Un pescar ducea cu barca pe cineva. Pasagerul îl tot zorea:
— Mai repede, că întârzii la muncă!
La un moment dat, a văzut că pe o vâslă scria „roagă-te”, iar pe cealaltă, „trudește”
— De ce ai scris așa? — a întrebat.
— Spre aducere-aminte — a răspuns pescarul. Ca să nu uit că trebuie și să trudesc, și să mă rog. — Bun, de muncit, bineînțeles, toată lumea trebuie să trudească, dar să te rogi — și aici omul nostru a dat din mână a lehamite — nu e obligatoriu. Nimeni n-are nevoie de asta. De ce să pierzi vremea cu rugăciunea?
— Nimeni n-are nevoie, zici? — întrebă pescarul și scoase din apă vâsla pe care scria „roagă-te’ , începând să tragă la o singură vâslă. Barca a început să se învârtă pe loc.
— Vezi cum e truda fără rugăciune: ne învârtim pe loc și nu mai mergem deloc înainte.
din cartea: De ce nu sunt înger – povești de trecut timpul cu folos
viagra usa cialis paypal viagra best price viagra