Odată, pe înserate, un țăran se așeza pe pragul modestei sale case, bucurându-se de răcoarea serii.
În apropiere, șerpuia un drumeag care ducea spre sat; un om care trecea îl vazu pe țăranul nostru și se gândi: “Omu’ ăsta e fără greș un mare leneș, stă de pomană și cât e ziua de mare lâncezește pe pragul casei…”
La puțină vreme, apăru un alt trecător. Acesta se gândi: “Omu’ ăsta e un Don-Juan. Șade aici ca să se poată uita la fetele care trec, ba poate le mai și necăjește…”
În fine, un străin care se îndrepta spre sat își zise: “Omu’ ăsta e de bună seamă un mare muncitor. A trudit toată ziua, iar acum se bucură de odihna binemeritată…”
La drept vorbind, nu putem ști prea multe despre țăranul așezat pe pragul casei. Putem spune însă multe despre cei trei oameni care se îndreptau spre sat: primul era un leneș, al doilea un om rău, iar al treilea un om harnic.
Tot ceea ce spui vorbește despre tine… mai ales cand vorbești despre alții!
Htistos a Înviat !
Aceasta scurta si concentrată istorioară este o pilda de mare preț pentru orice minte si ajunge la orice suflet, oricât de închis ar fi , este o ” radiografie ” a ceea ce suntem , pe care oricare dintre noi ne-o putem face. Sau, cum spune Părintele Savatie Baştovoi – omul cu care ne confruntăm este barometrul nostru.
Mulțumim celor ce redacteaza pentru noi, Domnul sâ vă răsplătească osteneala si asteptăm mai multe istorioare ca aceasta, scurte, concentrate, pline de tâlc.
Doamne ajută!