sinaxar 5 octombrie
Distribuie

Sfinții zilei din calendarul ortodox. Sinaxar 5 octombrie: Sfânta Muceniță Haritina; Sfinții Cuvioși Daniil și Misail de la Mănăstirea Turnu; Sfânta Muceniță Mamelta; Sfântul Cuvios Evdochim Vatopedinul; Sfântul Cuvios Damian prezbiterul, tămăduitorul Pecerskăi; Sfântul Cuvios Ieremia, înaintevăzătorul de la Pecerska și Sfântul Cuvios Matei, înaintevăzătorul de la Pecerska. Despre viețile lor pe scurt puteți citi în continuare…

În luna octombrie, în ziua a cincea pomenim pe Sfânta Muceniță Haritina

Aceasta a trăit în vremea împăratului Dioclețian și a comitelui Dometie. Rămasă orfană de părinți, copilă, în foarte tânăra vârstă fiind, Haritina a fost luată, ca slujnică în casă, de un om bun și milostiv, Claudie cu numele, care a crescut-o ca pe fiica sa și a îngrijit-o ca pe firescul său copil. Și avea de ce s-o îngrijească astfel, că era blândă, smerită, ascultătoare, tăcută, curată și înțeleaptă, dar, mai ales, ea era creștină în ascuns și, crezând, s-a jurat să fie toată viața mireasa lui Hristos. Și se bucură Claudie de viața ei curată și sfântă. Iar ea în cămara ei, pe cei ce o cercetau îi învăța Legea Domnului, ziua și noaptea, aducând pe mulți necredincioși la credința și fiind tuturor pildă.

Deci, aflând comitele că este creștină, a scris stăpânului ei să o trimită la dânsul, pentru cercetare. Iar Claudie nu vroia să o dea pe mâna ostașilor. Dar ea îi zicea: „Nu te mâhni, domnul meu, ci te bucură că mă voi socoti jertfa lui Dumnezeu și pentru păcatele tale și pentru ale mele”. Deci, zicând el: „Pomenește-mă și pe mine la cerescul Împărat”, o trimise pe ea cu ostașii la dregător. Și, sosind ea înaintea acestuia și pe Hristos mărturisind, i-au râs capul și i-au turnat pe cap jeratic de cărbuni vii. Și, cu frigări de fier înroșit în foc, i-au împuns pieptul și coastele. Apoi, i-au legat de gât o piatră grea și au aruncat-o în mare. Și, ieșind vie, s-a arătat iarăși comitelui, care mult a chinuit-o, scoțându-i din rădăcină unghiile de la mâini și de la picioare și dinții, după care Sfântă și-a dat duhul la Dumnezeu.

Tot în această zi pomenim pe Sfinții Cuvioși Daniil și Misail de la Mănăstirea Turnu

Acești doi cuvioși sihaștri, „Daniil duhovnicul” și ucenicul său, „Misail nacealnicul” (egumen), s-au nevoit mai întâi în Mânăstirea Cozia, la începutul secolului XVII. Și era Daniil duhovnicul cel dintâi al lavrei și al tuturor sihaștrilor de pe Valea Oltului. Iar Misail era ucenicul său de chilie și împreună-lucrător al poruncilor lui Hristos. Apoi, dorind să urmeze sfinților de demult, s-au retras peste Olt, sub Muntele Cozia, și, săpându-și alături două mici peșteri în stâncă, s-au închis în ele și acolo s-au nevoit după voia lui Dumnezeu mai mult de 20 de ani. Aceste peșteri se văd până astăzi în curtea Mânăstirii Turnu și sunt bine păstrate.

Pe la jumătatea secolului XVII, adunându-se mai mulți sihaștri în jurul lor, ieroschimonahul Misail a ridicat alături o mică biserică de lemn cu hramul „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”, întemeind astfel „Sihăstria lui Daniil și Misail”. Apoi, Cuviosul Daniil duhovnicul răposând, ucenicul său Misail a devenit „nacealnic” și părinte duhovnicesc al smeriților sihaștri.

După puțină vreme, mutându-se și egumenul Misail la cele veșnice, Varlaam, mitropolitul Țării Românești, a înălțat la Turnu o mică biserică de piatră în anul 1676, așezând sub temelie moaștele celor doi cuvioși. Deasupra sunt așezate aceste inscripții: „Daniil duhovnicul” și „Misail nacealnicul”.

