Totul despre pregătirea pentru căsătorie a tinerilor ortodocși

Cine pregătește tinerii pentru căsătorie și pentru viață?

Întrucât căsătoria, ca și călugăria, este un legământ sfânt, pe viață, de care depinde mântuirea sau osânda celor ce fac acest pas, tinerii nu trebuie lăsați să-și hotărască singuri soarta. La formarea unei familii trebuie să contribuie întreaga parohie, prin rugăciune, atât acasă, cât și la biserică. Dar cel mai mult sunt datori să contribuie părinții tinerilor, preoții de parohie, duhovnicii și nașii lor de botez.

Primii care trebuie să pregătească tinerii pentru căsătorie sunt părinții care i-au născut. Ei îi cunosc cel mai bine pe fiii lor. Ei știu dacă sunt sănătoși, dacă au sau nu înclinație spre viața de familie, dacă sunt credincioși, dacă au sau nu posibilități să se întrețină material și spiritual și să conducă o familie; dacă sunt capabili să crească copii în frică de Dumnezeu, dacă iubesc Biserica, slujbele, oamenii, munca cinstită, cărțile sfinte ortodoxe și dacă au un bun preot îndrumător către Hristos.

Dacă tinerii îndeplinesc aceste însușiri firești și duhovnicești, părinții trebuie să discute cu ei, să-i îndrume, dându-le sfaturi și cărți bune de citit, arătându-le bucuriile și greutățile vieții de familie și deprinzându-i de mici cu ascultarea, cu rugăciunea și cu munca cinstită. Apoi să-i dea la timp la școală, să-i învețe o meserie sau să-i deprindă cu munca câmpului, ca să-și poată întreține singuri familia și să fie modele vii pentru copiii lor.

Pe lângă părinții trupești, un rol major la formarea tinerilor ortodocși, în vederea căsniciei, îl au preoții de parohie, adică părinții lor sufletești. Duhovnicul fiecărui tânăr are ultimul și cel mai hotărâtor cuvânt în viață. El știe și cunoaște pe fiecare dintre fiii săi sufletești, prin harul Duhului Sfânt. El știe dacă un tânăr dorește din toată inima să se căsătorească și să crească copii în iubire de Dumnezeu sau este chemat la o viață creștină mai înaltă. Dacă tânărul este din fire smerit, retras, iubitor de liniște și de rugăciune, el trebuie îndrumat de duhovnic spre teologie și spre viața călugărească, pentru ca nu cumva, greșind drumul, să sufere și să regrete până la moarte pasul făcut.

Preoții sunt datori să facă rugăciuni speciale către Dumnezeu și Maica Domnului pentru binecuvântarea căsătoriei fiilor lor duhovnicești, ca și pentru hotărârea lor în viață.

În al treilea rând, rudele apropiate și nașii de botez trebuie să-i ajute pe tineri la intrarea lor în viața de familie. Mare păcat fac rudele, prietenii de familie și cunoscuții care, în loc să-i ajute pe tineri la căsătorie, din invidie și din îndemnul diavolului, ei dezbină și  destramă unirea tinerilor prin vorbe rele, prin minciuni, calomnii și uneori prin vrăjitorie, pentru care vor da greu răspuns lui Dumnezeu. În aceste cazuri, tinerii și părinții lor sunt datori să se roage mult, cu post și metanii, să se spovedească și să urmeze sfatul duhovnicului.

Câte căi de mântuire sunt pe pământ, după învățătura Domnului nostru Iisus Hristos?

Iisus Hristos, Mântuitorul lumii, a rânduit trei căi pentru toți creștinii, și anume:

– Căsătoria, adică viața de familie prin Taina Nunții, pentru naștere de copii;

– Călugăria, prin renunțarea la familie și intrarea în viața monahală, pentru a urma numai lui Hristos, cum au făcut Sfinții Apostoli și mulți cuvioși părinți. Această cale este mult răspândită în Biserică;

– Curăția sau viața celibatară, adică trăirea în lume, necăsătorit, dar în desăvârșită feciorie și curăție, pentru dragostea lui Hristos și pentru slujirea Bisericii Lui, cum sunt preoții celibatari, fecioarele și văduvele credincioase, precum și creștinii ortodocși misionari. Această cale se mai numește și călugărie albă, fiind la fel de mult răspândită în sânul Bisericii lui Hristos, urmând modelul Domnului, al Maicii Domnului și al Sfinților Apostoli. Pentru a alege una din aceste feluri de viață creștină pe pământ, fiecare tânăr trebuie să se roage cât mai mult lui Dumnezeu, să citească multe cărți sfinte ortodoxe și să ceară sfatul duhovnicului său și al celor mai iscusiți părinți duhovnicești.

