a tăcut lui Pahomie multe daruri.
În vremea Sfântului Iona pământul Novgorodului și al Pskovului era bine roditor, fiind îndestulare de toate roadele, cu sfintele lui rugăciuni. Iar odată, în vremea lui, a căzut peste cetate o boală aducătoare de moarte. Iar sfântul mângâia poporul cu cuvintele lui Hrisostom, zicând: „Pentru aceasta suntem răniți, că am greșit lui Dumnezeu, iar pocăință n-am făcut pentru păcatele noastre”; și altele multe grăia poporului. Si tăcând tot poporul cântări de rugăciuni, a zidit la Zvernița o biserică în numele Sfântului și Dreptului Simeon, primitorul de Dumnezeu, și îndată a încetat boala cea de moarte și popoarele s-au însănătoșit cu rugăciunile păstorului lor.
Apoi sfântul ajungând la adânci bătrâneți, a scris așezământ cu mâna sa pentru mănăstirea sa, ca să nu o silească nimeni. Si împărtășindu-se cu dumnezeieștile lui Hristos Taine, s-a sfârșit cu fericit sfârșit, ca un drept; deasupra căruia făcând cântare frații, au pus cinstitul lui trup într-o raclă de stejar, și pe dânsa au însemnat anul, luna și ziua morții lui. Si l-au așezat pe el în biserica Sfântului Ioan Înaintemergătorul, pe care el însuși a zidit-o. Iar deasupra gropii neacoperite a sfântului au cântat până la patruzeci de zile, tără să se simtă vreun miros de stricăciune. Iar după aceasta au făcut deasupra lui mormânt de scânduri mai înalt de un cot. Si trecând doi ani de la mutarea sfântului, a început cinstitul lui trup să scoată frumoasă mireasmă în biserica aceea și chiar până în această zi scoate. Si multe tămăduiri se dau de la trupul sfântului până în ziua de astăzi, la oamenii care cu credință se apropie de dânsul. El a păstorit biserica aceea treisprezece ani, spre cinstirea lui Dumnezeu Celui slăvit în Treime, Căruia se cuvine slavă și cinste în vecii vecilor. Amin.
Tot în această zi pomenim pe Sfinții Mucenici Domnin, Timotei, Teofil, Teotim, Doroteu, Eupsihie, Carterie, Silvan și Pamfil
Aceștia erau pe vremea lui Maximian tiranul și a lui Urban guvernatorul Palestinei. Deci mult nevoindu-se Fericitul Domnin, și mai înainte de săvârșirea muceniciei, a fost osândit încă la multe chinuri și aproape de sfârșitul său a fost osândit și la tortură prin foc. Iar pe Timotei și pe Teotim și pe Teofil, cei ce erau în floarea tinereților, frumoși și plăcuți la fețe, i-a osândit tiranul la bătaia cu pumnii. Iar pe Doroteu, cucernicul și sfântul bătrân, l-au dat spre mâncare fiarelor. Iar pe Carterie și Eupsihie, care aveau vârsta bărbăției depline, i-au prefăcut în ceața scopiților, tăindu-li-se părțile cele ascunse. Iar pe Silvan, l-a osândit la baie în locul ce se zice Fanon. Iar pe trei fecioare le-au dat la desfrânare, și pe altele le-au pus la închisoare. Și toate acestea într-un singur ceas le-a lucrat tiranul. Iar Pamfil cel împodobit cu toată înțelepciunea și virtutea, cumplit fiind bătut o dată și de două ori și împreună cu alți mărturisitori fiind aruncat în temniță, sfârșitul muceniciei a luat, săvârșindu-se în Hristos.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.