Sfinții zilei din calendarul ortodox. Sinaxar 23 ianuarie: Sfântul Sfințit Mucenic Clement, episcopul Ancirei; Sfântul Mucenic Aghatanghel; Sfintii Părinți de la Sinodul al VI-lea Ecumenic; Sfântul Dionisie din Olimp și Sfântul Paulin milostivul, episcopul Nolei.
În luna ianuarie, în ziua douăzeci și trei, pomenim pe Sfântul Sfințit Mucenic Clement, episcopul Ancirei
Fericitul și minunatul Clement era din Ancira Galației, din tată păgân și din mamă binecredincioasă, Sofia cu numele, născut către anul 280, de la Hristos. A intrat în mănăstire la vârsta de 12 ani, iar, pentru viața lui înțeleaptă a fost făcut arhiereu, la 20 de ani. Și se nevoia cu propovăduirea dreptei credințe, pe timpul domniei păgânilor împărați, Dioclețian (284-305) și Maximian (286-305), amândoi aprigi prigonitori ai creștinilor. Iar fericitul Agatanghel era român de neam și a fost botezat de însuși Clement, care atunci se afla la Roma, propovăduind credința și întărind pe cei prigoniți de urgia împărătească.
Deci, prinși fiind ei și aruncați în temniță, împreună cu alți creștini, a fost hotărât ca fiecare să fie trimis la locul său de naștere, ca să fie judecat acolo. Și Agatanghel s-a ascuns în corabia care avea să ducă pe Sfântul Clement, că, nevrând el să se despartă de dânsul, l-a însoțit până la Ancira. Și au fost dați acolo în seama guvernatorului Luchie, ca împreună cu alți creștini să fie osândiți.
Și, fericiții Clement și Agatanghel, stând în fața guvernatorului Luchie și mărturisind cu tărie credința lor în Hristos, au fost dați la tot felul de chinuri; bătuți cu toiege, spânzurați, arși pe coaste cu făclii aprinse, aruncați în cușca cu fiare, băgați câte două zile în varniță cu var, întinși pe paturi de fier înroșite, aruncați în cuptor fierbinte, azvârliți peste țepi tăioase și altele asemenea, cât se minunau prigonitorii de tăria răbdării lor. Deci, nevrând ei să se lepede de credință, a poruncit dregătorul să li se taie capetele, dimpreună cu alți bărbați, femei și copii, care crezuseră în Hristos. Și așa s-au mutat fericiți în cereștile locașuri. Și se face pomenirea lor la 23 ianuarie.
Despre viața pe larg a Sfântului Clement, puteți citi aici.
Tot în această zi, pomenim pe Sfântul Mucenic Aghatanghel
Fericitul Agatanghel era roman de neam. El a fost botezat de sfântul Clement și închis împreună cu sfântul și cu alții, în Roma. A izbutit să fugă din închisoare, iar când au suit pe Clement pe corabie, ca să-l ducă la Nicomidia, a intrat pe furiș și Agatanghel în aceeași corabie. Amândoi au pătimit până la sosirea în Ancira și au stat înaintea lui Lucius. Din porunca lui Lucius li s-au tăiat capetele, împreună cu alți bărbați, femei și copii, care crezuseră în Hristos. Sufletele lor s-au dus spre cereștile locașuri.
Tot în această zi, pomenim pe Sfintii Părinți de la Sinodul al VI-lea Ecumenic
Acest sfânt Sinod a avut loc pe vremea lui Constantin Pogonatul, tatăl lui Iustinian Rinotmitul, în Constantinopol.
Al șaselea Sinod Ecumenic a fost convocat de Împăratul Constantin Pogonatos (Pogonatul) (668-685) la Constantinopol în anul 681 pentru a se combate erezia Monotelista. Au fost prezenți 171 Sfinți Părinți care au confirmat doctrina celor doua firi ale Mântuitorului nostru Iisus Hristos, cea divina și cea umana.
Acestui sinod i-a urmat un altul în anul 691 numit „Sinodul din Trullo” în cadrul căruia s-au discutat anumite probleme practice și s-au promulgat 102 canoane.
Tot în această zi, pomenim pe Sfântul Dionisie din Olimp
Acesta s-a născut spre sfârșitul veacului al XV-lea în localitatea Sklataina, din regiunea Karditsa, Grecia. Deprinzându-se încă din copilărie cu rugăciunea și citirea cărților duhovnicești, Sfântul Dionisie a urmat calea monahală după trecerea la cele veșnice a părinților săi.
A fost tuns în monahism cu numele Daniil la Mănăstirea Marea Meteora.
Căutând un loc de nevoință și mai singuratic, a mers în Sfântul Munte Athos unde, la început, a viețuit alături de un bătrân îmbunătățit, ieromonahul Serafim, sub povățuirea căruia începu să înainteze în viața duhovnicească, postind aspru și lucrând virtuțile. În Sfântul Munte Athos a primit schima mare cu numele Dionisie și a fost diacon și mai apoi preot.
Timp de mai mulți ani a trăit ca pustnic în apropierea mănăstirii Caracalu, ostenindu-se în curățirea și păzirea minții prin rugăciunea inimii. Deasupra mănăstirii, în pădure, se afla o peșteră în interiorul căreia Sfântul Dionisie a construit un paraclis pe care l-a închinat Sfintei Treimi. În acel loc se retrăgea nopțile pentru a se ruga.
