Sfinții zilei din calendarul ortodox. Sinaxar 9 decembrie: Zămislirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu de către Sfânta Ana; Sfânta Prorociță Ana, mama Prorocului Samuel; Sfântul Cuvios Ștefan cel strălucit și Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Bucurie neașteptată”.
În această lună, în ziua a noua, pomenim Zămislirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu de către Sfânta Ana. Domnul și Dumnezeul nostru Iisus Hristos, vrând să-Și pregătească biserică însuflețită și casă sfântă spre sălășluire Lui, trimițând pe îngerii Lui către drepții Ioachim și Ana – din care a voit să iasă Maica Sa cea după trup – mai înainte a vestit zămislirea celei neroditoare, ca să adeverească nașterea Fecioarei.
Sfânta Fecioară Maria s-a zămislit și s-a născut, nu după cum zic unii, de șapte luni sau fără de bărbat, ci de nouă luni și din unire cu bărbat. Căci numai Hristos S-a născut din Sfânta Fecioară Maria, în chip negrăit și netâlcuit, precum știe singur El, fără voie trupească. El fiind desăvârșit Dumnezeu, toate ale iconomiei Lui celei după trup le-a luat asupră-Și desăvârșit, precum a zidit și a plăsmuit firea oamenilor din început. Deci ziua aceasta o prăznuim, ca una în care se face pomenirea veștii date de înger, Sfintei Ana cărei i-a vestit sfânta zămislire a Preacuratei Maicii lui Hristos. Pe care lucruri săvârșindu-le Dumnezeu, din nimic le-a înființat pe toate, făcând pântecele cel sterp întru aducere de rod, iar pe cea care a trăit în viața sa fără copii, a făcut-o maică născătoare de copii, cu preaslăvire dăruind-o ca un sfârșit vrednic al cererii sale celei drepte. Din Ana Însuși Dumnezeu avea să iasă purtător de trup, spre a doua naștere a lumii; căci a binevoit ca părinții cei înțelepți și mijlocitori ai oamenilor, să nască fiică pe Maria, cea mai înainte de veci din toate neamurile, mai înainte hotărâtă și aleasă.
Se săvârșește acest sobor întru cinstita casă a Născătoarei de Dumnezeu, care este în Svorani, aproape de sfânta ei biserică. Despre această zămislire să se caute istoria, în luna septembrie, în ziua a noua, la viața Sfinților și drepților dumnezeieștilor Părinți Ioachim și Ana. Acolo s-a scris mai pe larg despre părinții cei ce au zămislit-o și despre fiica lor. Cine va voi, poate să o citească, căci cuviincioasă este pentru praznicul de acum.
Tot în această zi, pomenim pe Sfânta Prorociță Ana, mama Prorocului Samuel. Sfânta și fericita Ana proorocița era din cetatea Armatem, din muntele Efraim. Era căsătorita cu un bărbat din seminția lui Levi, numit Elcana. Pentru că era stearpă și nu făcea copii, bărbatul ei și-a mai luat o femeie, pe Fenana, rivala ei, cu care a făcut copii și s-a bucurat. Ana, ca și cum nu i-ar fi fost îndeajuns durerea pricinuită de sterpiciunea ei, mai era și defăimată de bărbat și de rivală, de rude și prieteni. Și se ruga mult lui Dumnezeu să-i dea copii, dar n-a izbutit nimic, deși împlinea fără trândăvie poruncile Legii. Că uneori chiar sfinților cu anevoie și cu încetul și târziu li se împlinesc cererile.
Suindu-se dar Ana cu bărbatul ei în Silom, în casa atotputernicului Dumnezeu, ca să aducă Jertfe prin mâna lui Eli preotul, ea, după săvârșirea jertfelor, a primit numai o parte din jertfe, pentru că nu avea fiu sau fiică, pe când celelalte femei cu copii au primit câte două părți. Asta a întristat-o mult, dar n-a deznădăjduit-o, nici nu i-a întunecat fața.
