Distribuie

Viața multor oameni este zilnic influențată de diverse superstiții, prejudecăți, obiceiuri sau tradiții consacrate. Adeseori am auzit și auzim pe unii bărbați si multe femei simple despre superstițiile de genul: „Azi nu-mi merge bine, că mi-a ieșit popa in cale! Nu-mi merge bine în cale, că mi-a ieșit cu gol! Vai, am să dau peste un necaz, o să am o neplăcere, că am vărsat sarea din solniță! Nu-mi merge bine, că am plecat cu stângul!…„.

Aceste superstiții neînsemnate în aparență, ca și a: strănutului, sughițului, țiuitul urechilor, clătinarea ochiului, ori a altor părți ale trupului, mâncărimea palmelor, etc… cu credința deșartă a venirii feluritelor întâmplări, sunt niște piedici în progresul duhovnicesc al omului, niște temeri păgubitoare, niște preziceri neîntemeiate, mincinoase, care umplu de vifor, întuneric și groază omul superstițios.


Poate a-ți ieși preotul în cale, sau iepure, sau cu gol, si să-ți meargă foarte bine și altă dată să nu iasă preot, iepure, cu gol înainte și să-ți meargă foarte rău. Când cineva sughiță, îi țiuie urechea sau își mușcă limba ori buzele, presupune că cutare nu-și ține gura, îl vorbește de rău, și bazat pe astfel de bănuieli neîntemeiate, îi nutrește aproapelui său, în loc de iubire „ca însuși pe sine”, vrăjmășii și dor de răzbunări. Unii trag câte o înjurătură de fiară apocaliptică, la adresa celui bănuit și încetând sughițul, rămâne cu ranchiunul în inimă asupra aproapelui său, fără ca acela să fie vinovat.


Când pe cineva îl mănâncă nasul, îndată zice în sine că are să se certe cu cineva și de multe ori se întâmplă că atunci când a avut mâncărime de nas, să nu se certe cu nimeni; iar alte dăți, fără a-l fi mâncat nasul, să se certe cu câte cineva, ba chiar să se si bată. Mâncărimea palmei drepte, cu credința superstițioasă că va primi bani, și a palmei stângi, că va da bani, s-a dovedit neadevărată.. Mâncărimile acelea mai degrabă pot fi prevestirea unei boli sau suferințe trupești. Zvâcnirile unor părți ale trupului, sau semnele bune sau rele după Trebnic (Molitfelnic), nu sunt întemeiate pe adevăr, deci nu ne putem ține de feluritele lor explicări ale șubredei înțelepciuni omenești.


Așadar, superstițiile trebuie lepădate pentru a ne folosi și a nu ne păgubi. „Cei ce nu vin după Mine – zice Mântuitorul – umblă în întuneric și nu știu unde merg” (Ioan 12. 35, 46).


Credincioșilor! Nu cumva și credința voastră s-a slăbit, încrezându-vă în superstițiile deșarte?! Nu cumva vi s-a întâmplat, ca în miez de noapte să vă simțiți foarte nefericiți, numai fiindcă o cucuvea a trecut cântând pe deasupra caselor voastre?! Nu cumva lunea n-ați dat foc din casă, că-i rău de ceea și ceea?!

Nu cumva marțea și sâmbăta nu pleci niciodată la drum, deși Dumnezeu este și trebuie să fie în sufletul tău, în orice zi a săptămânii?! Nu cumva te-ai întors amărât acasă, renunțând la tot planul tău de lucru, numai fiindcă ai întâlnit preotul în cale?! Nu cumva i-ai tăiat și calea?! Și mă întreb: Să râd sau să plâng?! Nici una nici alta! Dar să știi un singur lucru: „Credința ta să nu piară, eu m-am rugat” (Lc. 22, 32).

Distribuie