Nu lăsa gândurile păcătoase să ți se ascundă în inimă

Domnul Însuși ne spune că patimile, și gândurile păcătoase sunt ascunse în inimă și de acolo luptă cu noi: „Căci din inimă ies: gânduri rele, omoruri, preacurvii, curvii, furtișaguri, mărturii mincinoase, hule. Acestea sunt care spurcă pe om” (Mt. 15, 19)

Cum să luptăm cu gândurile păcătoase? Cea mai puternică armă împotriva tuturor gândurilor păcătoase este rugăciunea, mai ales rugăciunea lui Iisus. Totuși există și alte mijloace de luptă.

Împotriva gândurilor de slavă deșartă și înfumurare, trebuie să ne amintim că trupul nostru va putrezi; împotriva mândriei — să ne aducem aminte că numai mândria mănâncă toate faptele bune; împotriva pomenirii răului – să ne rugăm pentru vrăjmași; împotriva osândirii — să ne mustrăm din pricina mândriei, să ne amintim păcatele noastre și să ne rugăm ca Domnul să-l îndrepte pe cel căzut în păcat și să-l miluiască; împotriva gândurilor hulitoare – să nu acordăm atenție hulei și să o atribuim diavolilor, să o mărturisim (în general) la spovedanie, să citim o rugăciune pentru cel împotriva căruia este hula; împotriva gândurilor deșarte – să citim Sfânta Scriptură și să cugetăm la Dumnezeu și la cele dumnezeiești; împotriva gândurilor desfrânate – să pomenim Înfricoșătoarea Judecată, chinurile veșnice.

Sfântul Ioan Gură de Aur spune că: „Atâta vreme cât cugetul rămâne tulburat de patimi, nicăieri nu va vedea ordine și armonie. Așa cum ochii, când sunt bolnavi, și în miezul zilei văd totul întunecat, iar când sunt sănătoși chiar și noaptea călăuzesc bine trupul, la fel și mintea noastră, când este sănătoasă pe toate le vede bine, dar când este bolnavă, chiar în cer dac-ai înălța-o, și acolo găsește dezordine și tulburare.

Când cele întunecate vă neliniștesc deseori, precum norii de toamnă, nu uitați că, după ce norii trec, cerul rămâne luminos și plăcut. Tot astfel și gândurile – rătăcesc, rătăcesc – , iar mai apoi totul se va liniști. Să nu uităm să facem adeseori Rugăciunea lui Iisus prin care, cu darul lui Dumnezeu, totul se va lumina în jurul nostru. La spovedanie, descoperiți-vă toate gândurile voastre, cu osebire pe acelea care nu vă dau deloc tihnă.„

🟢 Un frate a venit la avva Pimen și i-a zis:

— Am multe gânduri, și mă primejduiesc.

Bătrânul l-a scos afară și i-a zis:

— Întinde brațul și ține vânturile!

— Nu pot face asta — a răspuns fratele.

— Dacă nu poți face asta, nu poți împiedica nici gândurile să vină — dar tu trebuie să le stai împotrivă.

🟢 Un Stareț scotea, adică izgonea demoni din oameni. Și demonilor le era frică foarte tare de el. Ucenicul lui i-a spus: Părinte, de ce demonii se tem atât de tare de tine? Îți voi spune de ce, fiul meu. Când eram mai tânăr aveam război foarte mare din partea trupului, în minte, prin gânduri. Însă, cu harul lui Dumnezeu niciodată nu mi-am îngăduit mie însumi să dau înapoi, să cedez în fața gândurilor. Întotdeauna gândurile se opreau la prima lor etapă, adică la atac sau ațâțare. Niciodată nu i-am îngăduit diavolului să înainteze dincolo de acest atac inițial. Și pentru că războiul era continuu și dureros, Dumnezeu mi-a dat această binecuvântare și acest har să plece demonii din creaturile lui Dumnezeu atunci când mă văd.

Ai fost atent ce anume a făcut Starețul? A lăsat ca ispita să îl lovească întotdeauna dinafara ușii, din exterior, ca și cum bate vântul afară, în geamuri. Niciodată nu i-a deschis ispitei sau gândului, ca să intre în mintea lui. A păstrat înlăuntrul său, prin rugăciune, întotdeauna, simțământul prezenței lui Hristos, și cine va păcătui vreodată având în sine simțirea prezenței lui Dumnezeu?

Sfântul Teofan Zăvorâtul, ne arată și el, o altă armâ în lupta cu gândurile păcătoase: „Să nu aveți nici o învoire cu gândurile păcătoase, ce pot să ducă la păcat, oricât ar fi ele de neînsemnate prima dată când apar; și dacă au reușit să vă învăluiască, deja, cât de puțin, să vă grăbiți să rupeți fără cruțare legătura cu ele. Nu este bine să ne avântăm în largul acestei mări a gândurilor.

Strămoașa noastră Eva era curată, dar vrăjmașul a abătut-o din cale repede. De ce? Pentru că nu s-a ferit la primul pas. Dacă l-ar fi alungat pe vrăjmaș de la prima lui momeală, nu s-ar fi întâmplat nimic din ceea ce a pățit.

Așa s-a întâmplat și se întâmplă totdeauna. Așa se întâmplă și cu noi. Nu te lăsa atras de înfățișările frumoase ale gândurilor și nu îl asculta pe vrăjmaș. Cunoști poruncile? De ele să te ții și cu ele să măsori pașii tăi, iar orice altceva să alungi — și nu vei fi în primejdie să cazi.

Cel ce caută la porunci nu va fi rușinat (PS. 118, 6). Și cel foarte tânăr își îndreaptă calea atunci când le păzește (5). Cel ce ascunde în inima sa cuvintele poruncilor, acela nu va păcătui (11).

Stăpânitorii întunericului n-au decât să plănuiască pierzarea lui: el nu se va teme, fiindcă s-a cufundat în mărturiile și îndreptările lui Dumnezeu (23-24). Cel ce caută poruncile, acela umblă întru lărgime: nu-l vei putea rătăci (45).

Ispitele n-au decât să năvălească: el își va aminti de mărturiile lui Dumnezeu și își va întoarce picioarele pe căi drepte (59). El este gata să le întâmpine și nu se tulbură, fiindcă este deprins a păzi poruncile (60).

El rupe lesne legăturile gândurilor păcătoase, fiindcă niciodată nu uită legea lui Dumnezeu (61). Câteodată și inima lui se încheagă ca laptele, însă el o trezvește prin cugetarea întru legea Domnului (70).

Vrăjmașii îl pândesc ca să îl piardă, însă el se înțelepțește prin poruncile lui Dumnezeu ca să le dejoace capcanele (95, 98). Chiar dacă sunt mulți cei ce îl necăjesc, pentru că a iubit dreptatea și a urât fărădelegea îl va adumbri pace multă și nu este lui sminteală (157, 165).

Așadar, dacă va întreba cineva: „Ce să fac când mă tulbură vrăjmașul?” am să adaug: „făclie picioarelor voastre și lumină cărărilor voastre să fie legea lui Dumnezeu, și nici o tulburare nu vă va vătăma”. Amin.„

Cuvânt de Folos