Nici descântecele, nici vrăjitoriile, nici fermecătoriile, nimic, nimic nu poate să-ți facă rău, dacă ai trei lucruri: dacă postești sfintele posturi, dacă ești mărturisit curat și dacă mergi regulat la biserică. Nu-ți poate face nimeni niciodată nici un rău. Pot să vină toți dracii din iad că nu au ce-ți face.
Odată ce te-ai mărturisit și ești sub canonul duhovnicului ai intrat în taina lui Iisus Hristos.
Am să vă spun o istorioară în privința asta: În Cipru trăia un băiat, a trăit bine cu o fată, cum e lumea de azi. N-au avut nimic între dânșii. El a trebuit să plece în armată și i-a spus:
– Eu te iau în căsătorie, dar dacă mă aștepți să fac armata. Că eu nu vreau să te iau acum și să plec în armată, să rămâi singură. O să ne căutăm de gospodărie pe urmă.
Ea s-a garantat sigur și a zis:
– Eu îmi caut de treburile mele, eu îmi fac zestre, de toate, până faci tu armata.
Și într-adevăr, el a făcut armata, a fost gradat, s-a liberat sănătos, dar ea a fost desfrânată. Că imediat ce a venit el acasă i-au spus ceilalți: „Bă, aceea care vrei să o iei tu în căsătorie, s-a auzit așa și așa”. El era om cuminte și a vrut să știe o soție și un Dumnezeu, cum a lăsat Dumnezeu căsătoria.
Când s-au întâlnit, ea i-a adus aminte de promisiunea pe care a făcut-o el, dar el i-a spus așa:
– În veacul veacului nu te iau în căsătorie!
– Dar de ce?
– Cum a fost vorba între noi? Eu n-am vrut să știu decât de o soție și un Dumnezeu și tu ar fi trebuit să fii la fel. Știi cum a fost cinstită viața între noi? Eu nu ți-am făcut nici un deranj sufletesc. Eu ți-am spus că vreau să fiu serios, să fiu gospodar și bun creștin. Dar tu nu ți-ai ținut făgăduința!
– Nu-i adevărat!
– Uite ce-i! Dacă mi-ar fi spus unul. Dar am mărturii din multe părți.
Dar ea, văzând că el s-a întors cu spatele la ea și nu o mai ia, s-a mâniat tare. Ea era foarte bogată, avea părinți foarte bogați. Și era în Cipru o vrăjitoare căreia îi slujeau trei sute și un drac. Și unul peste trei sute. Aceasta fermeca oamenii, femeile le ducea pe sus la bărbați noaptea. Pe bărbați îi făcea cum voia ea. Făcea de ploua cu sânge, li se părea la oameni că plouă cu sânge. Făcea că vin norii, că plouă, mă rog, îi slujeau atâția draci trimiși de satana. Patruzeci de ani i-au slujit dracii acestei vrăjitoare și făcea cele mai mari răutăți. Otrăvea lumea, îi fermeca, îi ducea în toate prăpăstiile. Și fata i-a spus lui:
– Dacă nu mă iei, măi Ioane – că Ioan îl chema -, de bunăvoie, ai să mă iei de nevoie.
– Eu cred că nu.
Acela a fost creștin bun.
– Ai să vezi!
El a știut unde se duce ea. Vrăjitoarea aceea lucra numai pe aur și pe argint, pe bani. Ea s-a dus la vrăjitoare și i-a zis:
– Am trăit bine cu un băiat, așa, așa; mi-a promis că mă ia după armată în căsătorie și acum nici nu vrea să audă.
Dar fermecătoarea i-a spus:
– Uite ce-i! Ți-l aduc la noapte lângă tine, dar îmi dai trei pungi de bani de aur.
Dar ea a spus:
– Treizeci îți dau – că avea bani mulți -, dar să știu că l-am biruit.
– Du-te acasă!
Dar băiatul îndată ce-a promis ea că-l ia cu sila, a priceput ce vrea să facă ea. El s-a dus la mărturisit la un duhovnic bun la o mănăstire. Avea duhovnicul lui. S-a mărturisit și i-a zis:
– Uite, părinte, așa, așa. Pe mine m-a deranjat o chestie că am vorbit cu o fată înainte de armată și ea mi-a promis că mă ia acum vrând-nevrând. Zice că are nădejde la o spurcăciune de vrăjitoare.
I-a spus preotul duhovnic:
– Fii fără grijă.
S-a mărturisit el curat și i-a zis duhovnicul:
– Fii cu nădejde. Vezi să faci canonul cutare, să faci atâtea metanii în fiecare zi.
I-a dat zile de post, să postească posturile de peste an și să meargă la biserică regulat. Apoi i-a zis:
– E treaba mea dacă s-a putea apropia de casa ta vreun drac.
Știi de cine se apropie? De cei care slujesc dracilor. Pe aceia îi poate birui. Deja îi are stăpâniți dinăuntru.