Tot în această zi pomenim pe Sfânta Muceniță Mamelta

Aceasta a fost din Persida, preoteasă a capiștei Artemidei, având și sora creștină și văzu în vis îngerul lui Dumnezeu unde-i arăta tainele creștinilor și sculându-se cu frică povesti surorii sale. Și ea o duse la episcop și botezându-se i se făcu singură soră-sa nașă de a o primi din botez. Pentru care pornindu-se elinii asupră-i cu mânie, o uciseră cu pietre, fiind încă îmbrăcată cu hainele sfântului Botez și o aruncară într-o groapă adâncă din care abia au putut-o creștinii să o scoată. Iar episcopul, mergând la împăratul Perșilor, a luat stăpânire să strice capiștea Artemidei și să zidească o biserică în care au pus cinstitele moaște ale sfintei Mucenițe Mamelhta.

Tot în această zi pomenim pe Sfântul Cuvios Evdochim Vatopedinul

La anul 1841, când s-a restaurat osuarul Mânăstirii Vatopedi, lucrătorii au aflat osemintele unui om ce stătea în genunchi. El ținea cu amândouă mâinile la piept o icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Din aceste sfinte moaște ieșea un minunat miros de bunămireasmă. Neștiind cine era acest om sfânt, nici când a trăit, monahii i-au dat numele Evdochim [dreapta credință] și au adus sfintele lui moaște în biserică, unde se află și în ziua de astăzi.

Multe minuni de vindecări s-au lucrat de-a lungul anilor la ele. Chiar și azi se pot citi următoarele cuvinte, săpate în racla de argint cu moaștele lui: „Această raclă s-a făcut pentru cinstitul cap al Sfântului Evdochim de către monahul Gavriil, pe care Sfântul l-a vindecat de o boală cumplită.”

Tot în această zi pomenim pe Sfântul Cuvios Damian prezbiterul, tămăduitorul Pecerskăi

Cei cuprinși de multe boli sufletești și trupești, de vor chema în ajutorul lor pe prezbiterii care ung cu untdelemn sfințit, după cum zice Sfânta Scriptură, precum și pe acest prezbiter tămăduitor bine primit de Dumnezeu, adică pe fericitul Damian care cu dumnezeiască plăcere s-a nevoit în Sfânta Mănăstire Pecerska, în vremea egumeniei cuviosului Teodosie mult se vor folosi sufletește și trupește. Pentru că acest călugăr vrednic de cinste a urmat cu toată râvna viața cea îngerească a cuviosului părinte și povățuitor al său Teodosie, în toate lucrurile cele bune. Mulți au mărturisit despre viața lui cea îmbunătățită, despre smerenia și ascultarea lui, încât toți i se supuneau. Dar mai ales cei ce viețuiau cu dânsul în chilie au văzut blândețea lui, nedormirea lui în toate nopțile, citirea cu osârdie a cărților sfinte și scularea lui adeseori la rugăciune.

Aceasta și multe altele se spuneau despre acest bărbat: că postea mult și că era înfrânat, astfel încât în afară de pâine și de apă nimic altceva n-a mâncat până în ziua morții sale. Drept aceea s-a învrednicit de la Domnul și cu facerea de minuni, dar, în mod deosebit, cu darul tămăduirilor, dar pe care l-a avut mai înainte Damian, cel de un nume cu el. Dacă vreun copil sau vreun om vârstnic, bolnav fiind, era adus în mănăstire la Cuviosul Teodosie, apoi el poruncea acelui fericit Damian să facă rugăciune asupra acelui bolnav. Iar acesta, cu smerenie și cu adâncă umilință, socotindu-se nevrednic de darul tămăduirii, făcea rugăciuni asupra celui bolnav și îl ungea cu untdelemn sfințit, apoi, cu darul lui Dumnezeu, toți primeau tămăduire și se însănătoșeau.

După ce fericitul Damian a viețuit mulți ani în osteneli călugărești cu dumnezeiască plăcere și a săvârșit multe fapte spre folosul sufletesc, s-a făcut vrednic de veșnica viață și, ajungând la sfârșitul acestei vremelnice vieți, a căzut bolnav și, aproape de moarte fiind, se ruga lui Dumnezeu cu lacrimi, zicând: „Doamne, Iisuse Hristoase, învrednicește-mă să fiu părtaș slavei sfinților Tăi și cu aceștia să mă împărtășesc Impărăției Tale; dar rogu-te, Stăpâne, să nu mă desparți pe mine de părintele și povățuitorul meu, Cuviosul Teodosie, ci împreună cu el să mă numeri întru lumina Ta, pe care ai pregătit-o drepților”

Așa rugându-se, a venit îndată îngerul lângă patul lui, în chipul Cuviosului Teodosie, care, căzând pe pieptul lui și sărutându-l cu dragoste, zicea către el: „Iată, o, fiule, fiindcă te rogi, Domnul m-a trimis acum ca să te vestesc că după cererea ta îți va fi ție, și cu sfinții Lui te va număra și cu aceia te vei sălășlui în Împărăția cerească a Stăpânului. Iar când Domnul Dumnezeu îți va porunci să te muți din lumea aceasta și să te duci la El, atunci nu ne vom mai despărți de tine și împreună vom fi întru lumina aceea”.

