Vedenia unui mare și minunat om al lui Dumnezeu

Vedenia unui mare și minunat om al lui Dumnezeu despre Judecata de Apoi. În acea vedenie… „…După judecarea și răsplătirea păcătoșilor, acestui om minunat i s-a arătat înfricoșătorul Judecător. Sculându-Se de pe scaun a pornit spre cămara Dumnezeiască, către Împărăția Cerurilor și se depărta împreună cu toate puterile cerești care cântau, zicând cu multă frică și cutremur:

— Ridicați Domni porțile voastre, și să se ridice porțile Edemului, să intre Dumnezeul Dumnezeilor și Domnul, împreună cu toți Sfinții Lui, dăruindu-le lor moștenirea cea veșnică. . .

Și altă ceată striga, zicând:

— Bine este cuvântat cel ce vine întru numele Lui, împreună cu toți fiii cei după dar: Dumnezeu este Domnul și s-au arătat nouă împreună cu fiii Sionului…

Iar Arhanghelii mergând înainte, slăveau pe Domnul, și cântau în versuri cerești și de mântuire, zicând, ca și cum ar răspunde:

— Veniți să ne bucurăm de Domnul și să strigăm lui Dumnezeu Mântuitorul nostru; să întâmpinăm fața lui întru mărturisire și în psalmi să-i strigăm Lui.

Și altă ceată răspundea împotrivă, zicând și cântând cu glas dulce:

— Că Dumnezeu mare este Domnul și împărat mare peste tot pământul; că în mâna Lui sunt toate marginile lumii, și înălțările munților ale Lui sunt. . .

Așa că de dulceața cea mare a cântărilor acestora, se prefăceau ca fiind cuprinși de somn cei ce ascultau și erau întru nespusă bucurie. Și cântând Sfinții Îngeri, însoțiți de acea cântare intrau Sfinții cu Domnul nostru Iisus Hristos în cereasca desfătare a Dumnezeieștii cămări întru săltarea inimii, și apoi s-au închis porțile. Iar după ce s-au închis porțile cămării celei de nuntă, atunci a chemat Domnul pe cei mai întâi ai Dumnezeieștilor Îngeri, și au stătut de față: întâi Mihail și Gavriil, Rafael, Uriil, și după aceștia începătorii celorlalte cete, spre a împărți Dumnezeieștile Daruri și Cununi:

Ceata celor 12 Apostoli
După aceasta au fost chemați cei 12 Apostoli, luminătorii lumii, înaintea Dumnezeieștilor Îngeri și li s-a dat lor înfricoșata strălucire prea luminoasă. Și apoi li s-a dat lor 12 scaune în chipul focului, ca niște Dumnezeiești Stele, și au șezut împreună cu Învățătorul lor, Domnul nostru Iisus Hristos, întru multă slavă și cinste. Și slava lor era lumina veșnică, necuprinsă de minte și neapropiată. Ei erau curați ca chihlimbarul, și li s-au dat de prea curatele puteri îngerești, cununi prea frumoase și minunate, asemenea cristalului, bine împodobite cu pietre cerești neprețuite. Și le purtau pe creștetul lor, ținându-se de acei Îngeri mari și înfricoșați și toate se clătinau.

Ceata celor 70 de Apostoli
După aceștia au intrat cei 70 de Apostoli înaintea feței Domnului, stând împrejurul Scaunului Lui, ca niște boieri mari. Și li s-au dat și lor aceeași cinste și slavă; de cât numai cununile celor 12 erau mai minunate. Și precum soarele nu lasă pe ochii omului a-l înțelege, așa și acelea, nu i s-a dat a le înțelege, fericitul bărbat, care au văzut această vedenie, pentru multa strălucire a slavei lor. . .

Ceata Sfinților Mucenici
După aceștia au venit înaintea feței Domnului o ceată mare de Sfinți, care erau Mucenicii, și stând înaintea cetelor cerești, împrejurul înfricoșatului Scaun, s-au dat lor viața și locul oștirii celei mari, pe care le-au pierdut dracii, căzând din cer. Și îndată s-au făcut Sfinții Mucenici în mari cete, și Dumnezeieștile căpetenii ale cetelor cerești, degrabă le-au adus lor mulțime de cununi cerești și sfinte și le-au pus pe sfintele lor capete, și precum soarele strălucește, așa erau și cununile ce le-au pus pe capetele lor și săltau Sfinții veselindu-se foarte și îndumnezeindu-se…