De la ce vârstă trebuie să înceapă pregătirea tinerilor pentru viață și pentru căsătorie?

Pregătirea pentru căsătorie nu trebuie să înceapă nici prea devreme, nici prea târziu. Dacă tinerii sunt din fire mai iubitori de lume, de cele pământești, să fie pregătiți pentru căsătorie mai din timp. Iar dacă sunt firi mai retrase, mai religioase, să nu fie grăbiți, ci să înceapă a fi pregătiți ceva mai târziu, pentru a-și alege singuri calea vieții. Pentru a nu greși, se cere, atât părinților, cât și fiilor lor, să se roage stăruitor lui Dumnezeu, spre a li se hotărî, de sus, calea vieții pe pământ.

De obicei, fetele trebuie îndrumate spre căsătorie, începând de la vârsta de 16-17 ani; iar băieții, de la vârsta de 18-19 ani. Biserica, precum și legile civile, opresc căsătoria fetelor sub 16 ani și a băieților sub 18 ani. Ce bine ar fi dacă preoții ar organiza în biserică întâlniri speciale cu tinerii necăsătoriți, pentru a-i pregăti cât mai bine pentru viață și pentru formarea unei familii creștine model!

Ce trebuie să facă tinerii îndoielnici, care nu se pot hotărî între căsătorie și călugărie?

Tinerii nehotărâți nu trebuie să fie siliți de părinți și de rude, nici spre căsătorie, nici spre viața monahală, ci să se roage pentru ei toată familia, cu post și slujbe la biserici, cerând ajutorul lui Dumnezeu și al Maicii Domnului, pentru alegerea și hotărârea lor, Apoi să-i ducă la duhovnici buni și să-i îndemne să nu cadă cumva în grele păcate trupești, care, de obicei, robesc pe tinerii ce amână căsătoria sau rămân văduvi. Căci cel dintâi diavol care biruiește pe tinerii necăsătoriți este desfrânarea.

Cum trebuie să se procedeze cu tinerii care amână căsătoria și doresc în taină să intre în viața monahală?

Toți acești tineri, ca și cei ce rămân văduvi, dacă se simt chemați de Dumnezeu la viața monahală, nu  trebuie siliți la căsătorie împotriva voii lor, nici nu trebuie opriți de părinți sau de rude să intre în cinul călugăresc. Căci Duhul Sfânt îi cheamă și îi alege să laude toată viața pe Dumnezeu și să se roage pentru ei, pentru familie și pentru toată lumea. Călugăria este logodire și unire duhovnicească pe viață cu Hristos, iar căsătoria este logodire și unire trupească cu femeia. Părinții care opresc și persecută pe fiii lor, ce vor să intre în viața monahală, fac un greu păcat, căci se împotrivesc poruncii Domnului, care spune: „Lăsați copiii să vină la Mine și nu-i opriți, căci a unora ca aceștia este împărăția cerurilor” (Matei 19, 14). Iar in alt loc zice: „Cel ce vrea să vină după Mine, să se lepede de sine; să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie” (Marcu 8, 34).

Ce păcat săvârșesc tinerii care făgăduiesc lui Dumnezeu că se duc la mănăstire, dar se căsătoresc? Dar cei ce promit să se căsătorească și apoi se duc la mănăstire?

Cei ce făgăduiesc să intre în viața monahală și apoi se căsătoresc, fac un greu păcat; căci ei s-au dăruit de bunăvoie lui Dumnezeu, apoi și-au călcat făgăduința. Dar prin spovedanie și canon aspru, sunt iertați. Iar cei ce renunță la căsătorie, chiar dacă au făgăduit, și se duc la mănăstire înainte de a se cununa și a greși cu mireasa, primesc cunună și răsplată de la Hristos. Căci așa au făcut mulți Sfinți și Cuvioși Părinți. Iar dacă au greșit trupește și au lăsat logodnica însărcinată, să se căsătorească. Aceștia nu mai au voie să intre în mănăstire.

Cum trebuie să se pregătească tinerii pentru căsătorie?

