valoarea sufletului
Distribuie

Ați auzit în dumnezeiasca Evanghelie pe Mântuitorul nostru Hristos zicând: Ce va da omul în schimb pentru sufletul lui? (Marcu 8, 37). Dar oare așa de mare valoare să aibă sufletul nostru? Oare atât să fie valoarea sufletului nostru încât să nu se poată răscumpăra cu toată lumea? Căci auzi ce spune Mântuitorul: De ar dobândi omul toată lumea și de va pierde sufletul său, ce va folosi? (Marcu 8, 36). Auzi cât de mare valoare are sufletul omenesc? Și apoi dacă atâta valoare are și la atâta valoare și cinste l-a ridicat Însuși Hristos Dumnezeu, atunci cine va putea să stea împotrivă și să spună că sufletul omului este ieftin și nu atâta de scump, mai scump decât toată lumea.

Dumnezeiasca Scriptură are obiceiul să-l numească pe om „suflet”. Ia auzi ce spune la Facere: Iar sufletele care au intrat cu Iacov în Egipt și care au ieșit din coapsele lui, au fost toate șaizeci și șase de suflete, afară de femeile feciorilor săi (Facere 46, 26-27). Iată că Scriptura îl numește pe om aici doar suflet. Nu spune că atâția oameni au ieșit din Iacov, ci atâtea suflete. Și de ce-l numește pe om în multe părți ale Scripturii suflet? Iată de ce: pentru valoarea cea mare și neasemuită ce o are sufletul față de trup.


Dar oare se poate zice sufletului om? Nu! Omul se poate zice suflet, dar sufletul nu se poate zice om. Și pentru ce? Pentru că sufletul are ipostasul său aparte, iar trupul are al său ipostas, adică a sa față. Și aceste două ipostasuri, al sufletului și al trupului, când se unesc într-unul singur, se cheamă OM. Dar nici sufletului nu i se zice om fără de trup și nici trupului nu i se zice OM fără de suflet, căci omul este un ipostas unit din două firi: una văzută, trupul, și una nevăzută, sufletul. Iar dacă totuși în câteva locuri din Sfânta Scriptură omului i se zice suflet, aceasta este — după cum s-a arătat — pentru cinstea cea nespusă a sufletului față de trup.

Dar ce este omul? Omul este un sâmbure și un centru al întregii lumi pe care a zidit-o Dumnezeu în cer și pe pământ. Omul este acel sâmbure care ține legătura cu cele patru feluri de lumi pe care le-a făcut Dumnezeu în univers. El comunică cu toate existențele cele neînsuflețite, adică cu regnul mineral, cu regnul vegetal, cu cel animal și cu lumea cea mai presus de cele simțite, a îngerilor, adică cu lumea gânditoare. Deci el este un centru al lumii văzute și al celei nevăzute.


Sufletul nostru nu este numai deținător și centralizator al tuturor lumilor celor văzute și nevăzute, ci este mai presus decât lumea cea gândită a îngerilor, având ceva dat de Dumnezeu în el mai presus decât lumea cea gândită a Sfintelor Puteri Cerești după cum despre aceasta învață Sfinții și dumnezeieștii Părinți. El are nu numai din lumea cea simțită și din cea gândită, ci este și chip și asemănare a lui Dumnezeu, după cum a spus El la Facere, zicând: Să facem om după chipul și asemănarea noastră (Fac. 1, 26). Deci Sfânta Treime s-a sfătuit să facă pe om mai presus de îngeri, căci nicăieri în Sfânta Scriptură nu se găsește scris că îngerii au fost făcuți după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, ci numai omul.


Dar cu ce este omul mai mare decât îngerii încât să se asemene cu Ziditorul său? Omul e mai mare decât ceata îngerilor și sufletul omului îi întrece pe aceștia prin trei însușiri, după cum despre aceasta învață marele Vasile, zicând: „Omul se aseamănă și este icoana Sfintei Treimi prin aceste trei însușiri: El se aseamănă după minte cu Tatăl, fiindcă Tatăl este în Sfânta Treime mintea care a izvorât, prin nașterea cea mai dinainte de toți vecii, pe Fiul și, prin purcederea cea mai înainte de veci, cu alt chip de estimă (de a fi), pe Preasfântul Duh„.

Deci sufletul omului se aseamănă cu Tatăl prin minte, căci după cum Tatăl izvorăște pe Fiul prin nașterea cea mai dinainte de toți vecii, tot așa și mintea omului izvorăște cuvântul; cu Fiul se aseamănă cuvântul, care este izvorât din mintea omului, sau „sluga minții”, cum îl numesc Sfinții Părinți. Așadar după asemănarea Tatălui este mintea, după asemănarea Fiului este cuvântul care izvorăște din minte, și după asemănarea Duhului Sfânt este voia cea de sine stăpânitoare, care este in suflet rădăcina bunătăților pe care le-a pus Bunul Dumnezeu în om.


În chipul acesta sufletul omului este cel mal mare lucru al sfatului lui Dumnezeu și icoană vie a Preasfintei și de viață făcătoarei Treimi, și cu aceste trei însușiri este mai presus de îngeri, de toate cele raționale, fiind suflet rațional, cuvântător, de sine stăpânitor, având chipul și asemănarea Preasfintei și de viață Făcătoarei Treimi.


Sufletul este comoara cea neprețuită care o purtăm cu toții și vai de noi păcătoșii dacă o vom pierde. Ați auzit ce spune Hristos în Sfânta Evanghelie? Ce va folosi omul de ar dobândi toată lumea, și-și va pierde sufletul său? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său? (Marcu 8, 36-37). Vai de noi, păcătoșii, căci dacă am ști cu adevărat ce comoară purtăm în noi, ce icoană vie a lui Dumnezeu, ce oglindă strălucitoare a Duhului Sfânt, ce bogăție de daruri și ce mărire se află în sufletul nostru, noi cu atâta cutremur și frică am fi în viața aceasta, încât numai am plânge și iar am plânge păcatele noastre cu care supărăm pe Dumnezeu în toată ziua. Dar suntem împietriți, suntem amorțiți, nu știm de unde am venit și unde mergem, nu știm ce purtăm în noi, ce comoară și ce veselie se află în noi. Nu cunoaștem valoarea sufletului nostru.


Să ferească Dumnezeu ca sufletul nostru să socotească că se poate lega cu inima de ceva din lumea aceasta: aur. argint, bijuterii, mașini, vile, palate, dregătorii, cinste sau altceva. Orice veți vedea în lume, să știți că toate sunt praf și cenușă. Sufletul e totul. El este nemuritor. Sufletul rămâne veșnic, sufletul este icoana vie a lui Dumnezeu, este comoara cea neprețuită și mai scumpă decât toată lumea. Să avem mare grijă și mare frică de Dumnezeu, căci chiar de am pierde toată lumea aceasta și chiar viața, dar dacă ne vom pune sufletul pentru Dumnezeu și-l vom câștiga pentru El, aceea va fi dobânda cea adevărată, aceea va fi fericirea veșnică a sufletelor noastre. Amin. (Cleopa Ilie)

Distribuie