Dum. feb. 28th, 2021

Cuvânt de folos

Cuvintele sunt cărările faptelor

Sfântul Efrem Sirul despre judecată și înviere

Veniți toți frații mei și ascultați-mă pe mine, Efrem cel prea mic, să punem Duhul nostru judecător și să cercăm cu dinadinsul inima noastră, dacă umblăm așa cum zic, de Dumnezeu insuflatele Scripturi. Oare nu cumva ne lepădăm de Duhul Sfânt, întru care ne-am pecetluit? Și dacă a văzut cineva lucruri bune întru sine, sârguiască-se a crește darul pe care l-a luat de la iubitorul de oameni Dumnezeu, întru smerită cugetare. Iar dacă în păcate suntem prihăniți și vinovați, pentru ce ne lenevim, o, iubitorilor de Dumnezeu, frați? Că iată a sosit peste voi, fraților, ziua aceea, întru care se va întuneca lumina soarelui și vor cădea stele, întru care se va strânge cerul ca o carte, întru care va striga trâmbița cu mare și înfricoșător glas și va deștepta pe toți cei din veac morți întru care se vor deșerta cămările iadului prin glasul Judecătorului, întru care va veni Hristos pe nori împreună cu Sfinții Îngeri, să judece vii și morții și să răsplătească fiecăruia după faptele lui.

Că, în adevăr, înfricoșătoare va fi venirea lui Hristos întru slavă. Că minune va fi, o, iubitorilor de Hristos, să vadă cineva dintr-odată cerul desfăcându-se și pământul schimbându-se și morții sculându-se. Că va pune pământul de față trupul omului așa cum l-a luat, chiar dacă fiare l-au rupt sau păsări l-au mâncat, sau pești l-au mistuit, nu va lipsi nici un fir de păr din capul omului înaintea Judecătorului. Că fiecare se va preface la porunca lui Dumnezeu întru nestricăciune. Că vor lua semne pe trup toți, după cum sunt și faptele lor: trupurile drepților vor străluci de șapte ori mai mult decât lumina soarelui, iar ale păcătoșilor întunecate se vor afla și de rău miros vor fi pline. Că trupul omului va arăta faptele lui. Pentru fiecare din noi, faptele noastre sunt scrise în trupul nostru. Că grea cercetare a faptelor noastre se va face atunci. Că de a greșit cineva din noi, și prin grai și prin gânduri, toate vor sta înaintea lui atunci, și de a lucrat bine, asemenea și de a lucrat rău ori unde va căuta, luminat va vedea toate faptele sale.

Să ne nevoim, fraților iubiți, ca să scăpăm de ocara și de înfricoșătoarea rușine care va întâmpina atunci pe toți păcătoșii, și să ne facem părtași ai bunătăților acelor pe care le-a gătit Dumnezeu tuturor drepților, acelea pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit, nici la inima de om nu s-au suit, la care doresc să privească și Îngerii. Că, atunci când Se va pogorî Hristos din cer, îndată focul cel nestins va alerga pretutindenea înaintea feței Lui și va acoperi toate. Că și potopul, cel ce s-a făcut pe vremea lui Noe, era o închipuire a focului acestuia nestins. Că, precum a acoperit potopul acela toate vârfurile munților, așa și focul acesta va acoperi toate. Atunci, vor alerga Îngerii pretutindeni și vor răpi pe toți sfinții și credincioșii spre întâmpinarea lui Hristos întru slavă, pe nori. Să ne sârguim, iubiților, a ne afla vrednici de răpirea aceea și a sta neprihăniți și nevinovați înaintea înfricoșătorului și groaznicului județ. Că fericit va fi cel ce va întâmpina pe nori pe Împăratul slavei. Precum, cu adevărat, de trei ori ticălos va fi cel ce se va lipsi de răpirea aceea. Că cei ce nu vor fi răpiți întru slavă, pe nori, aceia sunt păcătoși.

Să nu ne lenevim, o, fraților iubitori de Hristos. Că, iată, locul cel de nevoință este deschis tuturor. Până avem vreme, să ne sârguim, dar, a ne pocăi. Să biruim patimile cele pierzătoare ale trupului și dezmierdarea sufletului, făcându-ne înțelepți precum Iosif nu numai cu trupul, ci și cu sufletul. Că bărbatul cel desăvârșit așa se sârguiește a fi, cu totul înțelept. Că cel ce caută la femeie, spre a o pofti, iată, s-a și desfrânat cu ea întru inima lui. Că pe faptele trupului, de multe ori, multe pricini le taie și frica omenească le oprește. Iar faptele minții fără de frică se lucrează și fără de osteneală se săvârșesc. Adică ce zic, iubiților? Iată, de multe ori, cineva se gândește la păcat, cu înverșunare, și se învoiește cu gândul acesta, dar ispita trece totuși de la el. Unul ca acesta se aseamănă cu căprioara săgetată, care, de multe ori scapă din mâinile vânătorilor, dar se duce, luând cu sine săgeata. Că dacă pe cineva din noi l-ar birui gândul, unul ca acesta nu mai este cu totul înțelept față de Dumnezeu. Că deși de multe ori cineva pentru frica de oameni sau pentru rușine nu și-a spurcat trupul împreună cu sufletul, unul ca acela nu se încununează ca un preaînțelept, ci, deși plăcut oamenilor, se osândește neîncetat, de nu se va pocăi.
 

Să fugim, fraților, de pofta cea rea, că aceasta a dezgolit de slavă pe Eva, că a poftit gustarea unei mâncări. Aceasta a adus și potopul asupra lumii, că au văzut fiii lui Dumnezeu (fiii lui Set) pe fetele oamenilor și s-au apropiat de ele și s-au pângărit. Aceasta și pe egipteancă a făcut-o să se îndrăcească asupra lui Iosif, celui preaînțelept. Însă, tânărul acela, temându-se de Dumnezeu, a biruit ispita. Aceasta, și pe viteazul și nebiruitul nazireu Samson, l-a făcut să cadă în robie. Că, cel ce, mai înainte, despicase pe un leu mâncător de sânge și a ucis o mie din cei  de altă seminție, numai cu o falcă de asin, același, când a poftit să locuiască cu vipera (Dalila) îndată a pierdut și părul nazireului și lumina ochilor, orbindu-se cu jale, și a ajuns îndată batjocura tuturor. Asemenea încă și David pe Urie l-a junghiat. Pentru poftă a murit și Habot. Aceasta și pe ticălosul Iuda l-a făcut a vinde pe Hristos, Stăpânul meu. Fericit este acela ce s-a făcut biruitor a toată pofta; a auzului, a vederii, a pipăirii și a mirosirii, că, de va câștiga cununa întregii înțelepciuni, va purta această cunună și înaintea Divanului celui groaznic și înfricoșător. Veniți deci, toți împreună, să ne închinăm Lui, zicând cu un glas: Aliluia! Veniți toți să slăvim pe Hristos! Amin (Prolog 23 oct, Cuv. al Sf. Efrem Sirul).

Protos. Nicodim Măndiță; Despre înfricoșata judecată