Sfinții zilei din calendarul ortodox. Sinaxar 8 decembrie: Sfântul Cuvios Patapie; Sfinții Apostoli Sosten, Apolo, Chifa, Tihic, Epafrodit, Cezar și Onisifor și Sfântul Ierarh Sofronie, episcopul Ciprului.
În această lună, în ziua a opta, pomenim pe Sfântul Cuvios Patapie. El s-a născut în Thebaida Egiptului din părinți creștini dreptmăritori și evlavioși, care l-au crescut cu credință și întru frica de Domnul și pe fiul lor, Patapie.
Sfântul Patapie a văzut din fragedă vârstă deșertăciunea lumii și s-a scârbit de ea, și pentru aceasta a lepădat-o cu totul și s-a retras în pustia Egiptului. Acolo el s-a închinat viețuirii celei călugărești, petrecând întru toate nevoințele trupului și duhului spre curățirea de patimi a omului lăuntric.
Dar făcându-se vestite virtuțile lui în rândurile poporului, au început să vină mulțime de oameni la pustia Sfântului Patapie spre a căpăta de la dânsul ajutor și alinare vieții lor chinuite.
Temându-se însă de lauda oamenilor care întunecă și mințile cele mai subțiri și îl desparte pe om de Dumnezeu, Sfântul Patapie a părăsit în taină pustia lui și a scăpat la Constantinopol, căci acest sfânt minunat al lui Dumnezeu a gândit că se va putea ascunde mai bine de oameni în mijlocul marii metropole decât în pustie.
La Constantinopol el și-a clădit o mică colibă în apropiere de Biserica Vlaherne. Ascuns în spatele zidului colibei lui și necunoscut de nimeni, el și-a continuat viața lui de nevoință sihăstrească ca și când ar fi fost în pustie.
Dar lumina nu poate fi ascunsă sub obroc. Căci a venit la Sfântul Patapie, purtat de Dumnezeiasca Pronie, un copil orb din naștere. El l-a căutat pe Sfânt că să îl roage să mijlocească la Domnul pentru el spre a își recăpăta vederea, astfel încât să poată privi Zidirea lui Dumnezeu și să îl laude neîncetat pe Ziditor.
Sfântul Patapie s-a milostivit de copil, s-a rugat lui Dumnezeu, iar copilul și-a recăpătat vederea. Minunea aceasta l-a făcut cunoscut și vestit pe Sfântul Patapie în tot Constantinopolul, iar poporul a început să curgă iar înspre el spre a căpăta vindecare, mîngăiere și povață.
Sfântul Patapie l-a vindecat pe un înalt demnitar de idropică făcând semnul crucii asupra lui și ungându-l cu untdelemn sfințit. Făcând cu mâna semnul crucii asupra unui tânăr, el a scos din el un diavol care îl chinuise vreme îndelungată. Duhul necurat a ieșit cu un strigăt ascuțit din tânăr, sub forma unui fum.
Sfântul Patapie a făcut semnul Sfintei Cruci deasupra unei femei care avea la sân o rană plină de viermi, iar rana s-a vindecat. Multe alte minuni a mai făcut Sfântul Patapie, toate cu rugăciunea, întru Numele lui Hristos și prin semnul Sfintei Cruci.
El s-a săvârșit cu pace către Domnul la adâncile sale bătrâneți, în veacul al șaptelea, sălășluindu-se în locașurile cele gătite lui din Împărăția Cerurilor.
Tot în această zi, pomenim pe Sfinții Apostoli Sosten, Apolo, Chifa, Tihic, Epafrodit, Cezar și Onisifor. Ei cu toții sunt prăznuiți în patru zile ale lunii ianuarie, împreună cu ceilalți apostoli mai mici. Sfântul Apostol Apolo mai este sărbătorit aparte în zece zile ale lunii septembrie, Sfântul Onisifor în șapte zile ale aceleiași luni, iar Sfinții Chifa și Cezar în treizeci de zile ale lunii martie.
Sfântul Sosten a fost Episcopul Cezareei, iar Sfântul Tihic succesorul lui la același scaun episcopal. Sfântul Epafrodit a fost Episcopul cetății Andriopolis din Pamfilia, Sfântul Chifa a fost Episcopul Iconiei, iar Sfântul Cezar, al cetății Colofon din Peloponez.
Ei cu toții bine au propovăduit Evanghelia lui Hristos cu dragoste înflăcărată și indurând chinuri mari pentru Numele lui Hristos Cel Sfânt, s-au săvârșit către bucuria Împărăției Cerurilor.
Tot în această zi, pomenim pe Sfântul Ierarh Sofronie, episcopul Ciprului. Cuviosul Părintele nostru Sofronie s-a născut și a crescut în insula Cipru; era fiul unor creștini binecredincioși. Era ascuțit la minte și priceput; cunoștea multe lucruri și citea cu râvna toată Sfânta Scriptură. Ajunsese atât de virtuos, că a fost învrednicit de multe daruri și a făcut multe minuni. De aceea, după moartea sfințitului Damian, episcopul Ciprului, a fost ales episcop de tot poporul și de episcopi. Când a ajuns episcop a fost tatăl săracilor, sprijinitorul orfanilor, apărătorul văduvelor, ajutătorul nedreptățiților și acoperământul celor goi. După ce a viețuit așa și după multe alte nevoințe, s-a mutat în pace la Domnul.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.