Ca floarea câmpului vine și trece fiecare om. Trupul omului îmbătrânește, așa cum îmbrăcămintea se învechește și se strică. Moartea este porunca din veac a lui Dumnezeu. „Tot trupul ca o haină se învechește, că legătură din veac este cu moarte a muri”.
Din frunzișul bogat al unui copac cu frunză deasă, unele frunze cad, iar altele odrăslesc. Tot astfel se întâmplă și cu generațiile oamenilor care sunt alcătuiți din trup și sânge: o generație moare, iar alta se naște.
„Ca frunzele cele ce înverzesc în copac des, unele cad, altele răsar. Așa este rodul trupului și al sângelui: unul moare și altul se naște”.
Când vei trimite pe Îngerii Tăi, Doamne, în țarina lumii acesteia să secere sufletele noastre și să le ducă în Cer, poruncește să fie aflate ca un grâu copt, bune pentru a fi strânse în hambarul Tău, iar nu ca neghinele și ca buruienile uscate ce ard în focul gheenei.
Îngădui, Doamne, ispite și încercări în viața aceasta ca să ne curățim de mulțimea păcatelor și să ne pregătim pentru Împărăția Cerurilor. Fiecare om va fi sărat și va fi curățit aici cu focul întristărilor și al jertfelor provenite din lepădarea de sine, ca să nu fie ars de focul gheenei. „Căci fiecare om va fi sărat cu foc, după cum orice jertfă va fi sărată cu sare”.
Toate faptele noastre vor fi judecate, toate vor fi cercetate. Numai ceea ce s-a săvârșit potrivit poruncilor lui Dumnezeu va rămâne. Tot ceea ce am trimis în Cer pentru mântuirea sufletului nostru ne va aștepta acolo. Toate voile noastre păcătoase vor fi arse.
Lucrarea fiecărui om se va face vădită, fiindcă Ziua Judecății o va descoperi și o va face arătată. O va descoperi, deoarece acea Zi va fi însoțită de lucrarea dreptății dumnezeiești ce va fi ca un foc. „Lucrul fiecăruia se va face cunoscut; îl va vădi ziua (Domnului). Pentru că în foc se descoperă, și focul însuși va lămuri ce fel este lucrul fiecăruia”.
Toată viața noastră nu este nimic altceva decât o pregătire pentru locuința noastră din Cer. Toată bucuria noastră nu trebuie să se mărginească la nimic altceva, decât numai cum să ne facem bineplăcuți Părintelui nostru ceresc. Dumnezeu a pregătit de la întemeierea lumii Biserica Sa și ne așteaptă. Cum putem să găsim odihnă în afara acestei Biserici, când numai în ea există viață? În ea se află Pomul Vieții, Hristos. În ea sunt toți Îngerii, toți Sfinții. Departe de Biserică nu există decât moarte.
Trebuie să ne pregătim neîncetat, fiindcă toți ne vom înfățișa înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, ca să primim fiecare răsplata cuvenită pentru cele ce le-a lucrat în trup. „Pentru că noi toți trebuie să ne înfățișăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, ca să ia fiecare după cele ce a făcut prin trup, ori bine, ori rău”.
monahul Marcel Karakalinul; Cugetări duhovnicești
I like the helpful information you provide in your articles.
I’ll bookmark your weblog and check again here regularly.
I’m quite certain I will learn lots of new stuff right here!
Best of luck for the next!