Cu timpul, viața îmbunătățită a Sfântului Dionisie deveni cunoscută în Sfântul Munte și pentru aceasta a fost ales ca stareț al Mănăstirii Filoteu, care pe atunci aparținea bulgarilor. El a rezidit mănăstirea, transformând-o în chinovie. Reacțiile față de aceste schimbări nu au întârziat să apară din partea monahilor din obște, iar pentru a pune capăt tulburărilor Sfântul Dionisie a hotărât să meargă la Mănăstirea Sfântului Ioan Botezătorul din Veria. Însă, pentru a nu fi hirotonit episcop, a fugit în ascuns de aici pe Muntele Olimp.
Acolo a ctitorit o mănăstire în Pelion, la Zagora, și alta pe Olimp, la înălțimea de 1.000 metri. Lui i se datorează, de asemenea, construirea a două biserici situate pe vârfurile Sfântul Prooroc Ilie și Schimbarea la Față.
După ce a așezat rânduiala vieții de obște în mănăstirea de pe Olimp, sfântul s-a retras nu departe, într-o peșteră din munte.
Acolo, chiar sub bolta de piatră, a construit un alt paraclis, despre care se crede că este cea mai mică biserică din Grecia, căci are loc să se închine doar un singur credincios.
În fiecare seară, după ce se încheia slujba Pavecerniței în mănăstire, Sfântul pleca spre peșteră. Aici petrecea întreaga noapte în rugăciune și, înainte de revărsatul zorilor, se întorcea la mănăstire pentru Sfânta Liturghie. Ucenicii Sfântului Dionisie mărturisesc faptul că, deși era noapte, pe drumul către și dinspre peșteră sfântul nu folosea lumânări sau făclii. Lumina care îl călăuzea era lumina dumnezeiască.
Sfântul Dionisie din Olimp a fost nu numai un reprezentant de seamă al vieții isihaste a vremii sale, ci și un misionar și cărturar. Purtând de grijă conaționalilor săi ce se aflau sub ocupația turcă, Sfântul Dionisie mergea adesea în satele și orașele din Macedonia și Tesalia, oferindu-le oamenilor sprijin și povățuire duhovnicească. De asemenea, în vremea vieții sale, în Mănăstirea Sfânta Treime s-a desfășurat o intensă activitate scriitoricească.
Sfântul Dionisie din Olimp a trecut la cele veșnice către sfârșitul veacului al XVI-lea, într-o zi de 23 ianuarie, în peștera Sfântul Lazăr de lângă Mănăstirea Sfânta Treime.
Tot în această zi, pomenim pe Sfântul Paulin milostivul, episcopul Nolei
Sfântul Paulin cel Milostiv, Episcopul Nolei, provine dintr-o familie aristocrată şi înstărită din Bordeaux (Franta). Datorita educaţiei sale alese, la vârsta de 20 de ani a fost ales senator al Romei, mai târziu devenind consul şi, în final, guvernatorul regiunii Campagna din Italia.
La 25 de ani el şi soţia sa au fost botezaţi întru Hristos, după care şi-au schimbat total stilul de viaţă, vânzându-şi toate proprietăţile şi donând banii celor nevoiaşi. Acest lucru a atras după sine dispreţul din partea servitorilor şi prietenilor săi.
Pentru că nu au avut copii, cuplul credincios a adoptat orfani sărmani pe care i-au crescut cu frică de Dumnezeu. Fiind permanent în căutarea unei vieţi retrase, Sf. Paulin a plecat în oraşul spaniol Barcelona. După ce veştile despre viaţa lui sfântă s-au răspândit, în anul 393 a fost rugat să accepte hirotonirea ca preot. La scurt timp, el a părăsit Spania şi s-a întors în oraşul Nola din Italia, unde a fost ales episcop.
În timpul cotropirii vandalilor, Sf. Paulin folosea fondurile bisericii pentru a răscumpăra oamenii duşi de barbari ca sclavi în Africa. Din păcate, sfântul nu dispunea de destui bani ca să poată răscumpăra toţi captivii. De aceea, neavând posibilitatea să-l salveze pe fiul unei văduve sărace, care urma să fie sclav pe proprietatea prinţului vandalilor, Sf. Paulin s-a oferit să-i ia locul. Îmbrăcat ca un sclav, el a lucrat ca grădinar pentru prinţ. Dar identitatea sa i-a fost dezvăluită în vis conducătorului vandalilor, regele Riga, care, nu numai că l-a eliberat pe Sfântul Paulin dar le-a dat drumul să plece la casele lor şi celorlalţi prizonieri din Campagna.
Sfântul Paulin este cunoscut atât ca constructor de biserici cat şi ca poet creştin. Printre multele sale virtuţi, cea mai minunată era dragostea lui pentru aproapele, compasiunea sa pentru nevoiaşi. S-a stins din viaţă la vârsta de 78 de ani, în 22 iunie 431. Ne-au rămas până în ziua de azi 32 de poezii şi 51 de epistole despre morală, scrise cu adâncă pioşenie.
Moaştele Sfântului Paulin se află la Roma, în biserica Sfântului Apostol Bartolomeu.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește. Amin.