Îndată ce tinerii s-au cunoscut și s-au apropiat sufletește unul de altul în vederea căsătoriei, ei trebuie să dea slujbe la mai multe biserici și mănăstiri, ca Dumnezeu să le ajute, să-i lumineze, să le binecuvinteze gândul, să le unească inimile și să hotărască dacă este voia Lui ca aceștia să se căsătorească. Apoi, să se ducă Ia duhovnicii lor, să se mărturisească și să le ceară sfat ce să facă, spre a afla ce este de folos pentru viețile și sufletele lor.

De asemenea, să se roage cu post și metanii, ca Dumnezeu să le arate calea cea mai bună de urmat. În unele părți, tinerii postesc și se roagă stăruitor 40 de zile, citind zilnic, mai ales la miezul nopții, Acatistul și Paraclisul Maicii Domnului, precum și la Psaltire, ca să se facă voia lui Dumnezeu cu ei și să le binecuvinteze căsătoria. 

Atât tinerii, cât și părinții, trebuie să discute creștinește unii cu alții în vederea căsătoriei fiilor lor și să cadă cu toții de acord. Dacă părinții tinerilor sau chiar numai unul dintre ei, nu sunt de acord, să nu se facă nunta până când aceștia nu se învoiesc. La nevoie, să cheme preotul spre a-i împăca. După ce părinții și rudele au căzut de acord, să fie chemat preotul locului ca să cerceteze dacă nu cumva tinerii sunt rude, dacă se iau din iubire creștină sau din interes, dacă promit să se căsătorească pe viață, să nască toți copiii pe care îi primesc de la Dumnezeu și dacă făgăduiesc să asculte în toate de Biserică, de preot, de nași și să păzească toate poruncile Domnului.

Apoi tinerii cu părinții lor, cu rudele și cu preotul paroh respectiv, fixează ziua cununiei religioase, stabilesc nașii și fac pregătirile de nuntă, după rânduiala canonică ortodoxă.

Cu o săptămână sau două înainte de nuntă, tinerii miri sunt datori să facă o spovedanie din copilărie la duhovnicii lor, de obicei la același preot, și, dacă au dezlegare, să se împărtășească cu Trupul și Sângele Domnului.

Dacă se vor respecta cu sfințenie aceste rânduieli canonice, înainte și după căsătorie, acea familie va fi binecuvântată de Dumnezeu cu sănătate, cu pace, cu copii buni și cu mântuire.

Care sunt condițiile canonice obligatorii ale nunții creștine ortodoxe?

– Tinerii care vor să se căsătorească unul cu altul trebuie să trăiască în desăvârșită feciorie și înfrânare până după cununia religioasă, știind că, dacă săvârșesc păcate trupești înainte, sunt opriți de Sfânta Împărtășanie, mânie pe Dumnezeu prin păcatul desfrânării, le merge rău în căsnicie și nu vor avea pace duhovnicească în familie;

– Mirii, părinții și nașii trebuie să fie toți ortodocși, iar nu de altă religie catolici, sectanți sau atei că nu vor avea liniște și înțelegere în căsnicie și nu vor putea fi cununați la biserică până când nu se fac ortodocși;

– Mirii să se ia din cea mai curată și sinceră iubire unul față de altul, iar nu din plăcere trupească sau interese pământești;

– Să se oblige amândoi mirii că vor naște toții copiii pe care îi vor avea de la Dumnezeu și că le vor da o creștere și educație creștină bună, în duh profund ortodox; întrucât avortul, paza și desfrâul destramă familia și aduc suferință în viață și osândă veșnică după moarte;

– Părinții tinerilor, preotul de parohie și rudele să fie de acord cu căsătoria lor;

– Să nu fie rude apropiate unul cu altul și să respecte întru totul Canoanele Bisericii, ca să nu supere pe Dumnezeu și să aibă copii binecuvântați și sănătoși;

– Să nu se facă nunta în localuri publice cu muzică, cu beții și cu dansuri, care nu sunt creștinești; ci să se facă nuntă creștinească, în familie, după învățătura și tradiția sfântă a Bisericii noastre Ortodoxe;

– Mirii să se oblige în fața lui Dumnezeu că nu se vor înșela niciodată unul pe altul și vor păzi casa și cu patul neîntinat de păcatul desfrânării;

– Nașii mirilor să fie buni creștini și să aibă nume bun în societate;

– Tinerii miri să cunoască bine credința ortodoxă, să știe pe de rost rugăciunile începătoare, Crezul, Psalmul 50, Fericirile etc și să meargă regulat la slujbele Bisericii;

– Să aibă cărți religioase ortodoxe în casele lor, precum: Biblia, Noul Testament, Catehismul, CeasIovul, Psaltirea, Acatistierul, cărți de rugăciuni și alte cărți sfinte ortodoxe de învățătură;

– Să nu se urmărească prin căsătorie scopuri materiale (adunarea de averi) sau mândria și alte lucruri, care îndepărtează darul lui Dumnezeu de la ei.