Ceata Sfinților Ierarhi
După aceasta a intrat ceata Sfinților Ierarhi și a Preoților și Diaconilor și a Clericilor. Și s-au pus pe Dumnezeieștile lor capete cununi vecinice și neveștejite, fiecăruia după lucrarea lor și răbdarea și sârguința și ocârmuirea turmei lor. Deci se îndulceau cu bucurie veselindu-se foarte și s-au făcut moștenitori ai dulcii desfătări, luminați fiind ca soarele și alții ca focul, întru multă desfătare și har fiind. Și s-au dat tuturor clericilor celor bisericești Jertfelnicul cel înțelegător și mai Presus de ceruri, ce aduce întru el jertfă sfântă. Și toți erau încununați, iar cununile nu le erau deopotrivă la toți, ci cunună de cunună se deosebea, covârșind cu slava, precum stea de stea se deosebește în slava. Și mulți din Preoți erau mai slăviți și mai străluciți, încă dintre Diaconi și dintre clerici Întreceau cu sfințenia pe Arhierei și pe Preoți.

Ceata Sfinților Monahi
După aceștia a intrat Dumnezeiasca ceată a sfinților Monahi. Și fața lor era plină de bună mireasmă negrăită strălucind cu tainice raze, luminând ca rele, plină de slava lui Dumnezeu Atotțiitorului. Deci îndată li s-au dat lor câte 6 aripi, îmbrăcându-se cu ele de către înfricoșații Serafimi întru puterea Duhului Sfânt și strigau:

— Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Savaot, plin este tot pământul de Slava Lui!…
Și slava lor era foarte mare și prea proslăvită ca cei cu ochi mulți, purtând in sine Dumnezeiască lumină. Iar cununile lor erau în multe chipuri împodobite și la vedere deosebindu-se. Căci după sudorile și nevoințele lor, li s-a dat și slavă, precum soarele de lună se deosebește.

Ceata Sfinților Prooroci
Iar după aceștia s-a apropiat ceata Proorocilor, și li s-au dat lor Cântarea Cântărilor și instrumentele de Psalmi mișcătoare ale lui David, cu timpane și cu hore și lumină de strălucire nematerialnici pline de veselie și laude de mulțumire Sfântului Duh. Iar cununile lor erau de aur, fulgerând, și erau bine așezate pe creștetul lor. Apoi li s-au rânduit lor puțin ceva a cânta pe lângă Dumnezeiască cămară a Stăpânului; și cântau cântări veselitoare, încât săltau toți Sfinții, care din veac bine au plăcut lui Dumnezeu. .. Acestea primindu-le Sfinții din prea curata dreapta Stăpânului și Mântuitorului nostru, au moștenit bunătățile pe care ochiul nu le-au văzut și urechea nu le-au auzit și la inima omului nu s-au suit… 

Poporul cel de obște al drept credincioșilor creștini.
După aceea a intrat obștescul norod al drept credincioșilor creștini și toată ceata celor mântuiți din lume: săracii și boierii, împărații și Preoții, robii și cei slobozi; și toți stând înaintea Dumnezeieștii cămări a Mirelui, care i-au despărțit, pe fiecare după faptele lor.

Cei milostivi
Pe cei milostivi și curați osebindu-i, li s-a dat lor desfătarea raiului cea din Eden: palate cerești luminoase, cununi bine-încuviințate și bucurie de sfințenie și scaune și sceptruri și îngeri luminoși a le sluji strălucirii lor. Iar bucuria lor era ca roua cea grasă, și aerul prea luminos..

Cei săraci cu Duhul
După aceștia au intrat cei săraci cu Duhul, câți pentru Hristos s-au făcut săraci cu Duhul. Și s-au înălțat foarte, foarte, luând cununi prea împodobite și strălucite din mâna Domnului, făcându-i moștenitori ai Împărăției Cerurilor. . .

Cei ce plâng…
După aceștia au intrat cei ce au plâns pentru păcatele lor cu fierbinte pocăință. Și li s-au dat lor marea mângâiere a Sfintei Treimi, întru multă veselie și bucurie. Și erau prea străluciți de Darul lui Dumnezeu.

