mar. nov. 24th, 2020

Cuvânt de folos

Cuvintele sunt cărările faptelor

Viața unei sfinte femei din Ierusalim

Avva Ioan pustnicul, poreclit Piru, povestea:

„Am auzit pe avva Ioan Moairtul spunând că era în Ierusalim o călugăriță foarte evlavioasă și desăvârșită în ceea ce privește viața după Dumnezeu. Diavolul însă pizmuia virtutea ei, de aceea a băgat în sufletul unui tânăr o dragoste satanică pentru călugăriță. Dar acea minunată fecioară, când a văzut viclenia diavolului și pierderea tânărului, și-a luat într-un coșuleț puțină hrană și s-a dus în pustiu. Prin plecarea ei a făcut ca mântuirea tânărului să nu se zdruncine și, totodată, să se păzească și ea.

După multă vreme, din iconomia lui Dumnezeu, ca să nu rămână necunoscută viața virtuoasă a acelei femei, un pustnic a văzut-o în pustia Iordanului și i-a spus:

— Ce faci, maică, în pustiul acesta?

Ea, însă, a vrut să ascundă de pustnic traiul ei în pustie și i-a zis:

— Iartă-mă, am rătăcit calea. Fii bun, părinte, arată-mi drumul!

Pustnicul, cunoscând de la Dumnezeu viețuirea ei, îi spuse:

— Crede-mă, maică, nici n-ai rătăcit calea, nici n-o cauți. Și pentru că minciuna este de la diavol, spune-mi adevărata pricină pentru care ai venit aici.

— Iartă-mă, părinte! Un tânăr s-a îndrăgostit de mine, de asta am venit în pustiul acesta, socotind că-i mai bine să mor aici, decât să ajung sminteală pentru cineva, potrivit cuvintelor Sfântului Apostol Pavel (I Corinteni 8, 9).

— De câtă vreme ești aici, maică? a întrebat bătrânul.

— Prin harul lui Dumnezeu, sunt aici de șaptesprezece ani.

— Ce-ai mâncat în pustiul acesta?

Călugărița și-a scos coșulețul și hrana din el și i-a zis:

— Iată, acest coșuleț pe care îl vezi, cu el am ieșit din cetate și Dumnezeu a făcut această milostenie cu mine, smerita, că am mâncat atâta vreme din hrana aceasta și nu s-a împuținat. Cunoaște și aceasta, părinte, că, timp de șaptesprezece ani, bunătatea lui Dumnezeu m-a acoperit și nu m-a văzut față de om până azi, deși eu îi vedeam pe toți.

Pustnicul, aflând aceasta, a slăvit pe Dumnezeu”.

din cartea: Biruință asupra desfrânării