Ce sfaturi trebuie să dea preotul tinerilor miri, înainte de căsătorie?

– Să-i învețe pe scurt credința ortodoxă și să le dea cărți de învățătură pentru a ști cum să-și crească copiii și cum să reziste împotriva sectelor;

– Să-i cerceteze dacă nu sunt rude de sânge, prin alianță sau rude spirituale;

– Să aibă amândoi un duhovnic bun, de care să asculte ca de Însuși Hristos, Mântuitorul lumii, la care să se spovedească regulat de cel puțin patru ori pe an;

– Să ducă viață curată, în feciorie și înfrânare, până după cununia religioasă;

– Să se mărturisească amândoi mirii cu o săptămână înainte de nuntă și, dacă au dezlegare, să se împărtășească cu Trupul și Sângele Domnului;

– În viață, să facă toate cu rugăciune, cu sfatul duhovnicului și cu învoirea ambilor soți;

– Să nască toți copiii pe care îi vor primi de la Dumnezeu, știind că avortul, paza conjugală și orice alte mijloace de a nu avea copii – medicamente anticoncepționale, băi speciale, injecții, sterilizări, operații etc – sunt metode diabolice de ucidere a vieții pe pământ și aduc celor vinovați boli, sărăcie, moarte timpurie, copii bolnavi și osândă veșnică;

– Să dea copiilor lor o frumoasă educație religioasă și morală, să-i ducă la biserică, să-i spovedească și să-i împărtășească regulat;

– Să se roage mult, după putere, acasă, pe cale, la lucru, cu post și metanii, după sfatul duhovnicului și să nu-și piardă timpul la televizor, la beții, la distracții și cu alte lucruri pierzătoare de suflet;

– Să țină toate posturile și zilele rânduite de Biserică, înfrânându-se de la mâncarea de dulce și de la trăirea conjugală;

– Să facă milostenie materială și duhovnicească, după putere, săracilor, bolnavilor și orfanilor;

– Să trăiască în pace cu toți oamenii și să nu se răzbune niciodată;

– Soții să nu se înșele unul pe altul prin desfrânare, nici să se certe, nici să cadă în beție, nici să divorțeze unul de altul până la moarte;

– În toate cazurile grele din viață să urmeze sfatul preotului duhovnic, sfatul părinților și al nașilor de cununie.

La urmă, preotul să binecuvânteze pe cei doi miri și să le dăruiască Sfânta Scriptură sau Noul Testament și o sfântă cruce — care nu trebuie să lipsească din nici o casă de creștini — ca semn că fiecare trebuie să-și ducă crucea căsniciei cu credință și răbdare până la sfârșitul vieții lor.

Ce sfaturi creștinești trebuie să dea tatăl fiului său înainte de căsătorie?

– Să facă nunta creștinească, cu cununie religioasă, fără muzică și dans, fără ceartă și beție, cum se cuvine creștinilor ortodocși;

– Să nu greșească trupește cu mireasa până după cununie, nici să trăiască în concubinaj, adică fără  cununie religioasă;

– Să nu facă nici un păcat de moarte, care îndepărtează pe Duhul Sfânt, adică: desfrânare, preadesfrânare, avort, pază de a nu avea copii, beții, bătăi, crime, petreceri păgânești, vrăjitorii, înjurături, fumat și alte păcate care ucid sufletul, smintesc pe oameni și distrug familia;

– Să nu-și bată soția, nici să trăiască cu ea în ceartă, în ură și în dușmănie; nici să o lase sau să o oblige să avorteze copii;

– Să trăiască în iubire creștină și în armonie cu părinții, cu rudele, cu socrii, cu nașii, cu preoții și cu toți oamenii;

– Să nu meargă niciodată la judecăți, la cârciumi, Ia teatre, la filme pornografice și de groază, la adunări sectare, în case unde se fac avorturi, petreceri păgânești, beții, desfrâu etc;

– Să nu se împrietenească niciodată cu oameni răi și bețivi, cu oameni certăreți, desfrânați, mincinoși, răzbunători și mai ales cu sectanți, ca să nu cadă în cursele lor;

– Să nu citească nici să aducă în casă cărți sectare, reviste și imagini pornografice, smintitoare de suflet;

– Să muncească cinstit, să-și crească copiii în frică de Dumnezeu, familia lui să fie model în societate, să nu lipsească de la biserică și să urmeze sfatul preotului, al părinților și al nașilor.

