Cuvânt de folos

Cuvintele sunt cărările faptelor

Unui părinte, despre zestrea aducătoare de „nenoroc”

Dumnezeu ți-a dăruit un singur copil: o fiică. Și tu ai irosit acest dar fără chibzuință. Ți-ai băgat în cap că îți vei putea face fericită unica fiică doar printr-o zestre mare. Și ai neglijat în privința fiicei tale tot ce aduce cu adevărat fericire omului în această lume: și educația, și purtarea, și inima, și sufletul. N-ai făcut altceva decât să aduni bani de zestre. Gândeai: „Cu cât mai mare zestrea, cu atât mai sigură fericirea”. Ai vrut să-ți faci copilul cât mai scump și să cumperi un ginere cât mai scump. La gândul prostesc ai adăugat și fapta nedreaptă, și anume când tovarășul tău de afaceri a murit i-ai furat prin socoteli mincinoase partea și astfel i-ai lipsit de pâine soția și copiii. Ai umplut cu bani carnetul de economii al „înzestratei” tale, dar și sufletul tau cu nedreptate. Așadar, pe prostie și nedreptate ai zidit fericirea celei mai dragi făpturi, pentru care trăiai și munceai. Ce-i de mirare că ceea ce s-a zidit pe o asemenea temelie s-a prăbușit și a căzut — pe tine și pe fiica ta? Ai uitat — dacă vei fi știut vreodată că sfintele ceruri pedepsesc crunt prostia și nedreptatea.

Pețitori lacomi de parale au dat năvală în casa ta. Și unul dintre ei, de un cuget cu tine în ce privește banii, a reușit să se însoare să își însoare trupul cu fiica ta, iar inima cu banii tăi. N-a trecut însă nici un an de zile când într-o noapte „înzestrata” ta ți-a bătut în poartă ciufulită, însângerată, acoperită de rușine. Soțul s-a îmbătat, a bătut-o măr, a dat-o afară din casă însărcinată, iar a doua zi a părăsit casa și a fugit în lume cu banii tăi. Acum îți legeni nepotul lângă patul fiicei tale, despre care medicii au spus că are o boală de piept și trebuie să meargă în Alpi — iar tu nu mai ai bani nici de Zlatibor, darămite de Alpi. Și îți blestemi ginerele, întrebând dacă este pe lume dreptate a lui Dumnezeu?

Cum să nu fie dreptate a lui Dumnezeu? Și cine nu credea în ea ar trebui să se încredințeze din ceea ce s-a întâmplat cu tine. Prin zestre socoteai că îți vei face fericit copilul, și de fapt l-ai făcut nefericit. Ai luat pâinea de la gura orfanilor ca să-i asiguri șampanie fiicei tale, dar în schimb ați ajuns flămânzi și tu, și fiica, și nepotul. Cu zestrea ai cumpărat nefericire pentru patru: pentru voi trei și pentru ginere. Fiindcă și lui i-ai omorât sufletul cu zestrea. Deprins cu bani nemunciți, de acum înainte va înainta repede în breasla escrocilor, ale căror morminte se află lângă drum.

Dreptatea lui Dumnezeu s-a arătat, și cârtirea ta împotriva ei arată doar întunecarea ta cu nedreptatea. Și vei fi, iată, doică nepotului tău, întotdeauna plin de grijă: ce vei vinde din casă ca să cumperi pentru el hrană și pentru fiică medicamente? Vei vinde totul pe te miri ce ca să vă țineți zilele, voi, cei trei din casă. Și cu frică vei aștepta fiece nouă zi ca pe o veșnicie a lipsei. Și vei asculta plânsul copilului și tusea mamei ca pe un șfichiuit de bici ce caută umerii tăi.

De ai fi fost modest și ai fi învățat-o ce este modestia și pe fiica ta! Singurul tău copil ar fi cântat acum în casa unui om modest. Modestia însă, ca oricare altă virtute, ți s-a părut ca o cântare biblică, demult răsuflată. Nu știai că virtuțile evanghelice sunt ziduri neclintite pe care se clădește sau de care se sfărâmă fericirea oamenilor.

Totuși, ești om. Și ca om ai păcătuit. Îndreaptă-te acum ca un om în nefericirea ta. Și roagă-te lui Dumnezeu, căci cu El ai a te socoti, nu cu ginerele. Dumnezeu S-a arătat Drept asupra nedreptății tale; Se va arăta și Milostiv asupra lacrimilor tale. Pe cei care se pocăiesc îi iubește, iar pe cei care se roagă îi ascultă. Nu osândi pe nimeni afară de tine însuți. Și înaintea judecătorului pământesc cel ce arată căință adevărată dobândește grațiere — iar Veșnicul Judecător, pe lângă grațierea de osândă, le dă celor care se pocăiesc și daruri: darurile vieții, luminii și bucuriei. Așadar, nu te teme. Ziditorul nu este departe de tine. El așteaptă doar să simți apropierea Lui. Iar simțământul apropierii Lui va topi grabnic gheața deznădejdii din jurul inimii tale.

Sfântul Nicolae Velimirovici; Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi vol. 2

MENIU