A lăsat însă pe bărbatul ei să plece acasă, iar ea a rămas singură în casa Domnului. S-a aruncat cu fața la pământ și s-a rugat așa: „Doamne Dumnezeul părinților mei, căută spre roaba Ta și spre smerenia mea! Dă-mi rod pântecelui meu și Ți-l voi da Ție să-Ți slujească toate zilele vieții lui!”. Dumnezeu văzând că Ana nu se dezlipește de casa Lui, că se roagă și că stăruie în rugăciunea ei, nu i-a făgăduit numai că va da rod pântecelui el, ci i-a spus mai dinainte și ce nume va purta fiul ce i se va naște.
După ce a luat aceasta încredințare, ea a plecat de acolo săltând de bucurie. A zămislit și a născut pe Prorocul Samuel. După ce l-a înțărcat, s-a suit cu el în Silom, a căzut înaintea Domnului Dumnezeu și I-a mulțumit. Preotul Eli a binecuvântat-o, zicând: „Să-ți dea ție Dumnezeu un alt rod pântecelui în locul lui Samuel, fiul tău”. Ana și-a luat copilul și s-a coborât acasă, pentru că era încă mic de tot pruncul. Când a ajuns mai măricel, l-a luat de mână, l-a suit în casa Domnului Dumnezeului cel atotputernic, ca să împlinească făgăduința ce-o făcuse Domnului și l-a dat în mâna lui Eli preotul. Și i-a făcut maică-sa haine preoțești mici, pe măsura lui, și copilul slujea cu ele Domnului Dumnezeu înaintea lui Eli preotul. Ana se uita la el și se bucura. Și a mai născut Ana trei feciori și trei fete; și s-a suit în casa Domnului, a căzut cu fața la pământ și-L lăuda pe Domnul. Pentru aceea și zicea: „Cea stearpă a născut șapte, iar cea cu mulți fii a slăbit. Că ea sălta de bucurie pentru cei șapte copii ai ei, iar Fenana, rivala ei, după ce a născut cinci copii, a ajuns stearpă și n-a mai născut. Ana a trăit vreme îndelungată, a lăudat pe Domnul și a proorocit, iar mai pe urmă s-a mutat în locașurile cele veșnice.
Tot în această zi, pomenim pe Sfântul Cuvios Ștefan cel strălucit. Această stea de curând apărută s-a născut și a crescut în Constantinopol. Părinții săi, Zaharia și Teofana, oameni împodobiți cu toate virtuțile și plini de înțelepciune, locuiau nu departe de biserica dumnezeiescului întâiului mucenic și Arhidiacon Ștefan.
Când mama lui era îngreunată cu el, s-a ferit până la naștere de orice mâncare grasă, mulțumindu-se numai cu pâine, verdețuri și apă. La naștere i s-a arătat pe pieptul pruncului o cruce luminoasă și preafrumoasă, semn al răstignirii lui de mai târziu față de lume. Apoi a fost botezat și, când a crescut, a fost dat să învețe carte; și învăța cu multă sârguință, fiind supus părinților.
După moartea împăratului Teofil, urâtorul de Dumnezeu, a fost urcat îndată pe tronul arhieresc de la Constantinopol, prin hotărârea lui Dumnezeu, Sfântul Metodie. Iar cinstitul Zaharia, tatăl Sfântului Ștefan, a fost făcut preot de patriarhul Metodie și rânduit în clerul Bisericii celei mari. Atunci și lui Ștefan i s-a tuns părul capului și a fost rânduit și el cleric la aceeași biserică. Si pe cât de des se ducea tatăl lui la biserică, pe atât de des se ducea și el. Când era de optsprezece ani, i-a murit tatăl. Atunci s-a închis în biserica Sfântului Petru și n-a ieșit de acolo, rugându-se necontenit și hrănindu-se numai cu verdețuri crude.