– La urmă, tatăl să-și sărute fiul și să-i dăruiască o carte sfântă – Ceaslovul sau Psaltirea – și o icoană mare cu Domnul nostru Iisus Hristos, ca să-i fie spre mântuire.

Ce sfaturi creștinești trebuie să dea mama fiicei sale, înainte de căsătorie?

– Să-și păstreze fecioria cu orice preț până la Cununia religioasă;

– Să fie supusă bărbatului ei în toate cele bune și sfinte, cum se cuvine femeilor creștine;

– Să-i spună că familia a fost întemeiată de Dumnezeu în Rai, că viața de familie este grea, este o cruce pentru întreaga viață și poate fi dusă până la capăt numai cu credință tare în Dumnezeu, cu rugăciune și răbdare;

– Să nu facă în viață nici un avort, adică ucidere de copii;

– Să-și crească copiii cu mare grijă, în dreapta credință și în frică de Dumnezeu;

– Să facă multe rugăciuni în familie, mai ales noaptea, cu post și metanii, împreună cu soțul și copiii ei;

– Să nu accepte, nici să practice vreo metodă de pază conjugală, pentru a nu rămâne însărcinată și a nu avea mai mulți copii;

– Să nu asculte de soțul ei, dacă o silește la păcate trupești interzise sau o obligă să facă avort, și să nu îndemne nici pe alte femei sau rude la pază, la avort și la divorț;

– Să nu divorțeze niciodată de soțul ei adevărat, oricât de rău ar fi el, nici să fugă din casă, abandonându-și copiii; ci să rabde mucenicește toate necazurile, jertfindu-se pe altarul familiei și să urmeze în toate sfatul duhovnicului, al părinților și al nașilor;

– Să se ferească, întotdeauna. de păcatul desfrânării cu alți bărbați, căci acesta distruge astăzi majoritatea familiilor și aduce pedeapsa lui Dumnezeu peste lume;

– Dacă în viață va fi vreodată alungată din casă de soț. fie că va fi sau nu vinovată, soția să nu divorțeze niciodată de soțul ei, nici să păcătuiască cu alt bărbat, nici să se căsătorească cu altcineva, cum ne învață Sfânta Biserică; căci soția credincioasă salvează familia, chiar dacă soțul ei este rău: iar soția rea și fără răbdare o distruge, chiar dacă soțul ei este bun. Când este tulburare și ceartă în familie, femeia împreună cu copiii ei să se roage mai mult lui Dumnezeu și să urmeze sfatul duhovnicului și al nașilor și astfel va veni din nou pacea Duhului Sfânt peste casa lor;

– Să se ferească în tot timpul vieții de vrăjitorie, de înjurături, de fumat, de îmbrăcăminte luxoasă și indecentă, care smintește pe copii și pe bărbați. Apoi să se ferească de sulimenirea feței și a trupului, de clevetire, de ceartă cu rudele, cu vecinii și cu soțul, de furt, de minciuni, de distracții, jocuri și petreceri lumești ucigătoare de suflet și de orice faptă rea, știind că pentru toate va trebui să dea socoteală înaintea Iui Dumnezeu;

– Să nu țină televizor în camera copiilor, căci televizorul aduce desfrâul în casă, smintindu-i și ucigându-le mintea și sufletul. Apoi să nu privească la filme și imagini pornografice, diavolești, nici să-și piardă timpul ascultând muzică, citind romane, făcând vizite și participând la distracții lumești, care duc la pierderea mântuirii și golesc sufletul și casele creștinilor de rugăciune, de pocăință și de harul Duhului Sfânt;

– Să fie întru toate curate, pașnice, tăcute, harnice, smerite și să-și îmbrace copiii cuviincios, iar nu după moda lumii de azi. Apoi, casele să Ie împodobească creștinește cu icoane, candele și lucruri modeste, iar nu cu obiecte și haine scumpe și imagini pornografice, păgânești;

– Ori de câte ori va fi tulburată casa ei, din cauza păcatelor, să sfințească casa, făcând aghiasmă, să se spovedească la preot, să facă mai multe rugăciuni și să urmeze sfatul duhovnicului și al preoților bătrâni;

La urmă, mama să-și sărute fiica și să se roage Iui Dumnezeu cu lacrimi pentru ea, ca să poată duce cu înțelepciune crucea căsătoriei. Apoi să-i dăruiască fiicei o carte de rugăciuni, o cruciuliță și o icoană mare cu Maica Domnului, ca să-i fie acoperământ și ajutor în viață.