Cei blânzi
După aceștia au intrat cei blânzi și smeriți. Și li s-au dat lor întru moștenire pământul celor blânzi, întru carele pică dulceață și bună mireasmă a Duhului lui Dumnezeu. Iar dânșii aveau multă veselie și bucurie când au văzut că li s-au dat a moșteni fericitul pământ. Și li s-au dat cununi de mult preț de trandafiri împistrite, slobozind raze strălucitoare, pe care luându-le din mâna Domnului se bucurau veselindu-se întru bucuria sufletelor lor…

Cei flămânzi de dreptate
Și după aceștia, au intrat cei ce flămânzesc de dreptate și de poruncile lui Dumnezeu. Și li s-au dat lor spre sațiu plata dreptății, îndulcindu-se întru buna lor stare, văzând înaintea lor pe împăratul Hristos cu laude înălțat și prea proslăvit de către Sfinții îngeri. Și erau cununile lor de mult preț înfrumusețate. . .

Cei curați cu inima
După dânșii a intrat ceata celor ce cu inimă curată au lucrat poruncile lui Dumnezeu. Și li s-au dat lor luminoși ochi, plini de toată bucuria și mila Domnului, dându-li-se îndemânateca vedere prea luminoasă, încât vedeau ei curat fața lui Dumnezeu în veci nesfârșiți. Iar cununile lor erau în felurite culori prea luminoase și partea dinapoi aveau cruci în chipul cristalului, iar de-a dreapta și de-a stânga norod cu închipuirea și dinainte erau împodobite cu heruvimicești ochi cu totul cinstiți.

Făcătorii de pace
Și după aceștia, a intrat cinstita ceată a făcătorilor de pace. Și li s-au dat lor Pacea și înțelepciunea lui Dumnezeu și milă luminată din strălucirea lui Hristos. În urmă a venit pe deasupra lor o mână închipuită din încheieturi de oase, ținând un condei nematerialnic, și s-au scris pe frunțile lor: „Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu celui viu, fii ai Lui cu darul, iar nu cu firea”. Și în urmă s-a dat lor cununa păcii prea luminată având scris Numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh… Și se veseleau bucurându-se întru dulceața lui Dumnezeu.

Cei prigoniți pentru dreptate
După aceștia, au intrat cei prigoniți pentru dreptate. Și li s-au dat lor Dumnezeiasca laudă și viața cea prea minunată, strălucindu-se cu revărsări de lumină și cu raze lucitoare. Apoi li s-au dat lor și negrăite scaune în cer. Iar cununile lor erau de aur prea luminos și erau bine așezate din Dumnezeiescul Dar. Și de slava lor se veseleau cetele îngerești..

Cei ocărâți pentru numele lui Hristos
După aceștia, a intrat ceata celor ocărâți pentru numele lui Hristos, Marelui Dumnezeu și Mântuitorul nostru. Și li s-au dat lor sfânta fericire a Dumnezeieștilor laude, de la îngerii lui Dumnezeu; dându-li-se lor prea necovârșitoarea cinste și laudă și slava bogăției și nemărginita lumină a lui Hristos. Pe urmă s-au dat fiecăruia scaune făcute din felurite culori înfățișătoare și sceptruri cuviincioase lui Dumnezeu și Sfinților Lui. Și după aceasta li s-au dat lor cununi împărătești de la slava lui Dumnezeu. Iar lauda lor era cu bună cuviință și înfrumusețată fără de asemănare.

Pentru cei ce sunt în pocăință (adică în canon de la Duhovnic)
După aceștia au intrat alții, care s-au pocăit de păcatele lor, dar nu s-au nevoit cu postire și cu rugăciuni, însă de rele s-au ferit. Deci Judecătorul Slavei le-au zis lor:

– De ajuns este vouă că ați scăpat de munci. . .

Și le-au dat lor numai ca un chip de inel – semn de nemurirea lor — ca adică să fie slobozi de foc. Și li s-au dat a ședea la un loc de puțină răsuflare…

Pentru cei ce au avut fapte bune, dar au osândit pe aproapele și au curvit
După aceștia au intrat alții, care aveau multe fapte bune și milostenie făcuseră foarte multă, dar pentru că au judecat până la cea mai de pe urmă răsuflare și au osândit pe aproapele; și nu numai acestea, dar s-au robit și de curvie, s-au rânduit și aceștia la un loc stropit cu întuneric, care era ca o pâclă luminoasă; adecă puțină lumină și de o calitate slabă…

Despre cei din neamuri, mai dinainte de venirea lui Hristos
După aceștia au intrat multă mulțime din Neamuri, care au apucat mai înainte de Hristos, și au săvârșit neavând legi, dar totuși au fost făcând ale legii lui Hristos; căci mulți dintre dânșii străluceau ca soarele. Și pentru ale lor vrednicii și curățenii, au dobândit Dumnezeiescul Rai și buna mireasmă a lui Dumnezeu. Asemenea și cununi prea luminoase împletite, de trandafiri și de crini..

