V-ați cam speriat, ați citit Apocalipsa lui Ioan și v-a cuprins frica. Vi se pare că acele culmi ale grozăviilor descrise acolo sunt legate tocmai de vremea noastră. Cineva v-a tâlcuit că toți acești înfricoșători balauri și fiare au venit deja în lume, balaurul roșu în chipul socialismului, fiara neagră cu zece coarne în chipul masoneriei și fiara cu două coarne în chipul ereziilor. Și toți acești monștri se războiesc împotriva creștinismului!
Chiar și de-ar fi așa frații mei, chiar și dacă în vremea noastră iadul și-ar ridica toate oștirile împotriva lui Hristos, adevăratul creștin trebuie să privească fără teamă înainte cu credință și nădejde tare în Cel ce Singur este Nebiruit. Nu le-a zis Domnul celor ce I-au urmat atunci când erau doar o mână de oameni în mijlocul uriașei împărății romane: „Nu te teme, turmă mică, că bine a voit Tatăl vostru să vă dea vouă împărăția?'” (Lc. 12, 32). Și aceste cuvinte prorocești s-au împlinit. Cei ce I-au urmat lui Hristos au biruit împărăția romană și multe alte împărății de pe pământ, cucerind totodată cea mai însemnată împărăție, Împărăția Cerurilor.
Apocalipsa este o carte care, cred eu, are însemnătate prorocească pentru toate generațiile creștine, până la sfârșitul veacurilor. De aceea, fiecare generație a adaptat înțelesul acestei cărți la vremea sa fiindcă, în fiecare epocă, împotriva credinței în Hristos s-a ridicat câte un balaur. Înarmat cu toate armele pământești și păgânești, fiecare balaur s-a ridicat, a crescut, a șuierat, a scuipat otravă, dar în cele din urmă a plesnit și s-a destrămat în cenușă. Și Atotputernicul Hristos a rămas totdeauna Biruitor asupra fiecărui monstru apocaliptic care a apărut.
Așa a fost de-a lungul veacurilor și așa va fi și în veacul cel de pe urmă, înaintea Judecății lui Dumnezeu. Citiți cu luare aminte ce spune vizionarul apocaliptic, cum toate fiarele, toți șerpii și toți începătorii minciunii se vor ridica împotriva Mielului lui Dumnezeu și cum Acesta îi va birui pe toți. Ei vor face război împotriva Mielului și Acesta îi va birui pe ei, că este Domnul domnilor și Împăratul împăraților.
Ce vreți mai mult decât această chezășie a biruinței lui Hristos? Fiindcă El este înfățișat aici ca un Miel. În războaiele pământești pentru avere și stăpânire nu s-a știut dinainte cine va birui și totuși mulți ostași se luptă cu vitejie și cu nădejde de ambele pârți. Iar noi ducem un război duhovnicesc căruia i s-a chezășuit biruința dinainte de către Însuși Dumnezeu, i s-a prorocit, i s-a prevestit și i s-a întărit până în ziua de astăzi prin foarte multe biruințe ale Nebiruitului Hristos asupra tuturor apostolilor mincinoși și organizațiilor întunericului.
Să fie aceasta cea din urmă? Cine știe acest lucru! Fiindcă El a zis: „Iar de ziua și de ceasul acela nimeni nu știe, nici îngerii din Ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl” (Mt. 24, 36). Să fie acesta cel din urmă război pentru Hristos și împotriva lui Hristos? Măcar de-ar fi cel din urmă! Tocmai de aceea să ne bucurăm și să veselim fiindcă deși în acest ultim război lupta va fi cea mai crâncenă și cununile slavei vor fi cele mai strălucitoare! Cel din urmă război va însemna cea din urmă și cea mai măreață biruință a Mielului. Care dintre creștini nu ar dori cu inima să fie părtaș tocmai acestei biruințe a biruințelor?!
Nu te teme așadar, biruința credinței lui Hristos este chezășuită mai neîndoielnic decât temeliile universului. El după a Sa voie, amână biruința cea de pe urmă poate și pentru a putea fi văzută din Cer și de pe pământ de un număr cât mai mare de ochi omenești și pentru a se putea veseli de ea un număr cât mai mare de inimi.
Sfântul Nicolae Velimirovici; Scrisori misionare