La Schitul Sfânta Ana (din Sfântul Munte Athos – n. trad.), în anul 1885 trăia și monahul Evloghie. Și-a trăit viața în mod ascetic, cu multă ascultare și smerenie. La vârsta de aproximativ 95 de ani și-a dat sufletul în mainile Domnului.
Și-a prevăzut și și-a prevestit moartea, și mulți părinți din Schit, așa cum obișnuiesc (și azi) să facă, s-au dus să ia binecuvântare de la gheronda care urma să plece din această lume spre lăcașurile veșnice cerești.
În acel înfricoșător ceas al morții, Dumnezeu a îngăduit ca toți părinții să primească o lecție despre acest ceas greu în care sufletul se pregătește să plece din lumea aceasta. Este un examen foarte greu, cumplit și înfricoșător este răspunsul sufletului în ceasul în care vămile, duhurile rele, vor să îl înfricoșeze și să înșface sufletul, ca niște fiare sălbatice.
Înainte să își predea sufletul, vreme de 24 de ore, Gheron Evloghie și-a mișcat capul, când în stânga, când în dreapta, și părinții îl auzeau cum spunea: „Cum, când? Cum, când?” Spunea continuu acest lucru, fără întrerupere. Mulți dintre părinți au încercat să îi țină capul nemișcat, să nu îl întoarcă în dreapta și în stânga, însă a fost imposibil să îl facă să se oprească. Gheronda spunea de multe ori:
„Nu, nu s-a întâmplat aceasta, spuneți minciuni.”
Iar alteori iarăși spunea: „Pentru păcatul acesta am făcut pocăință.”
Și iarăși continua să spună: „Cum, când?”
Astfel, fără să spună nimic părinților care se aflau lângă el, și-a dat sufletul și a plecat din viața aceasta, spre lăcașurile veșnice, fără niciun alt amănunt (referitor la cele întâmplate – n. trad.).
Exact același exemplu ni-l descrie și Sfântul Ioan Sinaitul, în cuvântul al VII-Iea din lucrarea Scara, unde vorbește despre monahul Ștefan. Aceste situații Dumnezeu Cel Sfânt le îngăduie în situația anumitor monahi, din milostivire și iubire, pentru ca noi toți să ne pregătim pentru ceasul înfricoșător al morții și să avem răspuns bun la el.
Conform învățăturii Sfinților Părinți ai Bisericii, în timpul ieșirii lui din trup, dar și mai înainte, când sufletul se pregătește să iasă din trup, acesta (sufletul) simte prezența demonilor, care se numesc vămi, și este stăpânit de frică, pentru că va trece prin vămi.
Demonii au stăpânire asupra oamenilor ce au plecat din această viață fără spovedanie și au multe păcate.
Drepții, cei care s-au unit cu Dumnezeu, sunt feriți de puterea vămilor. Mare luptă se duce pentru sufletele care nu au o curățire suficientă (de păcate).
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, roagă-te pentru noi!
din cartea: Realități pe care nu trebuie să le uităm