Unde să căutăm mântuire?

Există poate un moment în viața noastră în care ne întrebăm unde să căutăm mântuire în lumea aceasta înșelătoare. Orice creștin, care este renăscut prin Sfântul Botez, trebuie să știe că a devenit fiu al lui Dumnezeu după har și să înțeleagă îndatorirea pe care a luat-o asupra sa: împlinirea sfintelor Lui porunci, prin care dă mărturie despre credința și dragostea sa către Dumnezeu.

Unde și cum putem învăța regulile credinței și cum să le împlinim? Biserica, mama noastră, e stâlpul și temelia adevărului (I Tim. 3, 15)! Dumneavoastră, ca fiu al Bisericii Ortodoxe, trebuie să cinstiți și să păziți cu sfințenie dogmele, rânduielile, regulile și legiuirile ei, care ne duc drept la ținta noastră — mântuirea. Trebuie să faceți asta deoarece ele au fost lăsate de Sfinții Apostoli, de Sfintele Sinoade a toată lumea și de păstorii cei de Dumnezeu insuflați ai Bisericii, cărora Domnul nostru Iisus Hristos le-a spus prin Apostoli: Cel ce vă ascultă pe voi pe Mine Mă ascultă, și cel ce se leapădă de voi, de Mine se leapădă; iar cine se leapădă de Mine se leapădă de Cel ce M-a trimis pe Mine (Lc. 10, 16). și: Cine nu va asculta de Biserică să-ți fie ție ca un păgân și vameș (Mt. 18, 17). Așadar, orice creștin ortodox este dator să se supună învățăturilor și rânduielilor bisericești, care sunt întemeiate pe cuvântul lui Dumnezeu, fiindcă Hristos Însuși este piatra din capul unghiului Bisericii și Capul ei, și în ea nu este nici o rânduială potrivnică cuvântului lui Dumnezeu.

Sunt însă unii oameni care înțeleg cum vor Sfânta Scriptură și, îngăduitori cu patimile proprii, nu numai că nu consideră necesară îndeplinirea legiuirilor bisericești, ci își alcătuiesc singuri reguli, de capul lor, lucru prin care păcătuiesc foarte mult, și dacă nu se vor pocăi se vor afla fără de răspuns la judecata lui Hristos. Ei nu se gândesc că nu le-a dat nimeni voie să judece cu privire la legiuirile Bisericii și chiar să o judece pe ea însăși. Sfântul Apostol Pavel ne învață că Domnul nostru Iisus Hristos a dat Bisericii Sale pe unii apostoli, pe alții proroci, pe alții evangheliști, pe alții păstori și învățători (Efes. 4, 11), și altundeva: Cum vor propovădui, de nu vor fi trimiși? (Rom. 10, 15).

Atunci când a fost nevoie să legiuiască ceva cu privire la credință, la dogme, la rânduieli, Biserica, cu porunca binecredincioșilor împărați, a strâns Sinoade a toată lumea, alcătuite din patriarhi și din episcopi și din alți păstori și învățători ortodocși, care, cugetând la cele de trebuință, doborau ereziile apărute și statorniceau reguli care să fie ținute la fel peste tot. În Sinoadele acestea lucra Însuși Sfântul Duh spre întărirea în dreapta credință, așa că învățătura Bisericii noastre Ortodoxe a fost încă din vechime cercetată drept și evlavios, hotărnicită și întărită de Sfintele Sinoade a toată lumea. Nu e îngăduit a adăuga ceva sau a schimba ceva din rânduielile lor: datoria noastră este de a cinsti cu sfințenie rânduielile Bisericii și de a ne supune lor, iar dacă nu le împlinim, ci, din neputință sau nepăsare sau rătăcire, le încălcăm, trebuie să ne dăm seama că suntem călcători de lege, să ne căim, să ne smerim și să ne îndreptăm. Domnul va căuta atunci spre noi, și ne va ierta păcatul, și ne va ajuta să împlinim aceste rânduieli. Asta trebuie să facem, nu să le tăgăduim, socotindu-le de prisos ori fără folos și gândindu-ne cum să scăpăm de legăturile conștiinței, care ne împovărează pentru călcările de lege cutezate. Se înșală cei care fac aceasta! Unii vor spune, poate, că regulile și rânduielile Bisericii nu sunt așezăminte dumnezeiești — dar nu este poruncă dumnezeiască să ascultăm de Biserică și de păstorii acesteia? Din neascultarea de această poruncă au luat naștere atâtea rătăciri și erezii: cine cum a înțeles, așa a și rânduit, rupându-se de unitatea Bisericii.

Noi însă, lăsându-i pe aceștia și nebăgând în seamă învățătura lor, neluând asupra noastră sarcina de a judeca, ci lăsând-o în seama Domnului nostru Iisus Hristos, trebuie să ne uităm la noi înșine și, aflându-ne în Biserica Ortodoxă, pe temelia învățăturii ei să ne clădim mântuirea prin împlinirea poruncilor Domnului. Văzându-ne neputința, să cerem ajutor de la Dumnezeu, dar prin rugăciune smerită, ca cea a vameșului, nu ca a fariseului, și să avem întotdeauna mustrare de sine în inimă, să avem și inimă aplecată spre miluirea aproapelui și spre împreună-pătimirea față de el, să îl ajutăm pe aproapele în nevoi, să fim îngăduitori față de neputințele lui, să-i iertăm când ne necăjesc și, dacă se întâmplă să facem, cu ajutorul lui Dumnezeu, ceva bun, să punem nu pe seama noastră, ci pe seama ajutorului dumnezeiesc, iar mai ales să ne amintim de păcătoșenia noastră cu nădejdea în milostivirea lui Dumnezeu, lucru care ne duce la smerenie și acoperă neajunsurile noastre în fața Milostivului nostru Domn, Ce S-a smerit pe Sine chiar până la chipul robului.

Primiți această mică învățătură și, dacă ea va aduce roadă și veți găsi în ea folos și mijloc pentru dobândirea credinței vii și pentru liniștirea inimii dumneavoastră, dați mulțumită lui Dumnezeu, Care vrea ca toți să se mântuiască și la cunoștința adevărului să vină.

Sfântul Macarie de la Optina; Învățături