Binecuvântat să fie numele Tău, Doamne, în veci, că m-ai încercat cu ispitele și necazurile acestea! Dacă nu le pot înlătura, nu-mi rămâne decât să alerg la Tine, să-mi dai ajutor și să mi le faci de folos. Doamne, iată necazurile au venit peste mine și inima mea cea bolnavă este sfâșiată de durerile ce o apasă! Și acum ce voi zice?… Părinte al îndurărilor, durerile m-au înconjurat, scapă-mă de ceasul acesta! Vremea de necaz a venit, însă pentru ca să facă să strălucească slava Ta și să mă scape, după ce mai întâi m-am umilit. Fie-Ți milă, Doamne, și mă ajută! Ce mă voi face și unde voi ajunge fără Tine, eu sărmanul? Doamne, mai dă-mi încă putere să sufăr! Sprijinește-mă, Dumnezeul meu, și nu mă voi teme, oricât de grea va fi ispita aceasta.
Și acum ce voi mai grăi? Doamne, fie voia Ta. Pe drept am suferit greutatea durerii! Tot mai trebuie să sufăr; umple-mă, Doamne, de răbdare, până ce va trece furtuna și se va face iarăși liniște. Numai Mâna Ta cea puternică poate să depărteze ispita dinaintea mea și să-i micșoreze tăria, așa cum ai făcut de atâtea ori cu mine, ca să nu fiu cu totul strivit de necazuri. Pentru mine e foarte greu să schimb răul în bine; pentru Tine însă e foarte ușor. Aceasta este lucrarea dreptei Celui Atotputernic.
În poporul nostru este înrădăcinat obiceiul creștin ca, în vreme de necaz, rugăciunea să fie însoțită și de post. Mama postește pentru copilul bolnav. Fratele postește pentru fratele plecat în străinătate. Prietenul pentru prietenul său rătăcit și lipsit de credință. Dacă n-ar fi dat roade bune și folositoare, acest obicei s-ar fi stins de mult. Dar el dăinuiește și în zilele noastre întunecate și se tot răspândește.
[…] pe Sfinții Părinți și însușiți-vă acele învățături care să vă apere în vreme de ispită, pe care le auziți și la biserică și la masă. Și să ajute Preasfântul Dumnezeu și Maica […]
Sunt foarte multe lucruri de spus . Dar îi mulțumesc Bunului Dumnezeu căci are grijă de toți și de toate. Doamne ajută