În viața Sfântului Martin Episcopul de Tours găsim următoarea povestire ciudată: Sfântul Martin era foarte milostiv. Atât de milostiv încât pe vremea în care era soldat i-a dat unica sa mantie unui sărac. Cu toate acestea, de fiecare dată, unii cerșetori șchiopi și semiparalizați când îl vedeau pe Sfântul Martin, se fereau din calea lui.
Și știți de ce? Deoarece vedeau cum Sfântul Martin făcea pe lângă actele de milostenie, și multe minuni. Da, văzând minunile lui, oamenii aceia se temeau ca nu cumva la un moment dat să-i vindece și pe ei.
Erau șchiopi și paralizați. Însă din milosteniile altora, trăiau bine. Fără muncă și fără efort. În timp ce dacă erau sănătoși trebuia să muncească. S-au gândit bine și au preferat să rămână cu handicapurile lor! Așa de fiecare dată când îl vedeau pe Sfântul Martin, se fereau din drumul sau ca sa nu le facă bine, și să piardă milosteniile de la alții.
Oare se găsesc astăzi oameni care să urmeze după exemplul lor? Există o decădere și mai rea decât aceasta?
Și încă cum. Câți nu-i imită. Câți nu evită sistematic să se apropie de preoți, și să citească cuvântul lui Dumnezeu, din teamă să nu-și deschidă ochii, și să fie obligați să-și schimbe modul de viață. Nu sunt oamenii vrednici să fie plânși de nimeni, dar ei există.
Traducere din limba elina: Sfânta Mănăstire Pantocrator
[…] vremea când Sfântul Martin se afla în mare nedumerire și întristare, neștiind ce să facă, s-a arătat înaintea lui un […]