Vai, vai, vai vouă, oamenilor hulitori, înjurători de cele sfinte, de cele dumnezeiești! Cum cutezați voi să scoateți din gurile voastre atâtea înjurături nesuferite, hulind pe Dumnezeu, cele dumnezeiești, cele sfinte ale Lui! Socotiți-vă ce mare nedreptate și nerușinare faceți voi prin păcatul acesta! Socotiți-vă și vedeți cât de urâtă și străină de toată buna-credință, este nelegiuirea aceasta josnică a voastră! Priviți la păgâni. Nici ei nu cutează a-și huli, ori a-și înjura pe idolii lor. Turcii nu înjură pe Mahomed, profetul lor, nici evreii pe Moise al lor. Ba încă ceva mai mult: evreii au obicei, că atunci când aud pe cineva hulind, își rup hainele lor își astupă urechile și ucid cu pietre pe hulitor. Cum se poate dar, ca între creștini să se afle atâția oameni, purtători ai acestui nume, să fie lipsiți de bunul-simț religios, mai rău decât evreii, turcii și păgânii?! Cum nu se cutremură acești oameni prăbușiți de groaznica lor fărădelege? Cum pot lua ei Dumnezeieștile Taine în spurcatele lor guri? Cum se vor arăta ei înaintea înfricoșatului Judecător?
Creștine! Vrei să te izbăvești de această groaznică și nesuferită patimă și nelegiuire a înjurăturilor? Hrănește-te cât poți mai mult cu Cuvântul lui Dumnezeu din Dumnezeieștile Scripturi și din cărțile sfinte ale Bisericii. Învață-te a lăuda și a preaslăvi pururea pe Domnul Dumnezeu, pe Preasfânta Stăpâna noastră de Dumnezeu Născătoare și pe toți îngerii și sfinții Lui. Fă rugăciuni adeseori, cu umilință, când poți și cu lacrimi fierbinți, înaintea lui Dumnezeu. Învață-te a mulțumi lui Dumnezeu în toate zilele. Așa au făcut toți sfinții Vechiului și Noului Testament, până în zilele noastre și s-au izbăvit de multe rele, Aceasta o arată și David, zicând: „Bine voi cuvânta pe Domnul în toată vremea, pururea lauda Lui în gura mea” (PS. 33), prin acest mijloc se poate naște în sufletul înjurătorilor buna obișnuință a dumnezeieștilor laude, care pururea se fac în cer de mulțimea oștirilor îngerești și de cetele sfinților. Hula, sudalma, sau înjurăturile de cele dumnezeiești, de cele sfinte, se fac în iad de diavoli. Aceasta știind-o toți cei prăbușiți în acest urât păcat, să se părăsească de el cât mai grabnic, ca să nu rămână asemenea cu diavolii din iad, ca să nu-i prindă moartea în acest groaznic păcat și să se prăbușească pentru totdeauna în iad, unde veșnic să fie torturați în focul și muncile veșnice.
Nicodim Măndiță; Despre păcatul înjurăturilor