Cum trebuie să răspundă mirii la sfaturile date în vederea căsătoriei, de către preot și părinții lor?

Mai întâi, făcând semnul Sfintei Cruci, să promită lui Dumnezeu, preotului și părinților care i-au născut, că vor respecta întru totul sfaturile lor, că vor rămâne până la moarte fii credincioși ai Bisericii Ortodoxe și că se vor sili să împlinească cu credință datoriile sfinte creștinești față de Dumnezeu, față de Biserică, față de familie și față de părinții lor trupești și sufletești.

Apoi să mulțumească din inimă părinților lor că i-au născut și crescut în frică de Dumnezeu și în dreapta credință; că i-au botezat în numele Preasfintei Treimi și i-au deprins să meargă pe calea mântuirii, dându-i la școală să învețe carte și cele de nevoie vieții, ca să poată trăi pe pământ.

La urmă, să-și ceară iertare în genunchi de la părinții lor pentru toate câte le-au greșit în viață și să le sărute mâinile, iar părinții, la rândul lor, să-și sărute copiii.

Ce trebuie să facă cei doi tineri care vor să se căsătorească, dacă părinții lor nu sunt de acord?

Să nu se căsătorească până când nu sunt de acord ambii părinți ai celor doi tineri. Să se roage mai mult lui Dumnezeu, citind Psaltirea și Paraclisul Maicii Domnului, cu zile de post, și să ceară sfatul preotului și al duhovnicului lor. Apoi, să se facă un consiliu de familie cu tinerii, cu părinții și rudele ambelor familii, la care să participe neapărat și preotul paroh. Ce se va hotărî în acest consiliu, aceea să facă tinerii! Căci, dacă se căsătoresc fără consimțământul ambilor părinți, nu le va merge bine în căsnicie și nu se vor putea împărtăși cu Sfintele Taine, până când nu vor fi iertați de părinți.

Ce trebuie să facă mirele sau mireasa, dacă unul sau amândoi au greșit mai înainte cu altcineva?

Dacă tinerii se iubesc sincer în Hristos și doresc să se căsătorească unul cu altul, chiar dacă mireasa a greșit cu altcineva, să se mărturisească amândoi la același duhovnic și să se roage mai mult, ca Dumnezeu să-i unească pe toată viața. Apoi mirele să ierte greșeala miresei și, urmând sfatul preotului, să se căsătorească, nemaiamintind niciodată miresei de acest păcat al tinereții. La fel să facă și mireasa, dacă știe că mirele ei ar fi greșit cu alte femei.

Dacă mirele nu acceptă căsătoria în această situație, să nu se căsătorească unul cu altul, căci o astfel de căsătorie fără iubire și iertare nu este de durată. Iar dacă amândoi mirii au căzut în păcate trupești și vor sincer să se căsătorească unul cu altul, să fie dezlegați de preotul lor și să se cunune la biserică, împlinind canonul ce li se va da de către duhovnic.

Ce trebuie să facă mirele care a greșit cu o tânără și a lăsat-o gravidă sau are și copii cu ea și vrea să se căsătorească cu altă femeie?

Canonic și creștinește mirele este obligat să se căsătorească cu femeia cu care a greșit mai înainte, mai ales dacă are și copii cu ea, iar noua lui logodnică trebuie să renunțe la el. Acest lucru trebuie să-l cerceteze la spovedanie preotul respectiv și să hotărască ce trebuie să facă cei doi tineri, dacă au și alte grave probleme canonice și morale.

În ce situație totuși un tânăr se poate căsători cu o tânără, deși a greșit un timp cu alta?

Un tânăr ce a greșit cu altă femeie, care are și copil cu ea, fără să aibă cununie civilă și religioasă, se poate căsători legal și canonic cu o altă tânără, numai în cazul în care femeia, cu care a trăit și a născut copilul, refuză căsătoria religioasă cu acel tânăr și dacă preotul paroh cercetează cazul și dă cuvenita dezlegare canonică. Dacă femeia cu copil nu renunță la el, în mod canonic el nu se poate căsători și cununa cu altă femeie.