Zicând acestea, s-a făcut nevăzut de la dânsul, iar fericitul Damian a înțeles că de la Dumnezeu i s-a făcut această descoperire, căci nu l-a văzut pe cel care i-a grăit nici intrând pe ușă, nici ieșind, ci în locul unde i s-a arătat, tot în acel loc s-a făcut nevăzut. De aceea degrabă a chemat pe omul care-i slujea și l-a trimis la Cuviosul Teodosie ca să-l roage să vină la dânsul. Sfântul venind îndată, fericitul Damian i-a zis cu fața veselă: „Părinte, va fi oare așa precum mi te-ai arătat mie acum și mi-ai făgăduit?” Iar cuviosul, ca cel care nu știa despre ce este vorba, i-a răspuns: „Nu știu, fiule, ce este aceea ce ți-am făgăduit”. Atunci fericitul Damian i-a spus cum singur s-a rugat și cum i s-a arătat lui acela care i-a dat făgăduința în chipul cuviosului.

Auzind acestea, insuflatul de Dumnezeu, Teodosie, a lăudat pe Dumnezeu și, lăcrimând, a zis: „Adevărat, fiule, așa va fi, precum îți este făgăduit, căci îngerul lui Dumnezeu ți s-a arătat în chipul meu, iar eu, fiind păcătos, cum pot să fiu astfel de făgăduitor al slavei aceleia care este gătită drepților?” Iar fericitul Damian, auzind această înștiințare, s-a bucurat și avea multă nădejde în Domnul. După aceasta s-au adunat frații și pe toți i-a sărutat și în bună mărturisire și-a dat sufletul său cu pace în mâinile Domnului. Si venind la dânsul îngerii, s-a luminat el la față, arătând bucuria despărțirii sufletului de trup. Atunci Cuviosul Teodosie a poruncit să bată toaca pentru ca să audă și ceilalți frați, și așa, cu cântare mare și cu multă cinstire, a fost îngropat în peșteră cinstitul trup al plăcutului lui Hristos, întru cinstirea lui Dumnezeu celui slăvit în Sfânta Treime care, cu rugăciunile tămăduitorului Damian, să ne învrednicească și pe noi a fi părtași împărăției Sale, unde nu este durere în vecii vecilor. Amin.

Tot în această zi pomenim pe Sfântul Cuvios Ieremia, înaintevăzătorul de la Pecerska

Prin Ieremia proorocul s-a cinstit și pământul Rusiei, dar nu trebuie a înțelege pe Ieremia cel din Legea veche; ci pe fericitul de demult, părintele nostru Ieremia al Pecerskăi, care a ajuns într-atâta bătrânețe, încât el pomenea despre botezul poporului Rusiei, care a fost în zilele binecredinciosului, marelui cneaz Vladimir. Atunci prin baia Sfântului Botez s-a luminat și acest fericit, iar nu după multă vreme a mers la Sfânta Mănăstire Pecerska, la cuvioșii părinții noștri Antonie și Teodosie, și a luat marele chip îngeresc al schimniciei, în care se nevoia cu dragoste dumnezeiască, râvnind viața sfinților părinți. Pentru bunătatea lui cea mare i s-a dat de la Dumnezeu darul de a predica cele ce vor să fie, ba încă și de a cunoaște gândurile omenești.

Dacă vedea în cineva gând viclean, îl mustra și îl învăța să se ferească de sfatul diavolesc și mai ales dacă vreun frate se gândea să plece din mănăstire, el îndată în taină îi cunoștea gândul și, mergând la dânsul, îl mângâia pe acest frate, sfătuindu-l să aibă îndelungă răbdare în nevoință și să se întărească și să lupte împotriva vrăjmașului nostru; și în așa măsură îl întărea pe fratele său, încât acesta niciodată nu se mai gândea la așa ceva. Dacă acest fericit îi spunea cuiva ceva de bine sau de rău, întotdeauna se împlinea cuvântul lui. Si așa a viețuit mulți ani și pe mulți i-a ajutat cu înainte-vederea sa și întru adânci bătrâneți a răposat, iar sufletul său s-a dus la proorocii cei vechi, spre dovedirea cea descoperită a tainelor Celui veșnic, a lui Dumnezeu Tatăl, căruia I se cuvine mărire, împreună cu Unul născut, Fiul Său și Celui de o ființă cu El, Sfântul Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tot în această zi pomenim pe Sfântul Cuvios Matei, înaintevăzătorul de la Pecerska

