Un călugăr ortodox este împlinitorul poruncilor lui Hristos, creștin desăvârșit, următor și dimpreună părtaș patimilor lui Hristos, Mucenic în toate zilele, singur, de bună voie moare în ostenelile cele duhovnicești. Călugărul este stâlpul răbdării, adâncul smereniei, izvorul lacrimilor, vistieria curăției, defăimătorul a toate cele frumoase, dulci și prea slăvite ale lumii acesteia. Călugărul este sufletul cel cu durere în neîncetată aducere aminte de moarte, învățând aceasta și când priveghează și când doarme. Călugărul este nevoința cea firească și neîncetată și păzirea cea neîmpuținată a simțurilor. Călugărul este orânduiala și așezământul celor fără de trup care se lucrează în trupul cel de țărână, cel ce ține numai de ale lui Dumnezeu în toată vremea, în tot locul și în tot lucrul.
Și nu este lui cu putință a sta neîncetat înaintea lui Dumnezeu, dacă nu se va da spre Dumnezeu cu toată inima, în toate nevoile și să se lepede de toată grija. Când vei voi să începi fapta cea bună, mai înainte pregătește pentru ispitele care vor veni asupra ta și abia atunci să începi a lucra faptele cele bune. Să nădăjduiești spre Dumnezeu neîndoindu-te nicidecum cu mintea. Căci este obiceiul vrășmașului în acest fel: dacă vede pe om că a început a viețui bine cu călduroasă credință, atunci îl întâmpină pe el cu ispite de multe feluri și înfricoșate, ca, din aceasta înfricoșându-se, să-i scadă voința cea bună, iar dacă te vei pregăti mai înainte pentru ispitele ce vor veni asupra ta pentru lucrarea faptelor bune, atunci să te ferești de oameni. Cel ce se îndoiește de ajutorul lui Dumnezeu, acela și de umbra lui se teme și fără de ispitire. La fiecare om știința lui să-i fie învățător și mustrător. În tot lucrul până nu vei socoti fiecare cuvânt, să nu-l rostești. Tot lucrul ce se face în grabă nu este bun.
Ia aminte cu înțelegere și cu dinadinsul, călugăre! Păzește-te pe sine cu mare ferire, de vreme ce umbli prin mijlocul patimilor și a lațurilor în fiecare ceas. Din toate părțile patimile te înconjoară, din toate părțile sunt curse întinse, și ferește-te să nu fi prins de vrășmașul în patimi și în curse.
Multă nevoință trebuie celui ce este cu trup să se lupte cu cei fără de trup, unul cu mii are să se lupte. Multe lacrimi trebuiesc, multă răbdare, multă osteneală și ferire. Mulțime de ochi ne trebuie din toate părțile, căci se ridică asupra noastră ca un leu răpitor, duhul cel rău și meșteșugăreț, dar Domnul este cu noi. Căci are mai mult decât șapte mii de ani de când se deprinde în a vâna pe om. El nici nu mănâncă, nici nu doarme, nici se odihnește, ci de-a pururea caută pierzarea noastră în tot felul.
Spunea Sfântul Antonie: m-am rugat lui Dumnezeu, cerând ca să-mi arate cu ce ajutor este înzestrat monahul prin darul Călugăriei. Și mi-a arătat făclie mare de foc și ceată de Îngeri cu paloșe care înconjurau pe călugărul care dorește să se mântuiască. Și s-a auzit glas de la Duhul Sfânt, zicând către Îngeri: în toată viața lui să nu vă depărtați de la el (adică de la călugăr). Și când am văzut așa de mare ajutor am oftat, zicându-mi în sine: Vai ție, Antonie, cât ajutor îți trimite spre pază, iar tu te lenevești! Apoi m-am rugat iarăși și am zis: Doamne, cum de calcă și înșală diavolul pe călugăr, când el este înconjurat de atâta ajutor? Și am auzit iarăși glasul acela, zicându-mi: Vei ști că diavolul nu are putere să biruiască pe călugăr, căci prin întruparea Mea am sfărâmat puterea Iui, însă fiecare se biruiește de a sa trândăvie și nepurtare de grijă (adică nu se sârguiește). Iar eu am zis: Doamne, oare toți monahii au acest ajutor? Și mi-a arătat Domnul mulțime mare de monahi și fiecare din ei aveau același ajutor pe care îl văzusem întâi, adică câte o făclie mare de foc și câte o ceată de Îngeri.
Când am văzut aceasta, am zis: Fericit este neamul creștinilor și cu deosebire fericit este neamul călugăresc, având în ajutor pe un asemenea Stăpân bun, iubitor de oameni și milostiv. Deci, și noi, fraților să ne îngrijim fără de lenevire pentru mântuirea sufletească spre a ne învrednici împărăției cerești cu darul și cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, Căruia se cuvine slava dimpreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, în vecii vecilor. AMIN.
Sfântul Ioan Iacob Hozevitul, Hrană duhovnivcească
[…] Teoctist se afla unul din ucenici, adică Sfântul Cuvios Timotei, care din tinerețe a primit viața monahicească și se nevoia în post, în înfrânare și în rugăciunile cele de toată noaptea, omorându-și […]