Porunca a 7-a este „Să nu desfrânezi”
Ce se oprește prin porunca a 7-a? Prin această poruncă sunt oprite toate cugetele și dorințele necurate, toate cuvintele și faptele necuviincioase de care creștinul trebuie să se rușineze înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor. De asemenea, porunca această oprește toate acele lucruri și fapte care pot duce pe creștin la păcatul desfrânării; precum: îmbrăcămintea necuviincioasă, necumpătarea în mâncare și băutură, citirea cărților pornografice, jocurile și cântecele necuviincioase, beția și lenea. Tot de păcatul desfrânării ține și călcarea credinței dintre soț și soție, adică adulterul.
Dragostea dintre soț și soție trebuie să se asemene în curăție cu dragostea dintre Hristos și Biserică (Efes. 5, 21-33). Orice abatere de la această dragoste curată, fie și numai cu gândul, înseamnă o călcare a poruncii a șaptea (Matei 5, 28). Dar și până la căsătorie, creștinul trebuie să se păzească curat de orice desfrânare. Dacă unul dintre soți moare, iar cel rămas în viață nu poate să se păzească curat, atunci să se recăsătorească (I Tim. 5, 14). Biserica îngăduie căsătoria a doua și chiar pe a treia.
Cum greșesc cei ce încalcă porunca a 7-a? Față de porunca a 7 -a greșesc nu numai cei ce desfrânează cu femeia măritată a aproapelui, ci și cei care desfrânează cu o femeie necăsătorită. Fiindcă, după cel de al patrulea canon al Sf. Grigorie al Nissei și desfrânarea se socotește preadesfrânare. Greșesc acei călugări care desfrânează sau se însoară, acei care cad în desfrânare duhovnicească, adică în erezie și învățătură rătăcită. La această poruncă se adaugă lăcomia pântecelui, cântecele (deșuchiate), înfățișările dezmățate și ațâțătoare și toate câte sunt pricini ale desfrânării. Față de porunca a 7a greșesc bărbatul sau femeia, dacă s-au sulemenit, ori s-au împodobit peste măsură, ori au folosit vopsele și miresme într-un scop ticălos și au pricinuit sminteală altuia. Dacă cineva a îndemnat pe altul la păcate trupești, ori a fost mijlocitor la asemenea fapte, prin scrisori, vești, daruri sau prin altele de acest fel.
Este desfrânarea un păcat mare? Desfrânarea este un păcat foarte mare, fiindcă răpește omului curăția trupească și sufletească, vatămă sănătatea, întunecă mintea, împietrește inima și îndepărtează pe credincios de Dumnezeu. Pe de altă parte, ea mai îndeamnă și la alte păcate, ca: minciuna, furtul, omorul.
Sfânta Scriptură îndeamnă să fugim de păcatul desfrânării: „Fugiți de desfrânare. Orice păcat pe care-l va săvârși omul este în afară de trup. Cine se dedă însă desfrânării păcătuiește în însuși trupul său” (I Cor. 6, 18). Cei ce se fac vinovați de astfel de păcate nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu (I Cor. 6, 8-9). Datoria creștinului este, deci, să se ferească de acest păcat și de toată ispita spre el, prin rugăciune, post, munca și stăpânirea poftelor.