Vedenie înfricoșată despre un duhovnic ce dezlega postul, scrisă de Sfântul Nil din Sfântul Munte Athos
În Insula Creta erau mai multe feluri de Mănăstiri, între care se afla și un Schit în care trăiau părinți monahi care se îngrijeau de mântuirea lor. Aceștia aveau doi duhovnici, care nu se potriveau unul cu altul. Unul învăța pe ucenicii lui că postul nu folosește la nimic, decât numai patimile ne luptă și ne vatămă. Iar celălalt zicea că din mâncare multă se nasc patimile. Cel dintâi iarăși zicea că după cum fructele odrăslesc din copac și cu cât se udă copacul și fructul se mărește și se întărește, tot așa și omul cu cât mănâncă și bea mai mult, se întărește și se mișcă patimile.
Și așa se certau între ei, zicând cel dintâi celui de al doilea, că face aceasta ca să-l laude lumea. Și că Dumnezeu a poruncit să păzim postul în zilele cele rânduite: Lunea. Miercurea și Vinerea, iar în celelalte să dezlegăm. A mai zis că cine postește Sâmbăta și Duminica este și se afurisește.
Acestea auzind fiii cei duhovnicești ai duhovnicului celui mai sus-numit care făcea pogorământ, mâncau și beau pe săturate. Și din această pricină s-a întunecat mintea lor și au căzut în nesimțire despre datoriile lor și nicicum nu se mai gândeau la cele sufletești, fiind robiți de patimi trupești, care sunt împotriva vieții monahicești. Și umplându-se gânduri spurcate între dânșii, îndrăzneau și se împărtășeau cu Sfintele Taine.
Mai târziu a murit duhovnicul care dezlega postul. Și l-au îngropat în Biserică ca pe un sfânt, lângă Tronul Împărătesc, în stânga. Într-o noapte, când paraclisierul a intrat în Biserică să aprindă candelele, vede că arde strana Arhiereului. Îndată s-a dus să spună egumenului ce s-a întâmplat. Ducându-se repede în Biserică, vede că adevărat ardea cu foc care nu mistuie. Uitându-se și spre Sfântul Altar, vede un Arhiereu îmbrăcat în haine Arhierești și lângă dânsul doi Îngeri în veșminte albe. Înțelegând că este vedere Dumnezeiască, a închis ușa Bisericii și lua aminte la cele ce se petreceau. Și vede că cei doi care erau îmbrăcați în veșminte albe, mergeau din Sfântul Altar spre mormântul duhovnicului și scoțând trupul afară, l-au ridicat cu multă cinste și evlavie și l-au adus în fața ușilor Sfântului Altar. După aceea a ieșit Arhiereul de la Jertfelnic ținând în mâinile lui Sfântul Disc și l-a pus la gura trupului celui mort.
După aceea îl lovea în spate, și de câte ori îl lovea, ieșea câte un Mărgăritar al Sântului Trup al Stăpânului cu care s-a împărtășit și cădea pe Sfântul Disc. Pe urmă l-a așezat pe Sfânta Masă. După aceea a luat și Sfântul Potir și l-a pus la gura lui, și tot așa îl lovea în spate și ieșea Sfântul Sânge al Dumnezeieștii Împărtășiri, care cu nevrednicie s-a împărtășit.
Căci, după cum Preotul curvar este oprit să slujească Dumnezeiasca Liturghie, tot așa și duhovnicul care face pogorământ și nu canonisește după Lege și după Canoanele Bisericii, și nu face mărturisirea cum trebuie și ia bani de la cei ce se mărturisesc, sunt opriți de a sluji Sfânta Liturghie.
După ce Arhiereul a luat Stăpânescul Trup și Sânge de la mort, a zis către el: „Du-te de la Mine în osânda focului veșnic care l-am pregătit pentru tine și pentru fiii tăi” Îndată l-au răpit Sfinții Îngeri cei îmbrăcați în haine albe pe trupul cel mort și cu necinste l-au aruncat în groapă, lovindu-l cu pietre, l-au acoperit și I-au lăsat. După aceea flăcările focului l-au înconjurat ajungând la ușa Bisericii. Au adus și alte trupuri moarte care erau fiii lui cei duhovnicești și i-au pus înaintea Ușilor Împărătești unul după altul, cu evlavie pentru Preacuratele Taine care erau in trupurile lor. Și la fel a venit Arhiereul și a luat de la toți cu Discul și Sfântul Potir, Preacuratul Trup și Cinstitul Sânge, după cum și la duhovnic, zicând și către ei: „Duceți-vă de la Mine și voi cu părintele vostru, în muncile cele veșnice ale iadului„. Pe urmă Sfinții Îngeri, trăgându-i cu necinste și lovindu-i cu pietre, i-au aruncat în mormânt, acoperindu-i cu pietre.
Egumenul cu paraclisierul s-au înfricoșat foarte tare și stăteau nemișcați, mirându-se de cele petrecute. Și sunând clopotele, s-au adunat toți frații și egumenul le-a spus toate cu de-amănuntul. Pe urmă a poruncit să deschidă mormânturile, ieșind din ele o putoare nesuferită care a ținut șapte zile în chipul celor șapte păcate de moarte și trupurile nu s-au mai aflat în mormânturi. (Scrisă din gazeta „Aghia Marina”‘ Feb. 1970, din grecește.)
Sfântul Ioan Iacob Hozevitul; Hrană duhovnicească