Sfinții zilei din calendarul ortodox. Sinaxar 11 iunie: Sfântul Apostol Bartolomeu; Sfântul Apostol Barnaba; Sfântul Ieararh Luca, arhiepiscopul Crimeii; Sfântul Cuvios Gavriil din Kapsala și Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Axion Estin” (Cuvine-se cu adevărat). Despre viețile lor pe scurt puteți citi în continuare…
În luna iunie, în ziua unsprezece, pomenim pe Sfântul Apostol Bartolomeu
Bartolomeu a fost unul dintre cei doisprezece Apostoli mari. Se pare că Vartolomeu și Natanael sunt una și aceeași persoană.
Împreună cu Apostolul Filip și cu sora lui Filip, fecioara Mariamna și o vreme împreună și cu Sfântul Ioan Teologul, Bartolomeu a predicat Evanghelia mai întâi prin Asia, apoi în India și la urmă în Armenia, unde a luat și moartea mucenicească.
La Hierapolis, acești sfinți apostoli au omorât cu rugăciunea un șarpe uriaș pe care păgânii îl țineau într-o capiște și se închinau la el.
În același oraș, ei tot cu rugăciunea i-au redat vederea lui Stahius, care fusese orb timp de patruzeci de ani.
Aceasta a fost cetatea în care Filip și Vartolomeu au fost răstigniți de o gloată care se pornise cu ură dementă asupra lor. Pe Bartolomeu l-au răstignit cu capul în jos.
În exact acele zile în care sfinții piereau pe cruce, a avut loc în cetate un cutremur de pământ în care au pierit juzii cei mârșavi și mulțime dintre gloatele care îi răstigniseră pe sfinți. Crezând că aceasta este pedeapsa lui Dumnezeu, mulți au alergat să îi dea pe sfinți jos de pe cruce, dar Filip deja murise.
Bartolomeu însă era încă viu și după aceea el a plecat în India, unde a predicat și a tradus Evanghelia după Matei în limba poporului de acolo.
Apoi Bartolomeu a trecut în Armenia, unde a vindecat-o pe fiica regelui de nebunie. Dar fratele cel invidios al Regelui Astyages l-a apucat pe apostolul lui Dumnezeu, l-a răstignit pe cruce, l-a jupuit, iar la urmă l-a omorât prin tăierea capului în Albanopolisul Armeniei.
Creștinii au luat trupul sfântului și l-au îngropat cu cinste într-un sicriu de plumb.
Pentru că la sfintele lui moaște se lucrau mulțime de minuni, păgânii au luat sicriul și l-au aruncat în mare. Dar apa mării l- a purtat până în Insula Lipara, unde Episcopul Agathon, după o descoperire făcută lui în vis, a mers și l-a întâmpinat la marginea mării, apoi l-a luat și l-a înmormântat cu cinste în biserică.
Sfântul Bartolomeu, îmbrăcat în strai alb, s-a înfățișat în biserică înaintea cuviosului Ioan, scriitorul de cântări și l-a binecuvântat cu Sfânta Evanghelie ca să poată alcătui cântări duhovnicești și i-a zis: „Izvorască din gura ta râurile cerești ale înțelepciunii!”
El s-a înfățișat de asemenea înaintea împăratului Anastasius (491-518) și i-a zis că va apăra nou întemeiata cetate Dara.
După vreme, sfintele moaște ale acestui mare apostol s-au strămutat la Benevento, iar de acolo, la Roma. Mari și cutremurătoare minuni s-au lucrat la sfintele moaște ale acestui Sfânt Apostol.
Tot în această zi, pomenim pe Sfântul Apostol Barnaba
Sfântul Barnaba a fost unul dintre cei șaptezeci de Apostoli mai mici. El s-a născut în Insula Cipru din părinți bogați ce pogorau din tribul lui Levi și a studiat împreună cu Saul sub marele și învățatul dascăl Gamaliei.
La început el s-a numit Iosif, dar apostolii l-au numit pe el Barnaba, adică „fiul mângâierii”, pentru că el avea marele har de a mângâia sufletele întristate ale oamenilor.
După convertirea lui Saul, Barnaba a fost cel care l-a prezentat pe fostul prigonitor apostolilor; Varnava a predicat mai târziu Evanghelia împreună cu Pavel și cu Marcu în Antiohia și în alte locuri.
Există multe indicații cum că el ar fi fost cel dintâi care a vestit cuvântul lui Dumnezeu la Roma și la Milano.
El a luat mucenicia în Insula Cipru, din mâinile neamului lui evreiesc și a fost îngropat de către Marcu în afara porții celei de apus a cetății Salamis.
Pe pieptul lui, înainte de a fi pogorât în groapă, s-a așezat Sfânta Evanghelie după Matei pe care o copiase cu mâna lui.
