Rugăciunea e în multe chipuri și la fiecare om iese din inimă în felul său, atârnând de starea lăuntrică, de cercarea duhovnicească, de puterea de a se concentra la rugăciune, de rugăciunea contemplativă…
Toți învățătorii Bisericii au descris despre importanța rugăciunii pentru omul credincios. Rugăciunea către Domnul Dumnezeu poate fi împărțită în trei chipuri:
Rugăciunea de cerere – când cel care se roagă cere de la Dumnezeu să-l ajute, să-l izbăvească de nenorociri și de necazuri, să-i ajute pe cei apropiați, să dea vindecare în boli, să mângâie în dureri, să dea pâinea cea de toate zilele, să ierte păcatele, ori atunci când ne rugăm pentru cei adormiți…
Rugăciunea de mulțumire – înălțată drept recunoștință pentru ajutorul primit de cineva în faptele sale, pentru împlinirea cererilor noastre, pentru că Domnul miluiește și dă viață… Rugăciunea de mulțumire năzuiește către Dumnezeu, către Preasfânta Fecioară și către sfinți; și năzuiește nu doar o singură dată, ci de mai multe ori, arătându-se ca o întoarcere a datoriei omului către Dumnezeu, pentru împlinirea celor cerute mai înainte în rugăciunea de cerere.
Rugăciunea de slavă – aceasta este cea mai înaltă rugăciune către Dumnezeu, Făcătorul cerului și al pământului, aceasta este lauda adusă Domnului pentru toți și pentru toate. Pentru dureri și necazuri, pentru mântuire și izbăvire, pentru faptul că trăim, pentru bucurie și durere… Domnul e Ziditorul nostru. Toate vin de la El, El ne-a zidit și ne-a dat putința unei vieți evlavioase pe pământ, ca să ne mântuim și după îndurarea Lui să intrăm în Împărăția lui Dumnezeu. Aceasta este cea mai înaltă rugăciune a sufletului și oricine își dă întreaga silință în rugăciunea de mulțumire poate să intre în sfera rugăciunii de slavă.
Rugăciunea de preaslăvire a Domnului se aude în Biserică și mai cu seamă în timpul celei mai mari slujbe a acesteia – Sfânta Liturghie.
Spun câteva cuvinte despre cum să ne rugăm. Întoarce-te de la lumea ce te înconjoară și intră în cuvintele și în duhul rugăciunii. Fără prea multă cercare în rugăciune, mulți o dobândesc cu greu. Pentru a depăși situația trebuie să ne rugăm cât mai adesea și cât mai mult, mai întâi cu glas tare, dacă este cu putință.
Toate cuvintele Evangheliei sunt însuflate de Dumnezeu, însă un înțeles aparte îl aflăm în cuvintele spuse de Mântuitorul: „Unde sunt doi sau trei, adunați în numele Meu, acolo sunt și Eu în mijlocul lor” (Matei 18, 20). Există o minunată, o adâncă și pătrunzătoare rugăciune creată se pare în secolul al XVI-lea, care nu a fost însă inclusă într-o carte de rugăciuni și care este numită în popor „rugăciunea după învoială„.
Ca o regulă, în anumite nenorociri ori năpaste, mai mulți creștini ortodocși se înțeleg să o citească în același timp și să se roage Domnului pentru însănătoșirea celui bolnav, pentru îndurare față de cel căzut, pentru mântuirea de război. Cei care se roagă pot să se afle în diferite orașe sau case, însă citesc rugăciunea cu toții în același timp – dimineața, în timpul zilei ori seara.
Mulți știu această rugăciune, însă o notez și aici: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiule al lui Dumnezeu! Tu ai spus cu preacinstitele Tale buze că atunci când doi sau trei pe pământ se învoiesc să ceară un lucru va fi dat de către Tatăl cel ceresc, căci unde sunt doi sau trei adunați în numele Tău, acolo ești și Tu în mijlocul lor. Nemincinoase sunt cuvintele Tale, Doamne iubirea Ta de oameni este fără de margini, iar îndurarea Ta nu are sfârșit. Noi, robii Tăi (urmează numele celor care se roagă în același timp), ne-am învoit să ne rugăm pentru (se pomenesc aici oamenii ori evenimentele pentru care se face rugăciunea). Ajută-ne Doamne, în toate faptele noastre săvârșite astăzi ori pe care le vom săvârși mâine și în orice zi pentru Tine, însă nu cum voim noi, ci cum vrei Tu. Fie voia Ta, Doamne! În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin!”
Starețul Arsenie Strelțov