În cazuri excepționale și dificile, se cere sfatul și binecuvântarea episcopului respectiv din eparhie.

În ce condiții canonice un tânăr sau o tânără, care n-au mai fost niciodată căsătoriți, se pot căsători legal și religios cu o persoană care a mai fost deja căsătorită și are și copii?

Un(o) tânăr(ă) necăsătorit(ă) se poate căsători cu o persoană care a mai fost căsătorită, numai în cazul în care acea persoană nu a fost cununată religios cu soțul dintâi sau i-a murit soțul, ori soția (soțul) s-a lepădat de Biserica Ortodoxă și s-a făcut sectantă (sectant), sau au fost rude.

În toate aceste cazuri, tinerii să ceară sfatul și aprobarea preotului și episcopului respectiv.

Ce trebuie să facă un tânăr sau o tânără ortodoxă, care dorește să se căsătorească cu cineva de altă religie creștină (catolic, armean, lipovean, luteran, reformat, sectant etc)?

Un tânăr sau o tânără ortodoxă se poate căsători cu o soție (soț) de altă religie creștină, numai dacă acea soție (soț) primește Botezul și Mirungerea ortodoxă, adică dacă renunță la religia sa și declară public că primește religia ortodoxă. Mai întâi trebuie să i se facă Botezul și Mirungerea ortodoxă, după ce a fost catehizat și abia după aceea, cununia religioasă în biserică. Altfel, nu se poate săvârși o asemenea căsătorie, care este total necanonică.

Se poate căsători un tânăr sau o tânără ortodoxă cu cineva care este mahomedan, evreu, budist, teosof, yoghin sau ateu? În ce condiții poate avea loc o astfel de căsătorie?

O asemenea nuntă se poate face numai dacă tânărul(a) care nu crede în Hristos – sau este teosof, yoghin etc -, primește Botezul ortodox și acceptă să practice religia ortodoxă. Numai după îndeplinirea acestor condiții obligatorii, cei doi tineri se pot logodi și cununa în Biserică. Fără aceste condiții, nu se pot căsători tineri ortodocși cu tineri păgâni, adică necreștini, cu atei sau cu tineri de altă religie creștină.

Cei ce se căsătoresc, totuși, cu tineri păgâni, atei sau sectanți, care refuză Botezul ortodox, nu pot fi niciodată cununați și trăiesc în desfrânare și concubinaj, spre a lor osândă. Aceștia nu pot da slujbe la biserică, nu pot fi nici spovediți, nici uniți cu Hristos, nici înmormântați cu preot la cimitir, până nu primesc Botezul ortodox.

Ce păcat greu săvârșesc acele femei ortodoxe, care renunță la Biserica lui Hristos și se căsătoresc cu soți păgâni, pentru bani și desfrâu?

Acele femei ortodoxe care se lasă amăgite de bani, de daruri sau de plăceri trupești și se căsătoresc, spre a lor osândă, cu bărbați păgâni care nu cred în Hristos – ba încă renunță și la credința ortodoxă, la părinți și la patrie și pleacă în țări străine pentru scopuri pământești – sunt considerate lepădate de Hristos, apostate, și nu pot fi pomenite niciodată la slujbele Bisericii, neavând mântuire. Dacă totuși trăiesc în concubinaj cu păgâni, dar de credința ortodoxă nu s-au lepădat, se osândesc ca femei desfrânate și nu pot fi pomenite la Biserică, până ce nu părăsesc bărbații necreștini cu care trăiesc sau îi conving să treacă la Ortodoxie și să se pocăiască de păcatele lor. În toate cazurile de acest fel să se ceară sfatul preotului și al episcopului locului.

Dacă asemenea căsătorii nu se pot desface și soțiile sunt încă ortodoxe, să-și boteze măcar copiii în religia ortodoxă și să le dea o educație creștină. Altfel, fără pocăință și fără Botezul ortodox, fără Spovedanie și căință până la moarte, nu pot avea mântuire.

În ce condiții se pot căsători doi tineri care au mai fost căsătoriți o dată și dacă au sau nu copii din prima căsătorie?