Iar după trei ani s-a dus într-o biserică a Sfântului Antipa, nevoindu-se și acolo și făcând, prin rugăciune, multe minuni. Însă în al patruzecilea an al vârstei cuviosului a fost mare cutremur, încât s-a dărâmat cu totul acea biserică. Iar cuviosul, plecând de acolo, a fost făcut preot și a intrat într-o groapă ce semăna cu un mormânt.
Acolo a stat doisprezece ani; iar din pricina umezelii a slăbit, și de nevoie a ieșit din groapa aceea aproape mort. Apoi, când a îmbrăcat schima îngerească, a arătat nevoințe călugărești și mai mari, chiar mai presus de puterile omenești.
Așa și-a dus fericitul Ștefan acest drum anevoios și aspru al nevoințelor călugărești vreme de 55 de ani; iar în al șaptezeci și treilea an al vieții lui, și-a dat duhul în mâinile Domnului.
Tot în această zi, pomenim Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Bucurie neașteptată”. Icoana Maicii Domnului „Bucurie neașteptată” este prăznuită pe 9 decembrie, 25 ianuarie și 1 mai. Această icoană a fost pictată în amintirea unei minuni săvârșite în fața icoanei Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.
Un tânăr ce era stăpânit de o grea patimă trupească, dar care avea evlavie către Maica Domnului, s-a rugat într-o zi în fața icoanei Maicii Domnului, înainte să meargă să păcătuiască din nou. Terminându-și rugăciunea și, ridicând privirea către icoană, a văzut că Pruncul Iisus avea răni pe mâini și pe picioare, din care curgea sânge. Privind mai atent, el a observat că și chipul Maicii Domnului se mișca, fiind ca și viu.
Îngrozit de ce vedea, el a exclamat: „O, Preasfântă Maică, cine a făcut aceasta?”. Atunci, Maica Domnului din icoană i-a glăsuit: „Tu și ceilalți păcătoși, prin păcatele voastre, răstigniți pe Fiul meu încă o dată”.
Conștientizând adâncul păcătoșeniei sale, tânărul ceru milă prin rugăciuni stăruitoare cu lacrimi către Preasfânta Fecioară și Mântuitorul Hristos. El a rostit: „O, Stăpână, să nu fie mai presus păcatul meu decât bunătatea ta neasemuită! Tu ești nădejdea păcătoșilor. Roagă pe Fiul tău să-mi vină în ajutor!”.
Maica Domnului a rostit de două ori o rugăciune către Pruncul Hristos, vreme în care El a rămas neclintit, dar după aceea a răspuns rugăciunii stăruitoare a Maicii Sale: „Voi îndeplini cererea voastră. Pentru rugăciunea voastră, păcatele acestui om sunt iertate. Lasă-l, în semn de iertare, să-Mi sărute rănile”.
Păcătosul iertat, în fața căruia s-a arătat nesfârșita milă a Maicii Domnului, în chip minunat, s-a ridicat și a sărutat rănile Mântuitorului cu bucurie nespusă. Din acel moment, el a dus o viață curată și cucernică. A primit bucuria neașteptată a iertării păcatelor sale.
Această minune a fost consemnată de Sfântul Dimitrie al Rostovului în cartea sa Lâna rourată. Un credincios, inspirat fiind, a zugrăvit icoana Maicii Domnului „Bucurie Neașteptată”, în următorul fel: icoana Maicii Domnului se află în biserică, iar lângă ea este pictat un tânăr îngenuncheat la rugăciune. Preasfânta Născătoare de Dumnezeu are privirea întoarsă spre tânăr, iar Pruncul Iisus este înfățișat cu răni pe mâini și pe picioare. De obicei, în josul icoanei sunt scrise cuvintele de la începutul istorisirii: „A fost cândva un om păcătos…”.
Această icoană făcătoare de minuni din Rusia este cunoscută ca fiind vindecătoare de diferite boli fizice și psihice, dar și ca alungătoare a tristeții și ajutătoare a celor stăpâniți de patimi trupești.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.