Unde se află iadul și care este originea lui? Despre iad știm din dumnezeiasca Scriptură că este loc de chin (Matei 18, 8; Matei 23, 33; Marcu 9, 43; Luca 16, 23, 28). Știm că în iad suferă trupul și sufletul celor păcătoși (Matei 5, 30; Matei 18, 9). Știm că în iad este pedeapsă veșnică (Dan. 12, 2; Matei 25, 46). Iadul are foc veșnic (Matei 18, 8), flacără veșnică; are râu de foc (Apoc. 20, 10; Apoc. 19, 20); are foc nestins (Is. 66, 24; Marcu 9, 43); are foc mistuitor (Is. 33, 14); are gheena focului (Matei 5, 22; Matei 10, 28; Matei 18, 9); are tartar (II Petru 2, 4; Apoc. 20, 1); acolo este viermele, plângerea și scrâșnirea dinților (Matei 13, 42; Matei 51, 50), cum spune Domnul nostru Iisus Hristos.
Dumnezeiescul Părinte Ioan Gură de Aur, arătând cât de mult folos aduce omului cugetarea la iad, zice: „Dacă la gheenă totdeauna vom gândi, nu vom cădea degrabă în gheenă”. Și iarăși: „Nimeni din cei ce au înaintea ochilor gheena nu va cădea în gheenă”. (Împărțire de grâu, Cuvânt despre judecata cea viitoare)
Iar unde este locul iadului, după Sfânta Scriptură, aceasta ni-l arată dumnezeiescul Apostol Pavel în Epistola sa către Efeseni, zicând: Iar aceea că S-a suit, ce înseamnă decât că S-a pogorât în părțile cele mai de jos ale pământului. Apoi zice: Cel ce S-a pogorât, Acela este Care S-a și suit mai presus decât toate cerurile, ca pe toate să le umple (Efes. 4, 9-10).
Deci, iată mărturia Sfintei Scripturi despre locul iadului. Locul lui este în „părțile cele mai de jos ale pământului”, adică adâncul cel nemăsurat al văzduhului. De aceea și dumnezeiescul Părinte Ioan Damaschin, înțelegând acest lucru din Sfânta Scriptură, zice astfel în cântările sale: „Pogorâtu-Te-ai întru cele mai de jos ale pământului și ai sfărâmat încuietorile cele veșnice, care țineau pe cei legați, Hristoase, și a treia zi, precum Iona din chit, ai înviat din mormânt” (Slujba Învierii, pesna a 6-a).
În cartea Ușa pocăinței tipărită în limba română la Brașov, în anul 1812, scrie: „Drumul cerului se face prin pogorâre, după cum și drumul iadului se face prin suire; și măcar că cerul este deasupra creștetului nostru, iar iadul este sub picioarele noastre, cu toate acestea, ca să ajungi în cer este trebuință să te smerești și să te pogori, pentru că este scris în Sfânta Scriptură: Tot cel ce se înalță pe sine, se va smeri, iar cel ce se smerește pe sine se va înălța (Luca 14, 11)”.
Cât privește originea iadului, el a fost creat de Dumnezeu pentru îngerii căzuți, care s-au prefăcut în diavoli, înainte de crearea omului, adică în clipa când Lucifer a cugetat „să fie asemenea” cu Dumnezeu.
Sfântul Ioan Hrisostom a răspuns celor ce întrebau: „Unde-i iadul?”, așa: „Întrebi în ce loc să fie oare iadul? Pentru ce? Trebuie a ști că este, dar nu unde se află. Să nu căutăm unde este iadul ci să căutăm a ne feri de el… Întrebi unde va fi gheena? După mine va fi undeva afară din lumea aceasta. Precum închisorile și minele infernale sunt departe, așa și gheena va fi afară din lumea aceasta„.