Mormântul lui a rămas necunoscut timp de mai multe sute de ani, dar cum nenumărate vindecări minunate se petreceau deasupra acelui loc, el s-a numit „locul vindecărilor. „
Sub împăratul Zeno și în timpul Sinodului de la Calcedon (din anul 451 după Hristos), Apostolul Varnava s-a înfățișat în vis înaintea Arhiepiscopului Anthemius al Ciprului de trei ori consecutiv și i-a descoperit locul unde se află tăinuite moaștele sale.
Aparițiile apostolului au coincis cu timpul în care Petru, Patriarhul Antiohiei cel însetat de putere, căuta să aducă Biserica Ciprului sub jurisdicția Scaunului de la Antiohia.
După aparițiile și descoperirea minunată a mormântului Apostolului Barnaba, s-a adeverit că Biserica Ciprului este Biserică Apostolică și deci independentă. Astfel autocefalia Bisericii Ciprului nu a mai fost contestată niciodată de nimeni.
Tot în această zi, pomenim pe Sfântul Ieararh Luca, arhiepiscopul Crimeii
Împreună lucrător cu Hristos, chirurg al bolilor trupului și tămăduitor al bolilor sufletului, profesor universitar și păstor al creștinilor, Valentin Voino-Iasenețki, cunoscut nouă ca Sfântul Arhiepiscop Luca al Crimeei (1877-1961), a dorit Împărăția Cerurilor înaintea oricărui alt lucru.
Tânărul Valentin era pasionat de pictură și literatură dar, dorind să se pună cu totul în slujba aproapelui, decide să urmeze calea medicinii. La terminarea studiilor, colegii și profesorii îi prevedeau un viitor strălucit ca savant de vocație, însă dragostea de semeni s-a dovedit mai puternică. („Am fost necăjit de faptul că nu mă înțeleg deloc, fiindcă eu studiasem medicina cu singurul scop de a fi toată viața medic de țară, pentru a da ajutor oamenilor sărmani” – notează Sfântul Luca al Crimeii în cartea sa autobiografică – Am iubit pătimirea).
Deși nu reușește să ajungă medic la țară, din cauza izbucnirii războiului Ruso – Japonez, viața îi va fi legată pentru totdeauna de slujirea aproapelui aflat în suferință. Timp de 17 ani a câștigat faimă printre oamenii simpli, pentru că era un „doctor milostiv”, și apreciere în mediul universitar pentru lucrările sale de mare valoare științifică. În 1921, simțind chemare dumnezeiască, Valentin este succesiv hirotonit preot, tuns în monahism, primind numele Sfântului Apostol și Evanghelist Luca, și apoi hirotonit arhiereu. Din acel moment, numele lui Hristos a fost propovăduit cu tărie și fără încetare atât în predici, cât și prin întreaga sa viață reflectată în activitatea de profesor de anatomie topografică și de chirurg.
Propovăduirea cuvântului lui Dumnezeu în vremea unui regim comunist ateu s-a tradus pentru Sfântul Arhiepiscop Luca în 11 ani de închisori și exiluri. Singur și prigonit, nu a încetat să slujească lui Dumnezeu. Dumnezeu a rânduit ca darurile cu care a fost înzestrat arhiepiscopul încă din tinerețe să nu rămână ascunse și nici să se piardă. Vocația de savant nu s-a stins nici în cel mai îndepărtat colț al Siberiei, unde a scris în permanență lucrări științifice în domeniul anesteziei regionale și chirurgiei septice. De asemenea, a practicat medicina oriunde a fost nevoie, fără a ține seamă de presiunile autorităților.
Înainte de fiecare operație, cererea ajutorului lui Dumnezeu, al Maicii Domnului și al sfinților. Își punea mâna în care ținea bisturiul în cea a lui Hristos. Pacienții, văzându-se alinați în suferință, plini de recunoștință, îi mulțumeau episcopului Luca, care le răspundea astfel: „Dumnezeu v-a vindecat cu mâinile mele. Acestuia să vă rugați întotdeauna.”
În timpul celui de-al II-lea război mondial, fiind chirurg la un spital militar, îi trimitea pe medicii tineri să caute pacienții cu răni grave, pe care medicii îi considerau pierduți. Foile de observație ale spitalului, precum și mărturia inspectorului tuturor spitalelor militare sunt file de istorie care ne adeveresc că mulți din cei declarați fără speranță de supraviețuire s-au însănătoșit. Chirurgia umană, așa cum își amintesc studenții episcopului, era lecția pe care dorea să îi învețe pe toți. Cuvintele episcopului Luca își găsesc loc în medicină astăzi, mai mult ca oricând: „Pentru chirurg nu trebuie să existe cazuri, ci doar un om viu, care suferă”. În ciuda programului istovitor și a necazurilor pricinuite de autoritățile comuniste care îl lipseau uneori chiar și de mâncare, Sfântul Luca nu a renunțat niciodată la bunătatea și iubirea față de aproapele. Cunoștea numele bolnavilor și stabilea o legătură personală cu fiecare dintre aceștia.