Pentru sfinții prunci
După aceștia a intrat o ceată de sfinți care erau pruncii creștinilor și toți erau în vârstă ca de 30 de ani. Și uitându-se Mirele, a zis:

– Haina voastră cea de la Botez este neîntinată, iar fapte bune nicidecum, deci, ce vă voi face vouă?

Atunci au răspuns și ei cu îndrăzneală, și au zis:

– Doamne, fiindcă ne-am lipsit de bunătățile cele pământești, nu ne lipsi măcar de cele cerești!. . .

Iar Mirele zâmbind, i-au făcut părtași veșnicilor bunătăți, întru neîncetata veselie și bucurie. Și li s-au dat lor cununile credinței și ale dragostei și ale nerăutății. Și erau prea minunați înaintea oștilor cerești, și se bucurau sfinții prunci, purtând cununi nestricăcioase întru curăția inimii. Și minune era, că văzând Sfinții Îngeri rânduielile tuturor Sfinților, mai marii luminători (adică Arhanghelii Mihail și Gavriil), răsunau cântări de bucurie, veselindu-se foarte de Dumnezeiasca veselie, și se înspăimântau foarte de mărimea bunătății lui Dumnezeu.

Pentru Preasfânta Născătoare de Dumnezeu
După acestea toate, iată că vedea omul lui Dumnezeu cu duhul, că a sosit Înaintea Mirelui oarecare Mireasă foarte luminată, ca un fulger a lui Dumnezeu înfricoșat, și cu totul cinstită. Și era mare bucuria și veselia îngerilor lui Dumnezeu. Și când mergea, străluceau picioarele ei ca soarele, iar genele ei erau ca fulgerul și era plină de bună mireasmă cerească și Dumnezeiești aromate. Și călătorea în aer, și de harul ei se bucurau Sfinții lui Dumnezeu. Și îmbrăcată fiind cu Porfiră bine-încuviințată, purta pe dumnezeiescul ei cap o coroană, a cărei minunată podoabă, limba omenească nu poate să o povestească, din care ieșeau ca niște raze ale Dumnezeirii. Și ieșeau spre a ei întâmpinare cetele Sfinților Îngeri și ale tuturor Sfinților. Și purta deasupra Dumnezeiescului ei creștet, ceva prea slăvit din Darul Sfântului Duh; și acea prea curată diademă era cu firea netâlcuită. Iar când ea mergea către Mirele, la cămara Dumnezeiască, mergeau după dânsa mulțime de tineri și fecioare, care o urmau cu imnuri și cântări de laudă, slavoslovind Pe Dumnezeu pentru lucrurile Sale cele slăvite, și când s-a apropia de Mirele s-a Închinat de trei ori împreună cu toate acele sfinte fecioare. Atuncea și El văzând acea prea frumoasă podoabă, s-a veselit de dânsa foarte și zâmbind puțin și-a plecat ei capul; iar ea strângând la piept prea curatele sale mâini, s-au apropiat cu multă dragoste și evlavie și i-a sărutat preacurații săi ochi, cei nemuritori și neadormiți și prea dulci… Și după Dumnezeiasca sărutare însuși Domnul tuturor le-au dăruit acelor sfinte fecioare îmbrăcăminte cu întocmirea asemenea fulgerului, precum și prea curate cununi. Și după acestea toate apropiindu-se înțelegătoarele puteri cerești și toți Sfinții, cei ce bine au plăcut lui Dumnezeu, toți cu mare bucurie au îngenunchiat înaintea Prea Curatei Maicii lui Dumnezeu, și întru multă bucurie o lăudau și o fericeau și întinzându-și mâinile lor o slăveau pe dânsa.