Nu numai cu numele a râvnit primului evanghelist, fericitul Părintele nostru Matei al Pecerskăi, ci, precum aceluia i s-a dat să vadă țara Etiopiei și pe oameni să-i mustre pentru necredință, așa și acest fericit, nevoindu-se călugărește în Sfânta Mănăstire Pecerska, în zilele sfinților începători ai acelui sfânt lăcaș, pentru multele sale nevoințe a luat darul acesta de la Dumnezeu: că vedea el la arătare fețele etiopienilor draci de sub pământ și mustra și descoperea meșteșugurile lor cele tăinuite, pentru folosul cel mare al celor care voiau să se mântuiască.

Stând odată, acest fericit stareț în biserică la locul său, și-a ridicat ochii și a privit la frații care stăteau la amândouă stranele cântând și l-a văzut pe diavol în chip de ostaș umblând pe lângă dânșii și purtând pe poalele hainei lui niște flori lipicioase. Apoi, vărsând otravă în fiecare floricică, arunca fiecăruia câte una și dacă se lipea floricica de careva dintre frații care cântau, acela, după puțină vreme, slăbea la minte și, gândind o pricină oarecare, ieșea din biserică și, ducându-se în chilie, adormea și nu se mai întorcea în biserică la cântare; iar de arunca floricica la cineva și nu se lipea de el, acela stătea neclintit la slujbă, până ce cânta Utrenia și abia atunci mergea la chilia sa. Acestea văzându-le starețul, le spunea fraților săi și astfel se păzeau toți și nu mai ieșeau din biserică.

Apoi, starețul mai avea și alt obicei: după cântarea Utreniei, după ce frații se duceau la chiliile lor, el ieșea din biserică în urma tuturor. Și ieșind așa odată, a stat sub toaca bisericii vrând să se odihnească puțin, căci chilia lui era departe de biserică, și iată că a văzut că o ceată mare venea de la poarta mănăstirii; apoi, ridicându-și ochii, a văzut un diavol mândru călare pe un porc și o altă mulțime alergând în jurul lui. Si i-a întrebat starețul: „Unde mergeți? ” A răspuns diavolul care era călare pe porc: „La Mihail Tobolcovici ” Iar starețul, făcându-și semnul crucii, s-a dus la chilia lui. Când s-a luminat de ziuă, a înțeles vedenia și a zis ucenicului său: „Să mergi și să întrebi dacă Mihail este în chilie”. Iar el a mers și i s-a spus că a ieșit acum, după Utrenie, din curtea mănăstirii, iar starețul a spus vedenia egumenului și celor mai bătrâni frați. Apoi starețul l-a chemat pe fratele Mihail și l-a întrebat despre toate acestea și l-a întărit cu cuvinte de învățătură, apoi l-a trimis la chilia lui. Iar Cuviosul Matei, fiind înaintevăzător, cu dragoste îi învăța și pe ceilalți frați să stea în chiliile lor și pururea să-și aducă aminte de Dumnezeu și să se roage pentru păcatele lor.

In vremea Cuviosului Matei a răposat fericitul egumen Teodosie și în locul lui a fost ales Ștefan, iar lui Stefan i-a urmat Nicon. Si în vremea acestuia i s-a arătat fericitului Matei această vedenie: odată, pe când se afla la Utrenie, și-a ridicat ochii, voind să vadă pe fericitul Nicon, iar în locul lui a văzut un catâr stând în scaunul egumenesc și din aceasta a înțeles că egumenul n-a venit la Utrenie. Cuviosul a făcut cunoscută această descoperire, iar egumenul, aflând, a luat învățătură căindu-se foarte tare. Si de atunci, lepădându-se de lenevie, egumenul se sârguia întotdeauna să se afle înaintea tuturor în biserică, încât, deșteptându-se prin acea învățătură, el a ajuns fericirea mai degrabă.

Încă și multe alte vedenii a văzut acest cuvios fericit, pe care Ie spunea spre folosul fraților. Și ajungând la bătrâneți fericite, s-a odihnit în Domnul, în bună mărturisire. Iar moaștele lui cinstite se află în peșteră, alături de sfinții părinți și el se roagă pentru noi stând înaintea scaunului Stăpânului, ca să ne izbăvească de asupririle vrăjmașilor și să câștigăm viața veșnică, în Iisus Hristos, Domnul nostru, a căruia este mărirea cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.

Distribuie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *