Unde este locul Raiului?

Ce știm din Sfânta Scriptură și de la Sfinții Părinți despre rai? Sfânta și dumnezeiasca Scriptură ne vorbește despre rai, zicând: Și a sădit Dumnezeu rai în Eden, către răsărit, și a pus acolo pe omul pe care l-a făcut. Și a făcut Dumnezeu să răsară din pământ tot pomul frumos la vedere și bun la mâncare; și pomul vieții și mijlocul raiului, precum și pomul cunoștinței binelui și răului (Fac. 2, 8-9).

Sfântul Ioan Damaschin zice așa despre rai: „Pentru că Dumnezeu a vrut să facă pe om dintr-o fire văzută și una nevăzută, după chipul și asemănarea Sa (Fac. 1, 26), ca pe un înger și stăpân al întregului pământ și al celor ce sunt întru el, i-a zidit omului înainte un fel de palat împărătesc, în care, trăind va avea viață fericită.

Acesta este raiul dumnezeiesc, plantat în Eden cu mâinile lui Dumnezeu, cămară a întregii bucurii și veselii; căci Eden înseamnă desfătare și este situat în partea de răsărit, mai sus decât tot pământul. Are o climă temperată și este luminat de un aer foarte fin și curat, acoperit de plante veșnic înflorite, plin de miros de bună mireasmă, umplut de lumină, depășind noțiunea oricărei frumuseți și podoabe simțite; un ținut cu adevărat dumnezeiesc și o locuință vrednică de cel făcut după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. În el nu locuia nici o ființă rațională, ci numai omul, plăsmuirea mâinilor dumnezeiești” (Sfântul Ioan Damaschin, Dogmatica, cap. 11, Despre paradis).

Sfântul Vasile cel Mare, arătând din Sfânta Scriptură că raiul a fost zidit de Dumnezeu la răsărit, zice: „Și a sădit Dumnezeu raiul în Eden, spre răsărit, și a pus acolo pe omul pe care l-a plăsmuit. Să înțelegem, deci, ascultătorilor, sădire vrednică lui Dumnezeu și rai cuviincios iubirii de podoabă al unui Ziditor ca Acesta atât de mare”.

Apoi, arătând că nu cu lemne de obște a fost împotrivit raiul, zice același Sfânt Părinte: „Dacă cu lemnele cele de obște ar fi fost plin raiul, s-ar fi cuprins cu adevărat întru facerea cea dintâi a sadurilor și nimic cu ar fi fost trebuință de sădirea cea mai aleasă și mai deosebită… Dar acum, mult mai deosebite și cu chipul și cu gusturile și cu neamurile, sadurile cele din sine, care mai înainte răsăriseră din pământ, sunt felurile copacilor sădiți de Dumnezeu în rai” (Hexaimeron).

Unde este locul raiului și care este originea lui? Cât privește locul raiului, Sfântul Vasile cel Mare nu arată locul geografic unde a fost anume. Ci zice doar atât: „Deci acolo a sădit Dumnezeu raiul unde nu era sila vânturilor, nu nepotrivire a celor patru stihii și patru vremi ale anului, nu grindină, nu trăsnete care lovesc, nici înghețare de iarnă, nici umezeală de primăvară, nici înfocare de vară, nici uscăciune de toamnă… Acolo floarea nu puțină vreme strălucește… buna mireasmă este fără de saț, frumoasa vopseală veșnic strălucește…

Acolo sunt neamuri și feluri de păsări, care prin floarea aripilor și prin dulcea viersuire a glasului, dulceață pre minunată adaugă celor ce se văd, încât să se ospăteze omul prin toate simțirile: pe unele văzându-le, pe altele auzindu-le, pe altele pipăindu-le, pe altele mirosindu-le și din altele gustând”. (Hexaimeron, Cuvânt pentru rai).

Despre rai, atât Sfânta Scriptură, cât și dumnezeieștii Părinți, ne arată că locul lui este la răsărit. Raiul se mai numește și „Paradis”, care în limba persană înseamnă grădină plină de saduri și flori. În limba ebraică raiul se zice „Pardos”. Teofilact al Bulgariei și Sfântul Nicodim Aghioritul spun să nu se confunde raiul cu cerul, pentru că altul este cerul și locul raiului.

În cartea Ușa pocăinței tipărită în limba română la Brașov, în anul 1812, scrie: „Drumul cerului se face prin pogorâre, după cum și drumul iadului se face prin suire; și măcar că cerul este deasupra creștetului nostru, iar iadul este sub picioarele noastre, cu toate și să te pogori, pentru că este scris în Sfânta Scriptură: Tot cel ce se înalță pe sine, se va smeri, iar cel ce se smerește pe sine se va înălța (Luca 14, 11)”.

Cât privește originea raiului el a fost creat de Dumnezeu odată cu crearea primului om, căruia i-a fost încredințat să-l lucreze și să-l stăpânească. Altceva este raiul și altceva este Împărăția Cerurilor. Raiul a fost destinat omului înainte de cădere, în care stau și sufletele drepților până la judecata de apoi, fiind numit și sânul lui Avraam; iar Împărăția Cerurilor este locul unde se află scaunul și slava Preasfintei Treimi și unde vor intra sufletele drepților după judecata de apoi, fiind numită și fericirea veșnică (Matei 25, 46).

Cleopa Ilie, Ne vorbește părintele Cleopa vol. 4