Iar după ce au dăruit Domnul toate darurile cuviincioase tuturor, atuncea S-a sculat și Mirele din cămara Sa cea de nuntă și a ieșit ținând în dreapta pe Preacurata Sa Maică, iar în stânga pe oarecare minunat Prooroc, și așa din Cămara de Mire ieșind, Se plimba. Apoi a intrat în cămara Dumnezeiască (Cetatea cea cerească), întru care sunt bunătăți, pe care ochiul nu le-au văzut și urechea nu le-au auzit și la inima omului nu s-au suit, pe care le-au dăruit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe Dânsul. Iar când a intrat Domnul în acea prea lăudată și luminată Cetate, atuncea au intrat împreună cu El și toate cetele Sfinților… Și văzând sfinții acele negrăite bunătăți, au săltat de multă veselie și bucurie.

Și mergând au început cu slavoslovii și cu laude și intrau cu cinste în lăcașurile lor cele minunate. Iar acolo a împărțit Dumnezeu bunătățile cele nespuse, tuturor celor ce-L iubesc pe Dânsul… Iar eu mult am rugat pe sluga lui Dumnezeu, ca să-mi spună în ce fel sunt acele bunătăți, de care Sfinții se împărtășesc? Și neputând nicidecum a-mi spune, suspinând, numai acestea mi-a zis:

— Nu se poate cu mintea a le înțelege și cu limba a grăi, sau a le asemăna cu oarecare lucruri pe cele de acolo, căci erau afară de toată înțelegerea și de a le cerca cu mintea nu este cu putință. . .

Deci când au împărțit Domnul tuturor Sfinților Lui toate bunătățile, atunci a poruncit Marilor Heruvimi a înconjura ca un zid cetatea (sau cămara cea veșnică). A poruncit și Serafimilor să înconjoare pe Heruvimi, Iarăși a poruncit Scaunelor a înconjura pe Serafimi. De asemenea a rânduit și Domniilor de a înconjura pe Scaune. După aceasta au hotărât Începătoriilor a înconjura pe Domnii. Iar Stăpâniile înconjurau pe Începătorii și Puterile cerurilor pe Stăpânii. Și așa au înconjurat pe cetate ca un zid și așa cetele se înconjurau una pe alta.

Și sta și Mihail între dânsele cu ceata lui, din partea dreaptă a veșnicilor cămări. Iar Gavriil sta de-a stânga cămării împreună cu ceata lui, cu multă evlavie, Iară Uriil a trecut despre apusul cămării. Și Rafael sta despre răsărit cu ceata lui, cu multă cucernicie. Iar acestea toate s-au făcut din porunca Domnului nostru Iisus Hristos, Dumnezeul și Mântuitorul tuturor Sfinților. Și stăteau aceste patru tabere foarte mari, iar cetele prea curatelor puteri stau una după alta împrejur și cu toate înconjurau cămara, (cetatea) lui Dumnezeu întru multă lumină. Și după ce toate acestea s-au făcut, atunci și însuși Fiul lui Dumnezeu S-a supus Tatălui Său, celui ce i-au supus Lui toate, și s-a dat Lui toată Stăpânirea, Domnia și puterea, ce a luat de la Dânsul, a intrat și El însuși în Dumnezeiasca și neapropiata cămară, moștenirea Tatălui Său: Împărat și Arhiereu veșnic făcându-se cu toții moștenitorii Lui cei Sfinți. . .

Deci, fraților, după sfârșitul tuturor celor ce s-au zis, a căror taine dreptul a fost văzător, prin înfricoșata descoperire, mai pe urmă însuși Tatăl, Născătorul Unuia-Născut Fiului său, Lumina cea neapropiată și necuprinsă, strălucind cu lumină neapusă peste acea cămară (Cetatea Cerească), după cum spune și în Apocalipsă, strălucea deasupra preacuratelor Puteri și a toată așezarea lor și înconjurarea, și asupra prea curatelor sale cămări. Și precum soarele luminează lumea, așa Tatăl îndurărilor și Dumnezeul tuturor și a toată mângâierea, revărsa lumina Sa cu nespusă Dumnezeire peste toți Sfinții și neîncetat împreună cu Sfânta Treime împărățesc în veci. De aici înainte nu mai le era lor noapte, că Dumnezeu le era lor lumină și viață și ziuă și necuprinsă dulceață și veselie. După aceasta s-a făcut multă tăcere și s-a dat dreptului putința de a vedea cu ochii lui lumina curată; și iată că cetei celei dintâi i s-a dat cântarea cea neîncetată și necurmată moștenire, având neasemănată și nespusă dulceață. Deci îndată acea Dumnezeiască și prea înfricoșată ceată a Heruvimilor a început cu negrăită slavoslovie întru bună mireasmă și frumusețe a cânta, încât inimile Sfinților, din nemăsurata bucurie și dulceață a Dumnezeieștii cântări, se veseleau urmând lui Dumnezeu întru prea curata cetate cu slavă. După cea dintâi ceată, s-au dat cea nepovestită cântare cu slavă, la a doua ceată a Serafimilor. Și au început și aceștia a cânta, cântări în multe feluri, nespuse și necuprinse de mintea omenească.

