Distribuie

Vădit trăim vremurile din urmă. În această beznă spirituală a lumii, în această îndepărtare a omenirii la nivel mondial de Dumnezeu, am putea să facem așa o analogie și să comparăm situația cu ceea ce se întâmplă atunci când soarele apune și încet încet întunericul se așterne peste tot pământul, un întuneric spiritual pentru că l-am omorât pe Dumnezeu, l-am părăsit pe Dumnezeu.


Mai sunt, din momentul în care ne aflăm noi – pentru că putem să cunoaștem vremurile așa cum ne spune și Hristos că le putem cunoaște -, că mai sunt doar „câteva ore” până la acel moment de întuneric deplin, până la miezul nopții, în care va veni mai întâi Antihrist.


Vremuri foarte grele de trăit, vremuri în care credința însăși va fi cu neputință, vremurile acestea de relativizare, de secularizare a omenirii, vremuri în care oamenii nu mai au gust pentru viața veșnică și pentru o relație cu Dumnezeu.


Este deja acest început ala sfârșitului acestei lumi, vedem că din ce în ce dispar și povățuitorii pe care odinioară i-am avut, dacă mai avem ceva, mai aveam așa o spoială pe ici pe colo, cu care nu știu cât de mult ne putem ajuta. Nu mai sunt acei povățuitori care să-L fi cunoscut în durerea lor pe Dumnezeu cum a fost Părintele Sofronie sau Sfântul Siluan Athonitul, de astfel de oameni avem nevoie.


Motivul pentru care nu-i mai auzim (probabil or fi dar nu sunt vocali) este că nu îi merităm, pentru că nu i-am fi ascultat.


Suntem generația cea mai îndărătnică, cea mai neascultătoare și cea mai înrăită din toate câte au fost de la Adam și până acum și nu știu ce va urma și după noi.


Chiar și cei care sunt acum în biserică și care nu mai pot spune nimănui nimic, nimeni nu mai primește sfaturi, nimeni nu se mai lasă îndrumat, nimeni nu mai vrea să se supună cuiva, toți își caută această veselie lumească confundând creștinismul cu bunăstarea europeană.


Oamenii care vor lua aminte la ei înșiși cu durere și care vor căuta la Dumnezeu să le dăruiască și să le făurească o ieșire din acest labirint, din acest iad, nu vor fi lipsiți de mângâiere și de ajutorul lui Dumnezeu.


Atunci când nu mai poți și ești pierdut, când crezi că totul este pierdut, Dumnezeu, când strigi la El, întotdeauna lucrează pe căi pe care noi înainte nici nu le bănuiam și făurește o cale și pentru noi.

Distribuie