El s-a dus acasă, a aprins candela, avea icoane, și își făcea canonul. Fermecătoarea a luat arvună de la fata aceea niște bani și a trimis doi draci ai desfrânării să-l aprindă pe el cu gândul la aceea, ca să se ducă la ea, cum a promis. Ea dusese sute de bărbați spre femei, dar n-a dat de un creștin adevărat. Voi știți că noi suntem următori ai lui Hristos – hristiani? De la Botez noi avem mire pe Hristos.
Încă nu dăduse de un creștin cum trebuie. Lui nici nu-i păsa. El își făcea canonul. Și a trimis fermecătoarea doi draci și dracii nu s-au putut apropia de casa lui șapte mile de loc. S-au dus plângând la vrăjitoare.
– Ce-i?
– Vai de noi și de noi! Nu ne-am putut apropia de casa tânărului șapte mile de loc.
– Dar de ce?
– Tună și fulgeră de acolo. Ne arde, ne fulgeră. Acolo-i Hristos, nu ne putem apropia.
– Măi, dar proști mai sunteți, dar n-ați dus voi pe cutare și pe cutare la femei?
– Da, dar i-am găsit pătimași ca noi, nespovediți, păcătoși, cu gândul la porcării, fără post, fără milostenii, fără rugăciune. Dar acesta a intrat în taina lui Iisus Hristos și nu ne putem apropia. S-a mărturisit și își face canonul și n-avem nici o putere asupra lui.
Dar i-a întrebat vrăjitoarea:
– Cu toți care își fac canonul pățiți așa?
– Da.
– Lasă că trimit eu alții.
Și a trimis treizeci:
– Ia duceți-vă, măi, să-l luați pe sus. Acum să spuneți că ați fost cu dânsul la femeia aceea.
Acei treizeci care s-au dus nu s-au putut apropia zece mile de locul acela. Și au venit toți plângând înapoi:
– Nu putem face nimic.
– Dar de ce?
– Îngerul Domnului ține sabie de foc și ne fulgeră de la distanță, care cum mergem ne trăsnește. Nu ne putem apropia de casa aceea, nici să o vedem, darămite să-i dăm gânduri să se ducă în cutare loc.
– Și de ce?
– Fiindcă a intrat în taina lui Iisus Hristos. S-a mărturisit curat și urmează să primească duminica viitoare Sfintele și Preacuratele Taine.
Vrăjitoarea a zis:
– Și cum, pe acesta nu-l puteți ataca?
– Niciodată. Pentru că unde este îngerul Domnului nu ne putem apropia atâtea mile. Ne arde.
– Păi cum ați dus voi atâtea femei și bărbați?
– Da, dar i-am găsit păcătoși, plini de patimi, bețivi, curvari, hoți, nemărturisiți cu anii, fără să postească, fără să meargă la biserică. Aceștia-s ai noștri, pe ei îi ducem unde vrem, dar asupra adevăraților creștini n-avem nici o putere.
– Dar dacă voi trimite mai mulți?
– Poți să trimiți zece mii, nu se pot apropia de casa lui. Unde-i îngerul Domnului și Hristos nu ne putem apropia.
– Atunci ce-i de făcut?
– Ne ducem la cei păcătoși asemenea nouă. Pe aceia unde vrem îi ducem. Că îi avem stăpâniți din inimă, că suntem în inima lor cu tot felul de păcate.
Ea a băgat în seamă ce au spus dracii. Și atunci a zis vrăjitoarea în inima ei: „Măi, am trimis 30 și n-am putut birui pe un creștin. Mare putere are Hristos”. Ce s-a gândit ea? Era bătrână. „Vai mie, păcătoasa, eu slujesc la draci de 40 de ani și eu n-am știut că ei nu pot nimic să biruiască un creștin. Mă duc în fundul iadului. Uite, pe un adevărat creștin nu-l pot birui atâția draci! Oare unde să mă duc eu să mă mărturisesc să intru și eu în taina lui Hristos? Oare n-oi scăpa și eu din ghearele iadului? Vai mie, păcătoasa, că au să mă chinuiască în vecii vecilor, câte rele am făcut eu, pe câți am omorât, i-am vrăjit, i-am otrăvit, i-am pus să facă atâtea feluri de răutăți”. Și s-a îmbrăcat ea în grabă și s-a dus tot la același duhovnic. Și căzând la picioarele lui, și-a mărturisit plângând toate răutățile sale: câte mii de divorțuri, de despărțiri, de desfrâuri, de omoruri, otrăviri și fermecătorii a făcut și pe câți a înnebunit cu vrăjile. Și se ruga de el, zicând:
– Părinte, nu mă cruța pe mine nicidecum, ci după legea lui Dumnezeu și cu dumnezeieștile scripturi să mă judeci pe mine, pentru că de acestea au mărturisit dracii că se tem.
Și așa, cerând de la duhovnic canon după pravilă, și-a îndreptat viața. Și iată cum un creștin adevărat, care își face canonul rânduit de duhovnic și care este în taina lui Iisus Hristos prin post, prin rugăciune, prin răbdarea ispitelor, nu numai pe sine se mântuiește, ci îi aduce și pe alții la credință și îi înțelepțește, și nimic nu pot asupra lui vrăjile și fermecătoriile.
Cleopa Ilie; Ne vorbește părintele Cleopa vol. 15