Și precum mierea îndulcește cu îmbelșugare, așa și slavoslovia aceea ce se cânta, îndulcea auzul Sfinților și veselea toate simțurile lor, și ochii lor vedeau lumina cea neapropiată. Nările lor miroseau buna miresmă a Dumnezeirii. Auzul lor asculta acea cântare Dumnezeiască a prea curatelor Puteri, iar gura lor mânca și bea Trupul și Sângele Domnului nostru Iisus Hristos, nou, întru Împărăția Cerurilor. În mâinile lor țineau veșnicele bunătăți și se bucurau. Picioarele lor dănțuiau întru lărgimea prea frumoasei și prea curatei cămări; și așa, prin toate simțirile lor primeau mare bucurie și nespusă dulceață. După aceasta s-a dat acea Dumnezeiasca cântare de către a doua ceată la a treia, cu același răsunet al frumuseții și al privirii. Iară de către aceștia s-a dat cu acea nespusă cântare la a patra ceată după starea lor. Deci asemenea acea cântare nepricepută de mine, s-a dat din ceată în ceată, după rândul așezării lor, făcând bucurie și veselie în inimile Sfinților. Și era dulce foarte versul lor și tainic; căci înfricoșată era cântarea și nu era numai de un fel; ci erau felurită și negrăită și neînțelese cele ce ieșeau din gurile lor. Și precum  Încheietură cu încheietură și mădular cu mădular se alcătuiesc, așa împreună unii cu alții glăsuiau, și își alcătuiau împreună slavoslovia lor și se înălțau către Dumnezeu, iar Sfinților li se făcea nespusă veselie. Și când aceștia toți cu multă laudă de bună rânduială săvârșeau cântarea lor, atuncea și toți Sfinții îngeri începeau slavoslovia întreit sfintei cântări; și Mihail începea, iar Gavriil împotrivă răspundea Asemenea și Rafael zicea și Uriil împotrivă răspundea, mai ales între aceste străine și prea slăvite rânduieli, căci cei patru începători, răsunau ca niște înfricoșați stâlpi din nemăsurata rânduială a strălucirii lor. Și pe rând unul după altul se alcătuiau a cânta cu multă evlavie și se odihneau între dânșii. Iar cântarea lor era repede și foarte tare.

Și după aceasta au început toți cei dinlăuntrul Dumnezeieștii cămări, acea nemărginită cântare, a dănțui, a cânta și a proslăvi pe Dumnezeu. Și era înlăuntru și din afară cântări de laude înfricoșate, așa că se înflăcărau inimile Sfinților din fericita dulceață ce înălțau acele cântări neîncetat întru nesfârșiții veci care pe toate mințile le covârșesc.

Repede pe toate acestea le vedea fericitul rob al lui Dumnezeu, și era întru multă uimire. Și s-a făcut glasul cunoștinței lui Dumnezeu, zicând către dânsul:

– După toată această multă privire și proorocească vedenie câtă ai văzut și ai auzit, îți zic ție, ca toate să le însemnezi în scris, cu toată înțelepciunea, întru prea fericitul adevăr, pe toate cele văzute și nevăzute câte ție s-au descoperit, ca un tainic și iubit fiu al Meu și prieten și moștenitor al Împărăției Mele. Că am descoperit ție pe acelea care altuia nu le-am arătat, ca să știi câtă prietenie este între Mine și Între tine. Deci lămurește-te din cunoașterea acestor înfricoșate taine, ale cărora tu însuți cu adevărat ai fost văzător, precum au să fie. Și așa să cugeți de cele viitoare’ pentru multa Mea iubire de oameni ce am spre tine și spre toată firea omenească care întru multă smerenie slujește Stăpânirii Mele… Căci Eu cu plăcere privesc spre cel blând și smerit și liniștit, și spre cel ce se cutremură de cuvintele Mele…”

protos. Nicodim Măndiță; Credința, nădejdea și dragostea