Considera că a face tot ceea ce poți pentru suferinzi este ceva normal și cel ce a lucrat cu simț de răspundere nu trebuie lăudat. Își încuraja colegii medici să se adâncească încontinuu în cercetarea faptelor lor și a stării pacienților. Indiferența în îndeplinirea obligațiilor și îndatoririlor cerute de profesia de medic îl revoltau pe episcopul doctor.
Nu putem decât să ne minunăm de noblețea sufletului acestui om sfânt. Calomniile, suferințele, peripețiile incredibile, anchetele istovitoare, întemnițările, torturile, deportările, episcopul Luca le-a răbdat cu mare simplitate și încredere în voia lui Dumnezeu. Mai mult decât atât, arhiepiscopul Luca nu s-a resemnat, cum vedem prea adesea că se întâmplă cu noi, oamenii, ci a acceptat suferințele, continuând cercetarea și fiind om de știință valoros și un chirurg de geniu. Fără îndoială, viața Sfântului Luca conține atâta înțelepciune și învățătură, cât nu pot cuprinde toate cărțile de dezvoltare personală răspândite și apreciate astăzi. Dezinteresat și modest, chirurgul de geniu Luca a tămăduit suferințe și a călăuzit oameni spre viața veșnică, arătând încă o dată de ce putere și înțelepciune se bucură omul care nu se desparte de Dumnezeu.
Tot în această zi, pomenim pe Sfântul Cuvios Gavriil din Kapsala
A sihăstrit în Caries în Chilia Adormirii Maicii Domnului din Mănăstirea Pantocrator de astăzi – Kapsala, în ascultarea unui gheronda virtuos. A fost învrednicit să-l găzduiască în chilia sa pe Arhanghelul Gavriil care i s-a arătat sub chipul unui monah când gheronda lui lipsea, fiind la privegherea bisericii Protatos. A auzit de la înger cântarea Axion estin, „Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe tine Născătoare de Dumnezeu…”, a vorbit cu îngerul și i-a adus o lespede de piatră pe care degetul arhanghelului a gravat pentru amintire imnul Maicii Domnului Cuvine-se cu adevărat (980).
De atunci acest imn a fost răspândit în toate marginile lumii. Chilia cuviosului s-a numit de atunci Axion estin, puțul care se afla în apropiere s-a numit Cântare și icoana făcătoare de minuni a Născătoarei de Dumnezeu în fața căreia s-a cântat pentru prima oară această cântare a fost mutată în sfânta biserică Protatos și a fost așezată în spatele Sfintei Mese unde se află până astăzi. Despre acest minunat cuvios și despre minunea arhanghelului a scris Întâistătătorul Sfântului Munte, ieromonahul Serafim Thuipolos, care a trăit în secolul al XVI-lea. Cuviosul Gavriil se cinstește împreună cu alți Cuvioși aghioriți și pe 11 iunie ziua de prăznuire a icoanei făcătoare de minuni Axion estin. Slujba a compus-o ierodiaconul Benedict din Sfânta Mănăstire a Sfântului Pantelimon (1838).
Tot în această zi, pomenim Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Axion Estin” (Cuvine-se cu adevărat) și a minunii care s-a lucrat înaintea ei în timpul arhipăstoririi Patriarhului Nicolae Hrisoverghes (983-996)
Minunea a fost aceasta: într-o noapte un monah citea Canonul Năcătoarei de Dumnezeu și cânta „Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii” în chilia lui de la Mânăstirea Pantocrator, numită acum „Axion Estin”, după numele icoanei. Monahul își zicea singur rugăciunile, deoarece Bătrânul lui era plecat la Karyes.
Deodată în biserică a apărut un bărbat care a început să cânte „Cuvine-se cu adevărat. ” Până atunci acea cântare era necunoscută în Biserică.
Auzind cântarea, monahul a rămas cuprins de bucurie, atât la auzul cuvintelor, cât și la cântarea îngerească. „Așa se cântă printre noi slava Maicii Domnului”, a zis străinul către monah.
Monahul a voit să-și copie cuvintele și de aceea a adus o tăbliță de piatră. Dar străinul a scris el însuși pe ea cu degetul, ca și când tăblița ar fi fost de ceară. După aceea el fără veste s-a făcut nevăzut. Bărbatul cel străin era Sfântul Arhanghel Gavriil.
Tăblița a fost dusă la Constantinopol, iar cântarea aceasta a Maicii Domnului a rămas pretutindeni în Ortodoxie până în ziua de azi.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.