Soții rămași singuri din prima căsătorie, se pot căsători a doua oară în următoarele condiții:

– Dacă soțiile sau soții din prima căsătorie au decedat;

– Dacă nu au avut copii din prima căsătorie;

– Dacă femeia văduvă nu are mai mult de 40 de ani, iar bărbatul mai mult de 45 de ani, în speranța că vor avea copii din a doua căsătorie;

– Dacă au divorțat din motive canonice legale, aprobate de Biserică. Adică dacă cei doi soți sunt rude apropiate, dacă soțul sau soția au unele infirmități sau vreo boală ascunsă și nu au putut conviețui sau naște copii; dacă soțul (soția) dintâi este vrăjitor, ateu, păgân, de altă lege, ori homosexual sau sodomit; și dacă unul sau amândoi sunt infirmi, demenți, preadesfrânați vădit, etc;

– Dacă unul din soți a intrat în viața monahală, cu consimțământul celuilalt.

Toate aceste cazuri trebuie să fie cercetate de preot și nimic să nu se facă fără dezlegarea lui și, la nevoie, a episcopului.

Ce trebuie să facă mirele sau mireasa, dacă nu se căsătoresc din dragoste, ci sunt siliți de părinții lor, pentru avere sau alte scopuri pământești?

Orice căsătorie făcută cu scopuri pământești și la îndemnul părinților, de obicei nu durează, fiind însoțită de certuri și necazuri. De aceea, tinerii trebuie, întâi de toate, să se ia din iubire sinceră. Cei doi tineri nu trebuie să se căsătorească la porunca părinților, ci să amâne căsătoria și să se roage lui Dumnezeu, urmând sfatul preotului, până când ei singuri se vor hotărî din inimă să se unească unul cu altul.

Ce trebuie să facă tinerii care vor să se căsătorească, fiind rude apropiate (veri, cumnați, nepoți)?

Aceștia să nu se căsătorească dacă sunt rude până Ia gradul al șaptelea, căci cei ce se căsătoresc cu rude săvârșesc un greu păcat, făcând amestecare de sânge, iar preotul care cunună asemenea rude cade sub pedeapsa Sfintelor Canoane.

Ce trebuie să facă mireasa (mirele) dacă viitorul ei(lui) soț(soție) nu vrea să aibă copii sau acceptă să nască doar unul sau doi copii?

În această situație mireasa să refuze căsătoria cu un soț care o va obliga să-și ucidă copiii dăruiți de Dumnezeu. Fiindcă nu este păcat mai mare pentru cei căsătoriți decât uciderea de copii. La fel să procedeze și mirele, dacă viitoarea lui soție nu vrea să aibă copii. Un creștin adevărat nu are voie să se căsătorească cu o ucigașă de copii. Iar dacă unul din miri, sau amândoi, acceptă să nască numai un copil sau cel mult doi, să se căsătorească, cu condiția ca după nașterea celor doi copii să trăiască în deplină înfrânare conjugală, ca doi frați. Altfel, preotul nu poate să cunune pe tinerii care refuză nașterea firească de copii și nu promit să se înfrâneze trupește.

Care este vârsta canonică pentru o căsătorie legală?

Femeia se poate căsători de la vârsta de 16 ani până la cel mult 60 de ani, cu condiția să nu mai fi fost căsătorită în viață. Bărbatul se poate căsători legal de la vârsta de 18 ani până la vârsta de 70 de ani, dacă n-a mai fost căsătorit vreodată. În afara intervalului dintre aceste limite de vârstă, atât bărbații, cât și femeile nu se mai pot căsători. În cazul în care cineva răpește o fată minoră și o ia de soție, înainte de vârsta legală canonică admisă pentru căsătorie, acela este pedepsit aspru și de  legile civile și de cele bisericești.

Cine nu se poate căsători în viață?

Potrivit canonului 21 Apostolic, nu se pot căsători cei ce sunt anormali la trup (fameni, castrați, infirmi din naștere), cei nebuni, cei reduși mintal din naștere și cei îndrăciți (epileptici în stare gravă).

Doi tineri nu se pot cununa religios și căsători legal, dacă amândoi sau unul dintre ei se află în unul din următoarele cazuri:

– Este deja căsătorit(ă) cu alt soț (soție);

– Logodnica (mireasa) este deja însărcinată cu alt bărbat;

– Logodnicul este deja călugărit, hirotonit preot sau condamnat la închisoare pe o perioadă mai mare.

Ioanichie Bălan; Călăuză ortodoxă în familie și societate vol. 2